Suferind de dragul Trupului - Partea 4
Autor: John Piper  |  Album: Suferind de dragul Trupului  |  Tematica: Suferință
Resursa adaugata de Mada_O in 11/06/2020
    12345678910 0/10 X

Probabil că următoarea secțiune: "Necesitatea, natura și scopul suferinței creștine" va fi cea mai ziditoare. Cred că a ști că Dumnezeu este absolut suveran, a învăța că suferința are o însemnătate globală este ca și când ai sta pe ceva solid. Dar și când stai pe ceva solid, poți fi lovit foarte tare de furtuni din iad, și găsirea a ceva mai mare, sau să spunem, mai personal în privința a ce intenționează Dumnezeu în viața ta, poate fi foarte sustenabil. Cea mai comună întrebare agonizatoare după un accident teribil, o boală, pierderea unui copil sau pierderea oricui este "De ce?" "De ce, Doamne?" Iar aceasta nu este o întrebare greșită pe care să o pui. Nu este un răspuns păcătos, dacă ești deschis la primirea unui răspuns din partea Lui. Dacă acel "De ce?" este o întrebare furioasă, care nu așteaptă un răspuns, un semn că sunt mânios pe Tine și voi rămâne mânios pe Tine, atunci este păcătos. Dar a striga plângând "De ce?", nu e. Eu aș face-o, sunt sigur. Daca aș afla că Talitha a fost lovită de o mașină azi, aș întreba: "Doamne, de ce?" Și, apoi, sper că inima mea va ajunge la aceste adevăruri și ar găsi odihnă.

Deci, începem."Necesitatea, natura și scopul suferinței creștine" Îmi caut creionul. Uite-l. În primul rând: În calitate de creștini este nevoie să suferim? În al doilea rând: Despre ce fel de suferință vorbim? Persecuție sau boală, sau amandouă... Sau cum lucrează împreună. A treia întrebare: Ce intenționează Dumnezeu prin ea? La asta mă refer prin necesitate, natură și scop. O să trec repede prin aceste texte, pentru că vreau neapărat să ajung la această unitate. Textele le puteți citi și voi, poate altădată. Necesitatea suferinței creștine. E nevoie să sufere creștinii? Marcu 8:34-35: "Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui." Deci atitudinea unui discipol când Isus te cheamă este: "Bine, mă pun în spatele Său pe drumul spre Calvar, o cruce este pe spatele meu, crucea este un instrument de execuție, și realizez că în mine sunt multe lucruri care sunt anti-ascultare, și trebuie să-mi neg de multe ori acele lucruri care mă-nclină spre o direcție greșită, și trebuie să fiu dispus în viața aceasta să-mi pierd viața." Asta înseamnă că faci alegeri care i-ar face pe alții să spună: "Îți irosești viața!" "Îți irosești viața!" Făcând acea misiune în acel loc uitat de Dumnezeu și alegând să nu folosești banii într-un anumit fel. Dacă ești singur și nu te culci cu alții: "Îți irosești viața. Nu te-a facut Dumnezeu cu nevoi sexuale? Vei rămane virgin? O să mergi în rai și nu o să faci niciodată sex? Asta e o nebunie!" Acesta este genul de vorbe pe care le vei auzi, iar Isus a spus: "Dacă vrei să Mă urmezi pe Mine, presupune moarte, cruce, renunțare, și desigur răsplata este că îți salvezi viața în cele din urmă."

Luca 14:33: "Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu." Cred că asta înseamnă că te uiți la tot ce ai și spui: "Nu e al meu, e al Tău. Voi fi generos cu el și dacă-l iei, sunt tot al Tău." Sunt multe aici... să ma uit să văd pe care-l vreau. Vorbim despre necesitatea suferinței și v-am citit deja Fapte 14:22, chiar când am început, și lăsați-mă să închei cu 2 Timotei 3:12: "De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți." Matei 10:25b: "Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe cei din casa Lui?" Este necesar să sufere creștinii! Aceasta trebuie să fie parte a evanghelismului nostru și a uceniciei noastre. Suferința și nenorocirile nu sunt surprize."Nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru", spune Petru (1 Petru 4:12). Nu am fost bine educați în biserică în ceea ce privește acest fapt. Atât de multe biserici au azi un fel de spiritualitate crudă. Încercăm mereu să avem ritm, căci oamenii vor reveni dacă avem ritm. Dar cum te va trece asta prin pierderea copilului, pierderea slujbei, sau prin boală. Biblia spune că este necesar, și aceste texte sunt toate acolo.

