Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] O, Doamne mare, când privesc eu lumea, Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt, Și ființele, ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreții cu brațul Tău cel sfânt: [C] /:Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor, Ce mare ești, ce mare ești! :/ [V2] Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea: Multimea astrelor ce-alerg pe cer, Maretul soare, cat si blanda luna, Plutind, ca mingi de aur, prin eter. [V3] Cand intalnesc pe Domnu-n Cartea Sfanta Si cand zaresc multimea de-ndurari; Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una Si i-a condus prin binecuvantari. [V4] Si-l vad pe Domnul pe pamantu-acesta Ca serv, dar plin de dragoste si har. Zaresc in duh amara-I suferinta Si mantuirea ce mi-o da in dar.