1. ¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea-n vecii,
că-mi deprinde mâna-n lupte, degetele-n bătălii!
² Binefăcătorul meu și cetățuia-n ceasul greu,
Turnul meu de Izbăvire și Mântuitorul meu!

2. Scutul meu Atotputernic de-adăpost și de-ajutor,
ce mă-nalță și m-ajută și-mi supune-al meu popor!
³ Doamne, ce e omul oare, ca în seamă Tu să-l ții?
⁴ Abur este omu-n lume, umbră-s zilele-i pustii...

3. ⁵ Pleacă cerul, Te pogoară, Doamne, și fă munții fum,
⁶ fulgeră săgeți și-alungă toți vrăjmașii mei acum!
⁷ Mâna Ta de sus o-ntinde și din apele ce vin,
Tu mă scapă... și din mâna fiilor celui străin!

4. ⁸ Căci ei spun neadevăruri și grăiesc înșelăciuni,
și a căror dreaptă este doar o dreaptă de minciuni.
⁹ Dumnezeul meu, cânta-Ți-voi noi cântări spre slava Ta,
cu-alăuta cea cu zece coarde Te voi lăuda!

5. ¹⁰ Tu Cel care biruință la-mpărați ai dăruit,
și de sabie-ucigașă pe David l-ai izbăvit,
¹¹ izbăvește-mă din mâna fiilor celui străin,
ce-au o dreaptă mincinoasă și spun neadevăr din plin!

6. ¹² Fiii noștri sunt odrasle, care-n tinerețe cresc,
fetele, podoabe scumpe de palat împărătesc,
¹³ iar grânarele ni-s pline cu tot felul de merinzi,
mii de turme pasc pe câmpuri cât poți țara s-o cuprinzi!

7. ¹⁴ Vitele ni-s prăsitoare, n-avem pierderi nici robii,
și nici țipete-n a noastre uliți vesele și vii.
¹⁵ Fericit poporul care în acest fel stă mereu,
fericit poporu-al cărui Domn e Domnul Dumnezeu!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 144
Autor text: Traian Dorz