Acum, aceasta este o întrebare mai tulburătoare, cred."Despre ce vorbești? Despre ce fel de suferință vorbești?" "Pari să le amesteci pe toate împreună, Piper." "Mai întâi vorbești despre persecuție, apoi despre cancer, și apoi despre pierderea slujbei, apoi despre a fi în închisoare. Poți să le amesteci așa pe toate?" Când vorbești despre persecuție, poți include cancerul? Pentru că în persecuție suferi în calitate de creștin... Cancerul este altceva." Deci aceasta este întrebarea pe care ne concentrăm acum. Și iată ipoteza mea: În alegerea de a-L urma pe Hristos în felul în care-l cere El, alegem tot cea ce această cale include, sub providența Sa suverană, astfel, toată suferința care vine pe calea ascultării este suferință cu Hristos, pentru Hristos, fie că e cancer sau conflict. Aceasta este ipoteza mea... Le amestec pe toate împreună. Tratez cancerul și persecuția la fel, și promisiunea care este dată pentru una este valabilă și pentru cealaltă. Este aceasta corect? Este aceasta biblic? Am treptul să fac asta?

Iată argumentul meu: Toate experiențele de suferință de pe calea creștinului, fie prin persecuție, boală sau accident au în comun: faptul că toate ne amenință încrederea în bunătatea lui Dumnezeu și ne tentează să părăsim calea ascultării. Deci dacă cineva te scuipă și te batjocorește, sau te împiedicii și-ți spargi genunchiul, la radăcină, tentația este aceeași și anume: Vom continua să spunem că Dumnezeu este bun? Sau vom fi tentați să spunem: Dacă Dumnezeu lasă aceasta să se întample, conflictul sau genunchiul spart, nu Îl voi mai urma. Este acceași problemă... De aceea fiecare reușită a credinței și toată perseverarea în ascultare este mărturie a bunătății lui Dumnezeu și a prețiozității lui Hristos, indiferent dacă dușmanul este boala, Satan, păcatul, sau sabotajul. Nu contează! De aceea, orice suferință pe care o suferim pe calea chemării noastre creștine, este o suferință cu Hristos, și pentru Hristos. Cum adică? Cu El, în sensul că suferința vine în timp ce noi umblăm pe cale, împreună cu El, prin credință, și în sensul că este îndurată prin puterea pe care El ne-o dă prin preoția lui empatică. Deci indiferent dacă vine de la oponenți, sau prin boală, suntem cu El, stăm cu El, El este cu noi. Pentru El. Suferim pentru El, în sensul că suferința testează și demonstreză alianța noastră față de bunătatea și puterea Sa. Și, în acest sens, în sensul că descoperă valoarea Sa, ca și compensație... Este văzut ca fiind glorios. Dacă boala amenință credința ta, sau conflictul, sau persecuția amenință credința ta, și tu triumfezi asupra amenințării pentru că Dumnezeu este valoros în mod suprem pentru tine, El strălucește similar în ambele direcții. Vedeți de ce le văd în mod inevitabil, ca fiind una! Aceeași problemă a credinței este provocată în ambele.

O să sar la punctul al doilea. Este aproape la fel. Spune că Satan plănuiește una, iar Dumnezeu plănuiește alta. Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la asta. În final suferința prin persecuție și boală (acestea sunt cele 2 opțiuni, într-un fel), sunt adesea de nedestins. Să presupunem că apostolul Pavel a făcut pneumonie, de la toată munca și expunerea pe care a depus-o. A spus că a avut nopți reci și a naufragiat. A fost aruncat în apă. A fost o zi și jumatate în apă, o barcă vine și-l scoate, și el este complet expus și îi e rece, și face pneumonie. Ar fi fost acea pneumonie, persecuție? Adică, a fost un efect negativ a slujirii sale fidele? Era pe o barcă, în drum spre Roma pentru că Dumnezeu i-a zis. Sau a fost doar o boală naturală? Pavel nu a făcut o distincție între a fi bătut cu biciul, accidentul cu barca, sau între faptul că îi era frig în timp ce călătorea de la oraș la oraș. Le-a enumerat pe toate. Pentru el, orice suferință care s-a abătut asupra sa, în timp ce-L slujea pe Hristos, era parte din costul uceniciei. Când copilul unui misionar face diaree, vedem aceasta ca parte din credința de pe câmpul de misiune. Dar dacă orice părinți merg pe calea ascultării în chemarea Domnului, boala copilului este același preț. Ceea ce transformă suferințele în suferințe cu și pentru Hristos, nu este cât de intenționați sunt dușmanii noștrii, ci cât de credincioși suntem noi. Dacă suntem ai lui Hristos, atunci ceea ce ni se-ntamplă este pentru gloria Sa, și pentru binele nostru, indiferent dacă este cauzat de enzime sau de dușmanii noștrii.

