1. Acel ce pururi are grijă,
de orişicine-i în necaz,
îți numără şi ţie paşii
şi lacrimile pe obraz.

R: Să nu-ţi pierzi la necaz credinţa,
şi nici nădejdea când ţi-e greu,
nici dragostea când eşti la bine,
ca să nu-L pierzi pe Dumnezeu.

2. El ştie cât să-ţi lase lupta
de greutăţi şi de-ndoieli,
la timp îţi va trimite harul,
prin care sufletul să-ţi speli.

3. El ştie cât să-ţi lase-n lume,
viaţa-n bine să-ţi răsfeţi,
şi să ţi-l ia când e să-ţi piardă
comoara veşnicei vieţi.

4. El ştie când e de mustrare
nevoie spre-ndreptarea ta,
EI ştie-n flacăra-ncercării
cât poţi să stai - şi când s-o ia.

5. Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul,
îţi dă-n viaţă de-orice fel,
pe El Îl ai când ai credinţa,
nădejdea şi iubirea-n El.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 88.
Autor text: Traian Dorz.