Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea-n vecii, că-mi deprinde mâna-n lupte, degetele-n bătălii! ² Binefăcătorul meu și cetățuia-n ceasul greu, Turnul meu de Izbăvire și Mântuitorul meu! [V2] Scutul meu Atotputernic de-adăpost și de-ajutor, ce mă-nalță și m-ajută și-mi supune-al meu popor! ³ Doamne, ce e omul oare, ca în seamă Tu să-l ții? ⁴ Abur este omu-n lume, umbră-s zilele-i pustii... [V3] ⁵ Pleacă cerul, Te pogoară, Doamne, și fă munții fum, ⁶ fulgeră săgeți și-alungă toți vrăjmașii mei acum! ⁷ Mâna Ta de sus o-ntinde și din apele ce vin, Tu mă scapă... și din mâna fiilor celui străin! [V4] ⁸ Căci ei spun neadevăruri și grăiesc înșelăciuni, și a căror dreaptă este doar o dreaptă de minciuni. ⁹ Dumnezeul meu, cânta-Ți-voi noi cântări spre slava Ta, cu-alăuta cea cu zece coarde Te voi lăuda! [V5] ¹⁰ Tu Cel care biruință la-mpărați ai dăruit, și de sabie-ucigașă pe David l-ai izbăvit, ¹¹ izbăvește-mă din mâna fiilor celui străin, ce-au o dreaptă mincinoasă și spun neadevăr din plin! [V6] ¹² Fiii noștri sunt odrasle, care-n tinerețe cresc, fetele, podoabe scumpe de palat împărătesc, ¹³ iar grânarele ni-s pline cu tot felul de merinzi, mii de turme pasc pe câmpuri cât poți țara s-o cuprinzi! [V7] ¹⁴ Vitele ni-s prăsitoare, n-avem pierderi nici robii, și nici țipete-n a noastre uliți vesele și vii. ¹⁵ Fericit poporul care în acest fel stă mereu, fericit poporu-al cărui Domn e Domnul Dumnezeu!