Concluzie: Când vorbim despre scopurile suferinței, în ceea ce urmează, înțelegem atât persecuții din partea oamenilor, sau a diavolului, cât și accidente și boli care ne revin în orice cale a credinței. Este o mare decizie pe care va trebui să decideți dacă o faceți cu mine. Aceea că atunci când citiți Biblia și citiți un text legat de persecuție... "Nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru" (1 Petru 4:12). În contextul acela, este probabil vorba de persecuție. Iar eu argumentez că puteți lua toate acele texte și în principiu, să folosiți promisiunile din ele pentru toate formele de suferință, în timp ce umblați pe calea ascultării. Deci când am avut cancer în urmă cu doi ani, am spus: "Bine, aceasta este parte din însărcinarea mea pastorală. Este parte din înțelegere. Sunt un pastor, făcând lucrarea Domnului." Aceasta este parte din ea. Și as fi luat-o la fel dacă un om m-ar fi împușcat în umăr, pentru că nu i-a plăcut ceea ce am predicat. Este parte din pachet. Este un preț pe care trebuie să-l plătesc pentru că fac asta. Dumnezeu a fost în mod clar suveran... Nici un om nu a cauzat cancerul, nu cred. Diavolul ar fi putut... Deci asta gândesc.

Și v-aș încuraja să reflectați îndelung și serios la asta, pentru că ceea ce face, este să vă deschidă Biblia și să vă lase să vă bucurați de acele texte, pentru voi. Ziceți că asta se aplică doar celor din India, acum, pentru că le-au ars casele, pentru că spune că le-au fost luate bunurile, în Evrei 10:23. Aceasta este aplicația cea mai rapidă și directă. Dar dacă ați avea un foc acasă deseara și ați pierde... Să zicem că ați pierde toate cărțile, sau ați pierde niște piese foarte valoroase, ați putea să citiți Evrei 10:33 care spune că... Ar trebui să vi-l citesc. Vreau să înțelegeți aceasta pentru că pledez în fata voastră să profesați din Biblie, în modul cel mai plin posibil, în privința suferinței voastre. Evrei 10:34: "Ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie." Avem aici niște oameni care s-au dus să viziteze în închisoare prizonierii, și în timp ce erau în închisoare, oamenii conclud că și ei sunt creștini și se duc și le jefuiesc proprietățile. Le ard mobila, scriu grafitti pe perete: "Creștinilor, plecați acasă!" Sau poate este o confiscare oficială. Nu știm exact. Ei se întorc acasă, și se bucură... Asta spune. Nu e o nebunie?"Ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre." Aceasta este persecuție reală pentru a fi creștin. Să presupunem că se-ntâmplă doar prin a da foc cartierului vostru în seara aceasta. Eu spun că vă puteți duce la acest text și să spuneți: "Doamne, dă-mi harul să accept această dispoziție a providenței Tale pentru că eu am o posesiune mai mare. Face parte din partea mea în ascultarea față de Tine."

Acum, cum e cu scopul? Ce intenționeză Dumnezeu? Nu mai trebuie să vă gândiți dacă o să vorbesc despre persecuție, boală sau pierderea slujbei. Vorbesc despre toate. Și am 6, sau putea o să am 7. Am adăut-o sub. Mă gândeam de dimineață, că nu vreau să fie obositor, dar avem un set de texte despre îndepărtarea de la înțelesului global al suferinței, spre înțelesul vostru. Când oamenii vin la mine și vor să știe de ce, ceva? De ce Sarah Lee acum? Este încă în comă. Unii dintre voi sunteți prietenii ei. Alții nu știți despre cine vorbesc. Este una dintre noi. Are 17 ani, sau a împlinit 18. Nu-mi aduc aminte. Pur și simplu, zace acolo. Se va trezi? Sunt 4 săptamani, 5... Deci de ce? Cred că este o întrebare bună să o punem. Ce face Dumnezeu? Și Adam a pus-o, stând în scaunul cu rotile. De ce? De ce ea în comă, el în scaun. Fiecare familie se zbate cu ceva. M-am rugat cu o femeie serile trecute... Prezint în acest seminar o imagine așa tristă a vieții, încât trebuie să știți că eu cred în vindecare. Am stat chiar aici, și nu vreau să fac din asta un mare moment Piper, pentru că mulți oameni se rugau, și o femeie a spus: "Am un nodul de nivelul X în piept, și voi merge pentru un control final și apoi operație și chimioterapie și restul."

