1. De unde-am început cărarea
vieţii mele cu Hristos,
de-acolo-mi strâng, de-atunci îmi dărui
tot ce-am primit şi-am dat frumos.
De-acolo-mi strâng în suflet raze
și feţe şi-amintiri şi zări,
de-atunci îmi dăruiesc cântarea
spre cele patru depărtări.

2. De-acolo-mi scot, de-adânc iubirea,
cu care iert şi ard şi sper,
de-atunci nu-mi mai ajunge lumea
ci caut nemărginiri de Cer.
De-acolo-mi umplu adâncimea
cu ape şi cu aer nou,
de-atunci răsună peste-a mele
cântări un îngeresc ecou.

3. De-acolo-mi ard peste cuvinte
cereşti lumini şi tainic foc,
de-atunci mi-e zborul mai fierbinte
din an în an, din loc în loc.
De-acolo-mi creşte rugăciunea,
de n-aş dori s-o mai sfârşesc,
de-atunci cunosc ce har e-n plânsul
adânc plecat spre ce iubesc.

4. /: De-acolo-mi vreau pân-la-nviere
mai plin de rod acelaşi har.
De mii de ori să-ncep viaţa
de-acolo mi-aș începe-o iar. :/

I: Autor text Traian Dorz
Cântările Harului, volumul 4, cântarea 27