O, Doamne mare, când privesc eu lumea, Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt, Și ființele, ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt:
Refren
/:Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor, Ce mare ești, ce mare ești! :/
Strofă 2
Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea: Multimea astrelor ce-alerg pe cer, Maretul soare, cat si blanda luna, Plutind, ca mingi de aur, prin eter.
Strofă 3
Cand intalnesc pe Domnu-n Cartea Sfanta Si cand zaresc multimea de-ndurari; Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una Si i-a condus prin binecuvantari.
Strofă 4
Si-l vad pe Domnul pe pamantu-acesta Ca serv, dar plin de dragoste si har. Zaresc in duh amara-I suferinta Si mantuirea ce mi-o da in dar.
Strofă 1
O, Doamne mare, când privesc eu lumea, Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt, Și ființele, ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt:
Refren
/:Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor, Ce mare ești, ce mare ești! :/
Strofă 2
Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea: Multimea astrelor ce-alerg pe cer, Maretul soare, cat si blanda luna, Plutind, ca mingi de aur, prin eter.
Strofă 3
Cand intalnesc pe Domnu-n Cartea Sfanta Si cand zaresc multimea de-ndurari; Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una Si i-a condus prin binecuvantari.
Strofă 4
Si-l vad pe Domnul pe pamantu-acesta Ca serv, dar plin de dragoste si har. Zaresc in duh amara-I suferinta Si mantuirea ce mi-o da in dar.
1 / 1▲
1. O, Doamne mare, când privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Și ființele, ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt:
R: /:Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor,
Ce mare ești, ce mare ești! :/
2. Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea:
Multimea astrelor ce-alerg pe cer,
Maretul soare, cat si blanda luna,
Plutind, ca mingi de aur, prin eter.
3. Cand intalnesc pe Domnu-n Cartea Sfanta
Si cand zaresc multimea de-ndurari;
Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una
Si i-a condus prin binecuvantari.
4. Si-l vad pe Domnul pe pamantu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har.
Zaresc in duh amara-I suferinta
Si mantuirea ce mi-o da in dar.