Am primit un email în urma cu 3 zile. A spus: "V-ați rugat pentru mine duminică. Am fost la control. Nu-l găsesc. Nu-l găsesc! Și au făcut un al doilea test. A dispărut. Și i-am spus doctorului: 'Este acesta unul din acele momente de laudă a Domnului? ' Iar doctorul a spus: 'Presupun, pentru că eu nu am altă explicație'." Asta se-ntâmplă și ar trebui să cerem să se-ntâmple. Aș putea să listez toți oamenii care suferă din Biserica noastră, dar vreau să știți că sunt nu doar oameni care sunt susținuți minunat în suferință, dar că sunt și alții care sunt atinși în moduri semnificative de salvare. Deci ce intenționează Dumnezeu? Primul lucru pe care-L intenționează pentru credincios, întotdeauna, este o credință, speranță și sfințenie mai adâncă. Credință, speranță, sfințenie, în suferință. Toate suferințele voastre. Iată textul cheie, 2 Corinteni 1:8-9: "În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia." Nu spune specific ce e, dar e destul de rău, uita-ți ce spune: "De care am fost apăsați peste măsură de mult." Unii dintre voi acum sunt împovarați foarte greu."Mai presus de puterile noastre așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață." A crezut că o să moară."Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim."

Și iată scopul. Și nu poate să fie a diavolului, pentru că este așa bun."Pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu, care înviază morții." A crezut că o să moară. Și ce s-a întâmplat, a fost că a fost ajutat să creadă în Domnul care învie morții. Nu e minunat! ? La un moment dat al vieții tale, vei fi în pragul morții și îți spui: "E gata! Cred că mă duc!" Poate fi o boală, sau o situație periculoasă. Chiar și emoțională, dacă simți că încă o zi și vei muri, pentru că ești la limită. Și printre alte 1000 de lucruri pe care Dumnezeu le face, El face întotdeauna o grămadă de alte lucruri de care tu nu ști, face și aceasta. Dumnezeu construiește credința prin îndepărtarea proptelor ce ne susțin viața. Imaginați-vă viața, sau inima voastră ca fiind proptită în fericire, pace, comfort, și mulțumire. Este proptită de sănatate, prieteni, familie, ciocolată, un serviciu bun, o reputație bună, cu cadourile pe care le poți face, cu capacitatea de a putea vedea, auzi și umbla. Sunt 100 de propte, și ele nu sunt rele. Nu sunt rele. Dumnezeu ți le-a dat. El vrea să vezi, să poți mânca puțină ciocolată. El vrea să te bucuri de aceste lucruri. Dar El știe când inima noastră are nevoie să nu ne încredem în ele, pentru bucuria noastră... Și le îndepărtează. Alergie la ciocolată... N-o să o mai guști niciodată. Sau mi-am pierdut vederea, mi-am rupt spatele, soțul m-a părăsit. Le îndepărtează, una după alta.

Lui Pavel, toate i-au fost îndepărtate... A crezut că s-a terminat, că va muri. Pentru că încrederea nu e doar în Dumnezeul care restaurează, ci în Dumnezeul care învie morții. În calitate de creștini, avem un răspuns. Când toate proptele mele, când totul în jurul sufletului meu cedează, atunci, El este toată speranța mea! Aceasta este prima ideea, și sper să nu fiți supărați pe Dumnezeu, pentru că aceasta este strategia Sa de a te sanctifica. Ați putea fi. Dar sper să nu fiți ci să va încredeți în El și să spuneți: "Doamne chiar trebuie să faci asta? Chiar e nevoie?" De fapt, dacă vă simțiți bine, cred că nu ar trebui să vă fie frică să spuneți: "Doamne, fă ceea ce trebuie făcut pentru a mă sfinți". Nu o să citesc ce înseamnă asta... Evrei 12 vorbește despre asta. Despre cum copii trebuie disciplinați cu suferința pentru a-i sfinți. Și tot așa, tot mai mult text. Deci aceasta este prima ideea. Creșterea sfințeniei noastre, a încrederii și a speranței prin îndepărtarea proptelor din viața noastră, într-un fel sau altul.

