1. Lumină sfântă ce cobori din Ceruri,
Să-mi mângâi ziua-n clipa cea mai grea,
De raza ta, pier norii întristării
Şi-L văd pe Domnul cu-ndurarea Sa.

R1: În zborul lin, tu străluceşti
Şi nicicând nu te stingi,
Tot Cerul e-n lucirea ta,
Când fruntea îmi atingi.

2. În întuneric, luminând cărarea,
M-ajuţi să trec peste urcuşul greu
Şi, liniştind învolburată marea,
Mă duci în pace către Domnul meu.

R2: Chiar în furtuni tu străluceşti
Şi nicicând nu te stingi,
Tot Cerul e-n lucirea ta
Când fruntea îmi atingi.

3. Când peste viaţa mea cade-nserarea,
Lumină sfântă-a harului nespus,
Tu strălucind, eu jos punându-mi crucea,
Mă vei lăsa la porţile de sus;

R3: În glorie, la Tronul Său
Când mă voi închina,
Îl voi slăvi că-n raza ta
A fost iubirea Sa.

I: Deva, 1963