1. O, Doamne mare, când privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Și ființele, ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt:

R: /:Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor,
Ce mare ești, ce mare ești! :/

2. Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea:
Multimea astrelor ce-alerg pe cer,
Maretul soare, cat si blanda luna,
Plutind, ca mingi de aur, prin eter.

3. Cand intalnesc pe Domnu-n Cartea Sfanta
Si cand zaresc multimea de-ndurari;
Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una
Si i-a condus prin binecuvantari.

4. Si-l vad pe Domnul pe pamantu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har.
Zaresc in duh amara-I suferinta
Si mantuirea ce mi-o da in dar.