A doua idee: de a mări bucuria experienței noastre privind răsplata noastră în Rai. Ce vreau să spun prin asta? 2 Corinteni 4:16-18: "De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece - - aceasta nu este persecuție sau boală, ci doar îmbătrânire; pentru Pavel e probabil mai mult decât simpla îmbătrânire din moment ce s-a consumat întratât încât corpul nu-l mai ajuta - totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă - și când spune "de o clipă" și "ușoare" se referă "de o viață", nu înseamnă 5 minute, ci 80 de ani, pentru Pavel poate 60 de ani - întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă." Aceasta este ceea ce vreau să spun... Aceasta este ideea mea principală."Lucrează o greutate veșnică de slavă" fără comparație."Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice." Ce înseamnă asta? Suferința mea produce, lucrează, aduce,"o greutate veșnică de slavă"? Sunt unii care interpretează acest text și Matei 5:11-12: "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri."

Iau aceste texte și spun că fiecare suferință susținută de credință spune că ești salvat și vei merge în Rai. Eu cred că interpretarea corectă ar fi: gradul suferințelor susținute prin credință, aici, măresc rasplata mai târziu. Îmi bazez interpretarea în parte cuvântului "lucrează" și a altor texte, precum pildele. Cred că sunt răsplăți diferite în Rai... Ce înseamnă aceasta? Într-un cuvânt cred că cei care trebuie să treacă prin... O să încerc să revin, o să-ncerc să nu pierd ideea... Eu nu sufăr mult. Trăiesc în America, am o casă frumoasă, am apelul la urgențe, îl am pe doctorul meu care are grijă de mine... Nu privesc problemele mele, deși sunt câteva, ca fiind mari, pentru că sunt oameni care au probleme și mai mari. Unde vroiam să ajung? Cred că am pierdut ambele idei... Să văd dacă-mi revin... A, da! Când văd pe unii cum suferă, totul din mine spune: "Doamne, fă ceva special pentru ei, la înviere." Nu gândiți la fel? Ați avea resentimente dacă cineva care a suferit o închisoare lungă, cu tortură, ar primi o recompensă specială, extraordinară, magnifică, pe care voi nu ați primit-o? Nu ați spune: "Yey! Lasă-mă să sărbătoresc alături de tine"? Sper că ideea răsplatelor diferite în Rai nu vă va face să spuneți: "O! Credeam că vom fi cu toții perfect fericiți!" Și vom fi cu toții perfect fericiți. Cum văd eu este că paharele unor oamenii, capacitatea lor, este mai mare, și va deveni mai mare prin credință în încercări. Când Dumnezeu te trece printr-o încercare grea, și nu renunți la Isus, capacitatea ta de a-L cunoaște și de a fi binecuvântat de El crește. De aceea după ce o să mori și o să ajungi în cer, paharul tău va fi mai mare. Eu cred că în felul acesta funcționează diferențele în răsplată. Dar lucrul important pe care vreau să-l spun aici este faptul că parte din ceea ce Dumnezeu face pentru tine în lunga ta suferință este să-ți crească bucuria în viitor. În special în viața ce va veni... E posibil să nu ai pace în viața aceasta.

Am primit un email zilele trecute de la o familie care trece prin încercări, din afara SUA. De fapt, era de la cineva care-mi spunea despre această familie pe care o cunoaște. Și a fost așa de rău încât, atunci când cineva i-a întrebat cum reușesc să supraviețuiască, ei au răspuns: "Am acceptat faptul că nu vom fi fericiți până ajungem în cer." Însemnând că orice fericire pe care ar avea-o un om în viața aceasta, dacă Dumnezeu nu ne-o va da, și nouă așa ni se pare, pur și simplu, vom fi nefericiți, până când Îl vom vedea pe El și atunci vom fi fericiți pentru totdeauna. Nu știu cum ai putea face asta, decât dacă ai incredere în aceasta: "întristările noastre ușoare de o clipă", ușoare pentru că are în perspectivă Raiul, și e de o clipă, pentru că se referă doar la viața aceasta, lucrează o slavă eternă. Aceasta este ideea numărul 2.

Iată ideea numărul 3a... Am adăugat 3b de dimineață. Vedeți voi dacă este diferită în mod semnificativ. Uneori suferim pentru a-i trezi pe alții din indiferență și a-i face mai radicali și mai îndrăzneți pentru Isus. Filipeni 1:12-14: "Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu." Cred că asta putem generaliza... În cazul lui Pavel este: "Sunt în închisoare pentru Evanghelie. Frații mă văd acolo, iar ei nu sunt acolo. Și mă văd tare în Isus, stând lângă El, evanghelizând garda pretoriană, scriind scrisori, menținând credința, și își spun: < < Dacă Pavel este în închisoare pentru Evanghelie, putem și noi măcar să vorbim despre Evanghelie. > >" Iar aceasta este un efect minunat al suferințelor lui Pavel. Și eu mă uit la unii dintre voi, și are același efect asupra mea. Mă uit la prețul pe care unii îl plătesc ca părinți, sau ca martori, sau în orice altceva, iar eu nu plătesc în momentul respectiv și-mi spun: "Doamne, fă-mă mai credincios, mai curajos, păstrează-mă. Dacă ei pot să facă asta, Doamne ajută-mă și pe mine." Faci asta și nici nu-ți dai seama când o faci. Deci un al treilea scop al suferinței, nu este doar ceea ce face Domnul în viața ta, ci și ceea ce face Dumnezeu în viața celor care te privesc.

