Din mii de flori vreau să-mpletesc,
În snopi de crizanteme,
Cununi ce nu se ofilesc
Și să le duc spre stele

Înalț spre ceruri mulțumiri,
În versuri de cântare,
Că Tu ne-ai izbavit de rău
Și ne-ai adus salvare!

Și mii de simfonii eterne,
De-aș înalța spre infinit,
N-ar egala, a Ta iubire,
Cu care, Doamne, m-ai iubit

Și râu de ape de s-ar scurge
Și toate-n lacrimi de-ar vui,
Nicicând în viață n-ar ajunge
De toate, Doamne, a-Ți mulțumi!

Și-a doua viață de-aș avea,
În lumea asta de țărână,
Să-Ți răsplătesc eu n-aș putea,
Căci toate-s numai, o fărâmă

S-aduc jertfire pe altare,
Cu harfa într-una să Îți cânt,
Nimic aici nu e valoare,
Ci toate-s goană dupa vânt!

Și nu pot spune în cuvinte
Iubirea-Ți mare din Calvar,
Să răsplătesc cum se cuvine
Tot greul Tău, suspin amar!

Amin
Floarea