1. ¹⁰ Dar mie, Doamne, Tu îmi dai
puteri de bivol tare,
și m-a stropit cu untdelemn
iubirea Ta cea mare.

R1: ¹¹ Îmi văd eu față de vrăjmași
dorința împlinită,
și-aud eu tocmai cum doream
de ceata lor zdrobită.

2. ¹² Cei fără vină înverzesc
ca și finicii-n vale,
și cresc ca cedrii din Liban
pe dealurile sale.

R2: ¹³ În al lui Dumnezeu lăcaș,
câți stau, nu se vor pierde,
în curțile lui Dumnezeu
au frunza veșnic verde.

3. ¹⁴ Ei roade pururea aduc
chiar și la bătrânețe,
sunt verzi mereu și plini de suc
cu fericite fețe.

R3: ¹⁵ S-arate cât e Domnul drept,
ce plin e de iubire,
El, Stânca mea, în care nu-i
în veci nelegiuire.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 92:10-15
Autor text: Traian Dorz