Îmi aduc aminte de asta datorită predicii lui Jason. M-am gândit la predica pe care a predicat-o în urmă cu câteva zile la cursul de predicat, și acesta este textul său, 2 Corinteni 1:3-4: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem." Jason ne-a atras atenția asupra acestui cuvant, și o să o fac și eu."Să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!" Deci suntem în necaz, și suntem mângâiați, cu scopul de a căpăta o capacitate. Capacitatea de a face ce anume? Există un scop în suferință și un scop în mângâiere în necaz. Ca să avem abilitatea de a mângâia pe cei care sunt în necaz, cu acea mângâiere cu care am fost noi mângâiați de Dumnezeu. Deci noi devenim mediatori ai mângâierii. Aceștia nu sunt oameni care ne privesc, în principiu, ci oameni care ne ascultă. Deci, treci prin ceva, alege acel ceva, căci îl ai, și unul din motivele, în momentul de față, pentru care ai trecut atunci prin acel necaz, este să iei acel comfort, acel ajutor pe care l-ai primit atunci și să fi alături de cineva prin ceea ce trec ei. Aceasta face ca suferința să fie depașită în comunitate. Sunt aici cu noi și oameni din alte Biserici. Sper ca nici unul din voi să nu trebuiască să treacă prin suferință singur. Oamenii care au trecut prin asta înaintea ta, ar trebui să fie lângă tine, împărtășind experiența lor și mângâierea lor. Aceasta este, deci, încă un motiv al suferinței.

Numărul 4... Sau poate e numărul 5. Prezintă în mod tangibil, necredincioșilor, prin suferința noastră, iubirea sacrificială pe care Isus o extinde asupra lor pe cruce. Acesta este un obiectiv foarte particular. Nu toată lumea suferă în scopul acesta. Se întamplă doar unora. Misionarii în particular, cred, sau cei chemați de a fi foarte focalizați în evanghelizare, prin viața lor. Ar putea să se aplice oricui, dar uite cum funcționează: Coloseni 1:24: "Mă bucur acum în suferințele mele" - nu citiți asta superficial, pentru că e nemaipomenit."Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica." Ce înseamnă aceasta? În suferințele sale, împlinește ceea ce lipsește în suferințele lui Hristos. Iar răspunsul este sugerat în Filipeni 2:29-30, unde este folosit același limbaj: "Primiți-l deci în Domnul - pe Epafrodit - cu toată bucuria și prețuiți pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte și și-a pus viața în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine."

Vedeți paralela? Ce învățăm din Filipeni, de la Epafrodit și despre Pavel în propria lucrare? Ceea ce lipsea în slujirea lor față de El, era conectarea personală dintre iubirea lor și cel iubit. Ei îl iubesc pe Pavel, acesta este în Roma, iar ei sunt în Filipi, câteva sute de kilometrii distanță, în nordul Greciei. Îl iubesc cu o iubire completă... Dar lipsește ceva. Ce anume?"Avem daruri pentru el, dar el nu le-a văzut, nu le-a gustat. El nu știe cât de mult îl iubim. El nu vede cât de mult suntem dispuși să sacrificăm pentru el. De aceea Epafrodit, nu ai vrea să iei tu iubirea noastră, și într-o formă fizică, și să o duci lui?" Iar Epafrodit ia cadourile și i le duce, și iși riscă viața pe drum, pentru a "împlini ce lipsește în slujba" lor față de el. Aceasta nu este o critică adusă Filipenilor. Acum ce înseamnă când spunem că Pavel împlinește ceea ce lipsește suferințelor lui Hristos? Cred că e la fel. Hristos spune: "Am un cadou pentru ei. Îi iubesc, Mi-am vărsat sângele pentru ei, dar ei nu știu, nu o pot experimenta. Ceva lipsește aici." Iar Pavel spune: "O să îndeplinesc eu ce lipsește. O să le duc eu mesajul."

