1. Spre Tine, Isus,’nalţ cântare
Şi gândul în rugă mi-l plec
Smerit, sub iubirea Ta mare
Ce m-a ocrotit la-al Tău piept,

R1: În noaptea vieţii, când marea vuia,
Corabia-n valuri s-o spargă
Ce blând ai întins, o, Isus, mâna Ta,
Iubind cu iubirea-Ţi întreagă.

2. Din lacrimi aprins-ai steluţe,
Din rugă, un cer fără nori,
Cu Tine, chiar spinii din cruce
Se schimbă-n petale de flori.

R2: Cu lacrimi de tată alini suferinţi,
Cu zâmbet vorbeşti de-ndurare
Iertând, chemi spre Cerul cu cete de sfinţi
Şi candelă-aprinzi pe cărare.

3. Nimic mai sublim nu e-n lume
Decât mângâierea-Ţi s-aştept
Ce scump mi-e Isus, al Tău nume,
În Numele-Ţi mare mă plec

R3: Sub Cerul din nou cu aprinse lumini,
Prin harul Tău sfânt de Părinte.
Azi viaţa şi ruga-mpletite-n cununi
Le-aştern la picioarele-Ţi sfinte.

I: Deva, ianuarie 1970