1. O, Tată, primește a vieții închinare
Căci vreau să-Ți plac în gând și în purtare;
Voința mea, Doamne, supusă să-Ți fie,
Doresc cu ce am să-Ți slujesc numai Ție!

R: În frâu să-mi pot ține sălbatica fire,
Viața să-mi fie izvor de iubire,
Și gândul ce-n taină în mintea mea vine,
Să-l fac rob ascultării numai de Tine.

2. Blândețea aș vrea să-mi stăpânească ființa,
Să-mi fie scut în luptă doar credința,
Cuvântul Tău, Doamne, să-mi fie povață,
Izvorul curat și dătător de viață.

3. O, Tată, mă tem de-a lumii amăgire,
De-aceea-Ți cer în toate ocrotire;
Căci cu vorba dulce și față senină
Cel rău se preface în înger de lumină...

C: În frâu să-mi pot ține sălbatica fire,
Viața să-mi fie izvor de iubire,
Și gândul ce-n taină în mintea mea vine
Să-l fac rob ascultării numai de Tine.