Și sunt 2 metode prin care poți face asta: le poți spune mesajul, ceea ce a și făcut. Sau o poți face astfel: "În suferințele mele împlinesc". Ceea ce înseamnă că unul dintre motivele suferințelor la creștini, este de a fi o portretizare pentru necredincioși, a cât de mult sunt ei iubiți. De aceea spun că nu se aplică tuturor. Dar dacă tu, la un mare preț, te duci la un necredincios, în altă țară, dincolo de ocean, într-o mare căldură, printre gândaci și teroriști, vei suferi. Iar ei vor vedea asta, dupa cum spune textul, și vor spune: "Îmi spui că acela este modul în care Hristos mă iubește pe mine." Sacrificiul tău de a ajunge aici, a fost sacrificiul Lui de a ajunge aici? Sau ar putea fi mai simplu și să primești un telefon în mijlocul nopții, aici, și cineva care nu este credincios, sau un credincios, are mare nevoie de tine. Iar tu ești dispus să riști să-ți degere degetele, ca să-l ajuți, pentru că ei sunt afară făcând ceva. E foarte frig în Minnesota. Poți muri în câteva minute când sunt -40 grade Celsius și bate vântul. Iar ei au nevoie de ajutor, e ora 3 dimineața, iar ei nu pot intra în casă. Dacă te-ar vedea suferind, l-ar cunoaște mai bine pe Isus. Despre asta vorbește textul. Deci acesta este unul dintre scopuri și mai sunt și alte texte.

Numărul 5: Să repoziționeze trupele de soldați creștini în locuri în care altfel n-ar fi mers. Mai întâi să ne uităm la Biblie și apoi la posibilele aplicații în viața voastră. În Fapte 8 îl avem pe Saul la omorârea cu pietre a lui Ștefan."Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părtile Iudeii și ale Samariei." Asta este ceva de proporții mari. Erau cel puțin 10.000 de creștini în Ierusalim în acest moment. 10.000 de oameni au fost goniți din Ierusalim, departe de casele lor! De ce?"Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut" Fapte 11:19-21a. Dacă Evanghelia trebuie dusă în locuri în care în mod normal nu am merge, Dumnezeu va face și asta. Va face ceea ce putem numi o redistribuire prin persecuție. Înainte de a se-nălța la cer, El a spus: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenci în Ierusalim, Iudea și până la capătul lumii." Iar câteva luni mai târziu, ei sunt tot în Ierusalim. 10.000 de creștini și apostolii, sunt toți în Ierusalim."Nimeni nu e în Antioh. Nimeni nu e în Cipru. Ați avut suficient timp! Porniți! Dacă nu porniți vă voi face eu să plecați!"

Ar trebui să citiți istoria misiunilor și cum a făcut Dumnezeu misiunile în Biserică. Sunt exemple de oameni, popoare întregi, care au fost creștini și au fost dezrădăcinați, vânduți în sclavie și duși departe. Și secole mai târziu sunt biserici în locurile acelea. Sunt istorisiri nemaipomenite despre mișcarea populațiilor în lume, prin persecuții și întâmplări îngrozitoare. Iar creștinii sunt transportați prin diferite locuri în lume, asemeni unor semințe care sunt aruncate în pământ, luate apoi cu o lopată și aruncate într-un camion, iar camionul le ia și le aruncă în canal. Canalul ajunge la râu, sunt urcate în barcă, și sunt duse la Casablanca. Iar sămânța cade și creste un copac. Aceasta este o imagine a cum lucrează Dumnezeu. Sau ar putea să-ți dea cancer la prostată. De ce? Ca să navighezi printr-o serie de relații prin care nu ai fi navigat niciodată. Spitale, doctori, radiologi și toate aceste lucruri. Și iată-te în locuri noi în care nu ai fi fost niciodată. Vei face ceva cu asta? Sau o vei irosi? Ai un accident, trebuie să mergi la tribunal? Încă o serie nouă de relații. Vei irosi asta? Dumnezeu ne spune undeva în Luca 21:17: "Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu." "Vă vor târî înaintea împaraților și înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiți mărturie" Luca 21:12b-13. Aceasta este o strategie de evanghelizare. Faptul că Dumnezeu face să fi arestat ca să vorbești cu cineva din închisoare, este o strategie de evanghelizare. Aceasta este o aplicare a acestui gen de scop al suferinței.

