¹ Frumos e ca să-L lăudăm
pe Domnul toți în lume,
și totdeauna să mărim
Preaînalte sfântu-Ți Nume.
² De dimineață să vestim
adânca-Ți bunătate
și-a Ta credincioșie-atunci
când noaptea se abate.
³ Cu instrument cu zece corzi
în cântece plăcute,
cu sunetele harfei dragi
și sunet de-alăute...
⁴ Căci, Doamne, Tu mă-nveselești
cu lucruri minunate
și eu de veselie cânt,
când le privesc pe toate.
⁵ O, cât de mari lucrări faci Tu,
pe-a Ta-nțeleaptă Cale
ce-nalte, Doamne, și adânci
sunt gândurile Tale!
⁶ Dar toate pentru omul prost
rămân necunoscute,
și nici de omul cel nebun
în seamă nu-s ținute.
⁷ Și dacă cei răi înfloresc
ca iarba din câmpie,
e numai ca să fie stinși,
zdrobiți pe veșnicie.
⁸ Dar, Doamne, Tu ești înălțat
pe veci și cu mărire,
⁹ vrăjmașii Tăi și cei răi pier
și merg la nimicire.