1. Adesea mă-ntreb, cât de mult m-ai iubit!
Din Cer, coborât-ai la mine,
De-şi eram veşnic, pierzării sortit,
Cu drag, m-ai adus lângă Tine.
De când Te-am găsit cerul vieţii-i senin,
Isuse, Tu eşti al meu soare,
Tu-mi dai bucurie şi pace din plin,
Şi Har, pe-a vieţii cărare.

R: A mărilor ape, cerneală de-ar fi,
N-ar fi îndeajuns, să descrie,
Iubirea ce-n chinuri pe cruce muri,
Să fiu eu salvat din robie.

2. Nicicând nu uita-voi Isus jertfa Ta,
În care-am găsit izbăvire,
De-aceea cât glas pe pământ voi avea,
Cânta-voi, măreaţa iubire,
De dragostea Ta tuturor vreau să spun,
Și despre a Ta îndurare,
Căci eşti din vecie măreţ, drept şi bun,
Şi Harul Tău n-are hotare!

I: Septembrie 1999; Re Major