Ultimul. A-l 6-lea. De a magnifica puterea lui Hristos în slăbiciunile noastre, și suficiența valorii lui Isus, asupra oricărui confort și plăceri lumești. Acesta nu este foarte diferit de primul, dar 2 Corinteni 12:9 are nevoie de atenție specială."Și El mi-a zis: 'Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. '" Slăbiciunea nu este un sentiment confortabil. Nouă ne place să fim puternici. Iar el spune: "Bine, dar în slăbiciune, cel mai adesea, puterea Mea va străluci cel mai tare. Tu nu vei arăta foarte grozav, dar Eu voi arăta minunat." 2 Corinteni 12:19-20: "Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări." Avem aici o plajă foarte largă de suferințe. Slăbiciuni, insultele oamenilor,"nevoi" e foarte vag, în general, orice ar aduce vre-o nevoie în viața ta, prigoniri, dificulatăți, și asta este larg."Pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare", pentru că Hristos este puternic în mine.

Deci ceea ce spune este: "Care este marele tău scop în viață: să eviți suferința, sau să amplifici puterea și harul lui Isus?" Dacă scopul tău este să eviți suferința, atunci când va veni, te vei mânia pe Dumnezeu. Dacă scopul tău este de a-L mări pe Isus mai presus de toate, atunci se va întâmpla asta. Și nu este ușor. Este o luptă, zi și noapte, pentru a ajunge să fi mulțumit în slăbiciuni, insulte, nevoi, persecuții și strâmtorări. O ultimă întrebare pe care să o punem înainte de a lua o mică pauză este: Cum să îndurăm cu bucurie suferința care ne revine? Există un mod miraculos prin care am putea-o suporta? Asta pe lângă cunoașterea celor 6 scopuri. Cred că a ști cele 6 scopuri este un mod de a ajunge la mulțumire."Cred în Tine. Am vazut 2-3 lucruri pe care le-ai făcut în viața mea. Nu e confortabil, nu-mi place să se lucreze la mine astfel, mi-aș dori să folosești mai multă anestezie, dar dacă mă poate face bine, și dacă îi poate face bine pe alții atunci mă încred în Tine."

Vreau doar să mai adaug încă un răspuns din Evrei. Am citit deja pasajul așa că ne vom apropia de el scurt. Evrei 10:34: "Ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie." Ați putea spune că nu funcționează. Dar a funcționat pentru ei și ar putea funcționa și pentru voi. Pentru că aveți "o avuție mai bună, care dăinuie". Mai bună și care dăinuie. Îmi arăți calea luminii, iar prezența Ta este plinătatea bucuriei, iar la dreapta Ta sunt plăceri veșnice. Este mai bună, adică deplină, și dăinuie, adică veșnică. Este singura bucurie de care sunt interesat pe termen lung. Deplină și veșnică. Iar asta, spune el, vă dă abilitatea de a accepta cu bucurie răpirea averilor voastre. O spun pentru că este în Biblie... Am experimentat-o doar puțin. Pentru ca nu am suferit foarte multe pierderi în viața mea. Dar mă rog ca atunci când pierderea va veni... Să presupunem ca mi-ar arde casa, am 54 de volume de jurnale pe care le-am ținut de la 18 ani. Nu aș accepta nicio o sumă pentru ele. Dacă mi-ar fi luate, sper ca Domnul să-mi dea harul de a accepta."Mă ai pe Mine, și Eu îmi aduc aminte tot ce e în aceste jurnale. Îți voi spune într-o zi, în cer." Nu știu care este încercarea vostră actuală, dar mă rog să aibă un asemenea efect.

Iată cum a lucrat pentru Moise. Evrei 11:24-25: "Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului." Poți întotdeauna să alegi mai mult păcat și mai multă plăcere trecătoare. Cum a făcut el asta? Cum a îndurat el tratamentul rău și a dat la o parte plăcerile trecătoare? Evrei 11:26: "El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire." La fel ca și Evrei 10:34... Privea la răsplătire. Deci când trebuie să iei o decizie să renunți la ceva, ceva ce ți-ai dori foarte mult, un mod biblic de a a renunța, este să privești la răsplătire și să spui: "Va fi pentru mine... Dacă renunț la căsătorie, va fi pentru mine un soț și o masă de nuntă care va fi de 10.000 de ori mai mare decât ar putea fi aici, și chiar mai bună decât cea la care am renunțat." Sau oricare ar putea fi pierderea ta. Astfel argumentăm cu sufletele noastre. Încă una. Evrei 13:13: "Să ieșim dar afară din tabără la El", la fel ca Moise."Să ieșim dar afară din tabără la El și să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare." Așa reușim. Cum te duci într-un loc unde probabil vei primi doar reproșuri? Îți predici că orașul unde ești acum nu este stătător, dar vom avea unul, mai repede decât credem. Așa reușim. Fie ca Domnul să va dea har să o faceți.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 346
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni