Pastorul ca și profet - Partea 3
Autor: John Piper  |  Album: Pastorul ca și profet  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Mada_O in 27/07/2017
    12345678910 0/10 X

    Tată, Te rugăm să ne ajuți acum, atât fizic, din cauza problemelor cu vocea, dar mai important din punct de vedere spiritual, din cauza mărginirii noastre și a păcatului nostru, a insensibilității noastre a lipsei noastre de inclinație către realitatea spirituală, a orbirii și surzeniei noastre, a slăbiciunii noastre cu privire la a pricepe măreția lucrurilor din Cuvântul lui Dumnezeu, chemarea la predicare, toate aceste lucruri sunt împotriva noastră astăzi și de aceea facem o pauză pentru a zice "avem nevoie ca Tu să vii aici," deci Te rugăm să Te apropii, suntem aici, în Seattle, în această sală, și probabil și în alte părți, privind la un video în această duminică. Dorim să vii chiar acum, în putere și să faci lucruri în inimile noastre pentru credința și nădejdea noastră, pentru viziunea noastră și pentru dragostea noastră de oameni, pentru dragostea noastră pentru cei pierduți, pentru dragostea noastră pentru orașul sau localitatea noastră, pentru dragostea noastră pentru cei nemântuiți din India sau China sau Arabia Saudită. Fă lucruri, Doamne, lucrări puternice, fă ca aceasta să fie o zi, o eră în care să luăm parte la ceva extraordinar în lume, o mișcare printre musulmani care să șocheze națiunile, o întoarcere la Tine a milioane de hinduși în nordul Indiei și a milioane de budiști și milioane de musulmani, în timp ce ziua se apropie. Doamne, nu ne lăsa să lovim cu săgețile de pământ de prea puține ori sau să așteptăm lucruri mici de la Tine. Deci, vino, mărește viziunea și speranța și visurile acestor oameni Te rog, în Numele lui Hristos. Amin.

 

    Unul din lucrurile pe care le facem în predicare și învățarea de la Bethlehem sunt de a lăsa ca predica mea din duminica anterioară să devină un cobai pentru clasa ce urmează joia. Voi petrece câteva minute aici ca să vedem dacă vreți să puneți vreo întrebare cu privire la seara trecută. Este cel mai apropiat lucru ce-l pot face de ceea ce fac de obicei. Acolo predic o oră și 5 minute, sau cam așa ceva. Ca să vă exemplific practic, aceste pagini le-am avut aseară și în afară de una dintre ele, toate aceste pagini le-am scris pe avion. Deci iată ce am avut. Iată! E un pic cam prea mărit ca să vedeți. Nu ne ajută prea mult. OK. Oricum, spațiere dublă, scrise de mână, le-am scris pe avion și acestea sunt toate notițe pe care le-am alcătuit. Deci am avut aceste pagini cu mine aseară. Toate acestea sunt lucruri foarte familiare pentru mine. A fost în principal o re-gândire a unui material mai vechi. Am avut și două caricaturi și o reclamă, pe care nu le-am folosit, căci nu mi s-a părut potrivit, dar au fost gate de a fi folosite dacă părea potrivit. Deci e vreo întrebare?

    · Întrebarea este: în exegeza lui Ioan 11:1-6 am pledat pentru faptul că întârzierea Domnului Isus cu 2 zile atunci când L-au chemat să vină căci Lazăr era bolnav, a fost intenționată, tocmai pentru ca Lazăr să moară.
    · Și voi repeta ceea ce am zis și poate voi adăuga încă ceva. Aveți dreptate: nu spune că plănuia să stea o săptămână, dar a stat numai 2 zile, pentru că S-a grăbit să ajungă acolo în caz că-l putea salva. Cineva ar putea argumenta că asta s-a întâmplat. Nu plănuia ca Lazăr să moară și și-a scurtat săptămâna la 2 zile în speranța de a-l salva, dar n-a reușit. Ați putea argumenta așa. Eu cred că "deci" este important. "Și Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era." Aceasta e ceva atât de discordant încât cealaltă interpretare nu-mi sare în atenție. Al 2-lea lucru pe care l-aș spune este că realizăm în Evanghelia după Ioan faptul că Domnul Isus e foarte conștient de tot ceea ce se întâmplă. Când Natanael vine le El: "te-am văzut sub copac" - deci Isus care e prezentat mai devreme în această Evanghelie, nu este un Isus care e uimit de situația lui Lazăr. El știe că Lazăr este atât de aproape de moarte. Aceasta e a doua premiză, pe care am lăsat-o nedeclarată. Atunci când citești restul capitolului și El ajunge acolo, Marta I se plânge "dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit", iar Isus nu spune "am venit aici cât am putut de repede." El zice: "Nu ți-am spus că vei vedea slava lui Dumnezeu?" Deci Isus atrage atenția asupra explicației pe care eu am oferit-o și anume versetul 4: "Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu." Iar modul cum interpretează aceasta când vorbește cu surorile, mai târziu, este "nu v-am spus? Este mort acum, dar nu v-am spus că veți vedea slava lui Dumnezeu?" Deci la ce se referă în versetul 4 este "îl voi învia din morți. Crezi că Eu sunt învierea și viața?" Deci aș spune că atunci când tot capitolul este luat în considerare, cu toți factorii... Ar fi fost mai complet dacă aș fi arătat limbajul slavei la momentul învierii și să fac legătura cu versetul 4, dar nu am făcut-o, n-am petrecut timp cu aceasta.

    · Aveți sfaturi sau indicații pentru cei din noi responsabili de închinare, fie prin muzică, fie prin predicare, sau orice alt aspect, pentru a nu lăsa ca sărbătorirea a ceea ce El a făcut pentru noi să alunece înspre a ne face pe noi baza bucuriei noastre sau scopul ultim?   
    · Am încercat din greu aseară, nu vreau să minimalizez cât este de prețios faptul că El a murit pentru mine. Atunci când citește Galateni 2:20 nu poți să nu te gândești "am fost răstignit cu Hristos, și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit..." - acesta e unul din puținele locuri din scrierile lui Pavel unde el aduce lucrurile la el însuși, foarte personal - "...care m-a iubit și S-a dat pe sine însuși pentru mine." M-a iubit pe mine. Nu vreau să minimalizez aceasta. Cred că e bine să spui în mod regulat ceea ce spune Biblia, pentru slava lui Dumnezeu. "Ne-ai mântuit pentru slava lui Dumnezeu." Aceasta va deveni, de-a lungul anilor, în conducerea închinării, ceva banal dacă nu lucrați la a o  ține proaspătă. Căci majoritatea oamenilor - "slava lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu, asta auzim tot timpul, bla, bla, bla." Deci trebuie să existe moduri de a face ca aceasta să fie ceva ce are impact, ce iese în evidență, ce trăiește pentru oameni, ceea ce eu încerc să fac în mod constant.
    Predica din seara trecută a fost un efort proaspăt de a o face să aibă impact pentru oameni, căci a avut impact asupra mea pe avion, datorită încercării de a interacționa cu această critică a declarației mele cu privire la Dumnezeu delectându-se cu noi. Deci găsiți moduri proaspete de a spune că orice facem aici este pentru a-L face pe Isus să arate bine. Chiar această expresie este parafraza mea la "pentru slava Lui." Pentru a face ca Isus să arate bine, sau a face ca El să fie lăudat. Peste 10 ani găsește altă expresie, peste 20 de ani găsește iarăși alta. Găsește alte moduri de a face ca slava Domnului să sune într-un fel puternic, proaspăt și bun.
    Încă ceva: construiți o teologie. Lideri de închinare și pastori, e atât de greu să conduci închinarea dacă pastorul și cu tine nu sunteți pe aceeași pagină din punct de vedere teologic. Este foarte greu, căci pastorul, care are de obicei amvonul și formează mintea oamenilor, dacă nu ajută cu ceea ce se întâmplă în cele 30-40 de minute dinainte, dacă nu-i place aceasta, nu crede în ea, dacă nu contruiește pe aceasta, nu o modelează, atunci slujba ta e foarte dificilă. Deci aș spune - stați cu pastorii și discutați cum puteți ajuta pe oamenii noștri a înțelege că atunci când înțeleg ceea ce El a făcut pentru mine și cât de prețios e să mă țină pe mine și tandrețea de a-și pune mâinile în jurul meu și să meargă lângă mine și să fie prieten cu mine, toate acestea sunt pentru a mă ajuta pe mine ca să mă desfătez în El. Cum putem face aceasta? Și sunteți parteneri în a găsi moduri de învățare.
    V-aș atenționa, ca lideri de închinare, adică cei care stați în față în cele 30-40 de minute de cântare, să nu învățați prea mult pe oameni. Nu vreau ca ai mei să vorbească prea mult între cântări. Există un dar pentru aceasta, un dar, și unii îl au iar alții nu. Aș atenționa pe fiecare din noi, căci modul vechi de a face lucrurile, de-acum 40 de ani, "haideți să cântăm un imn, să întoarcem la pagina 232 și de data asta toți să zâmbim, căci cântăm lui Dumnezeu, nu diavolului, OK, haideți să începem. Maria, dă intrarea." Acest mod de a împleti cântările a ruinat totul pe dinăuntru, e... Dacă cineva se conectase cu Dumnezeu pe verticală în cântare, asta a dispărut în cele 30 de secunde în care ne-a spus să zâmbim și să întoarcem pagina și i-a spus Mariei să cânte mai încet sau mai tare... E ceva atât de orizontal, e "aaa, du-te de-aici!" Ei bine, există moduri contemporane de a face același lucru, cu chitara, cu muzică de fond, sau orice altceva... Nu știu cum s-o pun în cuvinte, dar vreau să spun că simți când ajută și simți când nu ajută. Deci v-aș încuraja să nu deveniți mici profesori între cântări, cu privire la modul cum se cântă spre slava lui Dumnezeu și așa mai departe. Aveți grijă! Dar totuși nu vreau să exagerez, căci cred că ajută atunci când un lider de închinare își dezvăluie prin cuvinte inima lui pentru Dumnezeu. Nu doar cântare, dar între cântări, sau în timpul cântării... Acesta e ceva ce are de-a face cu dragostea. E ca și cum ai privi un cuplu și... unii sunt buni la asta, alții nu sunt. Unii bărbați știu cum să spună "te iubesc", alții sună stupid când încearcă să spună "ești frumoasă." Deci găsiți-vă propriul limbaj și fel. Alegeți-vă cântările cu grijă, selectați lirica.   
    Există cântece, iar dacă nu există atunci compuneți-le, care ne învață (ne învață nu e cuvântul potrivit, căci toate cântările ne învață ceva), care întruchipează o orientare înspre Dumnezeu. E uimitoare teologia care este transmisă astăzi prin cântări de închinare bune, în inimile oamenilor care n-o cred. De exemplu cântarea lui Matt Redman, "Blessed be the Name" (Fii binecuvântat), care e un pic cam veche și uzată acum, este o cântare extrem de puternică pe care arminienii o pot cânta. Și era cântată peste tot timp de o decadă. Atunci când lucrurile sunt luminoase, fie Numele Tău binecuvântat, când lucrurile sunt întunecate, fie Numele Tău binecuvântat, El dă și El ia. Prima dată când am auzit cântarea asta (poate a fost a 2-a oară), Dustin Shromek, care tocmai venise acasă de pe câmpul de misiune, stătea chiar acolo și tocmai își pierduse bebelușul. Primul copil, o sarcină cu complicații în Siria, a trebuit să meargă în Turcia, a pierdut bebelușul în Turcia. Și îmi țineam mâinile întinse așa. Uite cum cred că trebuie să fie cântată cântarea aceasta (am fost cam pretențios cu privire la cum să fie făcute lucrurile). Există o parte care este tare, accentuată de tobe, dar atunci când ajungi la "El dă și El ia înapoi, El dă și El ia înapoi" cred că totul trebuie să se schimbe acolo. Și de multe ori nu se schimbă - cei ce conduc cântarea nu par să înțeleagă, scuze, e interpretarea mea, dar ei nu par să înțeleagă că în acel moment îți pui bebelușul pe altar. Nu e ceva ce sună tare, cu volum, accentuat, ci în acel moment îți iei bebelușul și ți-l pui pe altar. Când am mâinile întinse așa și spun "El dă și El ia înapoi", îl am în minte pe tatăl meu, pe mama mea, pe mica mea nepoțică, Felicity, îl am în minte pe bebelușul lui Dustin, îi am în minte pe sfinții muribunzi din biserica mea. E un lucru puternic, spun "binecuvântat să fie Numele Tău pentru cei ce au murit, pe care i-ai luat devreme." Deci scrieți acest fel de cântece, compuneți-le, dacă nu există, care să împreune melodii impunătoare, lirică bine alcătuită și convingătoare și o teologie atât de profundă încât oamenilor noștri să le placă să le cânte și de aceea să le fie greu să reziste adevărului biblic din ele, atunci când poate i s-ar fi împotrivit în predica mea. Deci liderii de închinare sunt... acest parteneriat este mare, este imens. Numele acestei lecții la Bethlehem este "Expository exultation" - predicarea în viața de închinare a Bisericii, sau cam așa ceva. Îmi privesc slujba de duminica dimineața ca un ajutor pentru liderul de închinare, dintre care sunt și eu unul, astfel încât ceea ce facem în cântare este real.

    · Comentariul a fost că aseară au fost unii care au prins mai mult faptul că am sărbătorit dragostea lui Dumnezeu pentru mine, grija pentru mine, îmbrățișarea mea, protecția mea și odihna în grija lui Dumnezeu pentru mine și nu par să fi mers mai departe până unde am vrut să-i duc și cum poți avea răbdare cu astfel de oameni și cum îi poți conduce mai departe.
    · Cel mai aproape am ajuns de aceasta aseară a fost când am spus... (și mă uitam la unii de-aici) că s-ar putea să dureze un timp și că o persoană care stă pe marginea lui Grand Canyon, și care a fost adusă acolo ca să fie uimită de adâncimea, lărgimea și maiestatea lui străveche și se simte foarte nesigur stând pe marginea lui, nu poate să vadă nimic măreț. Deci asta e o imagine a oamenilor frânți din biserica ta pe care vrei să-i vezi liberi să-L înalțe pe Dumnezeu în maiestatea Lui și a întregei Lui suveranități, iar ei sunt atât de înfășurați de mica lor lume de nesiguranță, și că tatăl lor niciodată nu i-a iubit, ci i-a bătut, "niciunui dumnezeu nu poate să-i pese de mine" și vine un predicator care spune "El Și-a trimis Fiul să moară pentru tine, se va împrieteni cu tine, nu te va mai numi rob, ci fiu, Își are brațele în jurul Tău, ești în siguranță, nu vei cădea în canion, nu simte dispreț față de tine" și asta se simte atât de necrezut de bine încât faptul că eu îi împing să vadă mai mult este aproape insultător pentru ei - și chiar este pentru unii.   
    Răspunsul meu este că poate dura ceva timp și au nevoie să vadă roadă în tine și în mine, că acest "mai mult din Dumnezeu" produce mai mult în noi, poate, că vine timpul când a se simți iubit, în siguranță, îmbrățișat cu dragoste, va fi dulce, dar nu va fi îndeajuns, căci nu este întreaga poveste biblică despre cum ne iubește El. Există o măreție, există Isaia, există Isaia 40. Aceste părți maiestuoase ale Bibliei nu sunt acolo pentru că distrag de la îmbrățișare, de la intimitate. Deci eu cred că sunt mai răbdător acum decât am fost în trecut, căci am văzut destui oameni frânți care au fost îndepărtați de la mine de faptul că i-am împins către măreția lui Dumnezeu și pentru varii motive ei nu o pot vedea. Pentru ei nu e ceva satisfăcător. Tot ce e intim, tandru, atent, cald, se simte ca și Dumnezeul pe care îl vor, iar Dumnezeul mare, puternic, sfânt, suveran, al lui John Piper pare distant și neatrăgător, așa că "de ce aș merge acolo, de ce aș vrea să stau pe-acolo?" Și tu ești așa, știi - pe tine ce te atinge? Probabil m-am specializat în asta în ultimii 30-40 de ani în mare parte datorită a ceea ce m-a mișcat, m-a ajutat m-a binecuvântat și a fost partea mea. Și a trebuit să învăț, poate, cealaltă direcție. La 64 de ani cred că știu cum să mă bucur și să recomand prietenia lui Hristos în comparație cu acum 30 de ani. Vrem să fim biblici.

 

    Haideți să trecem la partea a 4-a din schița dumneavoastră. Știți, cred..., pot să ridic asta mai sus și să experimentez, căci cred că e cam aproape. Nu pot să încadrez totul aici. Cum sunt schimbați oamenii în chipul lui Hristos? Asum că sunteți de acord cu mine că toată predicarea, în înălțarea slavei harului lui Dumnezeu suprem manifestată în Hristos crucificat și înviat, are ca scop să schimbe oamenii în oameni care slăvesc aceasta, care trăiesc vieți în care diferite domenii ca și căsătoria, familia, munca, biserica, reflectă ceea ce se întâmplă aici când aceasta e slăvită, cunoscută, când pătrunde viețile. Când slava și harul lui Dumnezeu, prietenia lui Dumnezeu ne pătrunde și devine comoara noastră, atunci se întâmplă schmbări și trebuie să se întâmple. Avem Efeseni 1-3 și Efeseni 4-6, iar Efeseni 4-6 este "să umblați vrednici de chemarea cerească" pe care am explicat-o în primele 3 capitole. Umblați, trăiți în chip vrednic. Deci trebuie să decideți în mod profund: cum se schimbă oamenii? Și trebuie să rezolvați aceasta - e predicarea importantă în acest scop, sau au doar nevoie de consiliere? Arunc doar o piatră acolo, iar lucrarea reală se face cu $150 pe oră cu profesioniștii? Căci eu nu pot schimba pe nimeni. Predicarea nu schimbă pe oamenii, consilierii schimbă pe oameni. Eu cred din toată inima în rolul esențial al slujirii unii altora în grupuri mici în biserica locală. Spuneți-le cum vreți, tot ce vreau să spun e o structură mai mică decât închinarea corporativă, unde sfinții se adună pentru a face toate acele "unii altora" lucruri, toate acele aleilos (grecescul "unii altora", "unii față de alții"). Îndemnați-vă unii pe alții, sfătuiți-vă unii pe alții, învățați-vă unii pe alții, rugați-vă unii pentru alții, iubiți-vă unii pe alții, mustrați-vă unii pe alții. Toate aceste "unii altora" porunci nu se petrec în închinarea corporativă, căci acolo e cu sens unic - eu predic. Și spun liderilor de grupuri mici, când mă întâlnesc cu ei pentru a-i împuternici și încuraja - sunteți esențiali, nu pot face lucrarea de slujire fără voi. Lucrez pentru a echipa sfinții în vederea lucrării de slujire, așa că slujirea orizontală unii pentru alții în aceste grupuri (și se pot împărți și în grupuri de recuperare), acolo ar trebui să se întâmple adevărata consiliere biblică tot timpul, fără vreo taxă, astfel încât consilierii noștri să fie păstrați pentru cazurile cele mai grele, aparent de nerezolvat, cu care ne luptăm. Miezul transformării umane este o combinație de Cuvânt proclamat și apoi Cuvânt aplicat, trăit împreună.

    Deci trebuie să decideți cât de importantă este predicarea pentru aceasta și cum să ajutăm Biserica să fie structurată în grupuri mici și care e rolul consilierii și cum se întâmplă transformarea în această Biserică. Eu cred din toată inima că atunci când Pavel îi spune lui Timotei "predică Cuvântul", el gândește că predicarea e esențială în acest scop. Nu e totul, e doar o parte esențială. Deci iată câteva evidențe biblice cu privire la faptul căci Cuvântul lui Dumnezeu schimbă oamenii. Adevărul Cuvântului trezește credință. "Credința vine prin auzire, și auzirea prin Cuvântul lui Hristos." Contextul aici e predicarea. Deci credința vine din Cuvânt. Adevărul Cuvântului eliberează de păcat. "Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi." Contextul aici e păcatul. Adevărul Cuvântului eliberează de Satan. Am citit aceasta deja aseară - unde e... "ca Dumnezeu să le dea pocăința." Și aceasta pentru că nu suntem certăreți, ci blânzi, învățăm pe alții... Adevărul Cuvântului sfințește. "Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul." Deci aceste lucruri vă modelează rugăciunile când vă ridicați să predicați. Credeți aceasta? Când predic acest adevăr, oamenii vor fi sfințiți. Adevărul Cuvântului eliberează de corupție. E o întreagă secție din 1 Petru - voi trece peste ea, căci este destul de lungă. Adevărul Cuvântului servește dragoste. "Mă rog ca dragostea voastră să crească în orice cunoștință și pricepere." De ce? Pentru că voi iubi mai mult când oamenii mei vor avea cunoștință și pricepere care vine din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci vor iubi mai mult. Sau, "ținta propovăduirii noastre este dragostea care vine dintr-o inimă bună, dintr-un cuget curat și dintr-o credință neprefăcută." ținta propovăduirii noastre. Deci atunci când Pavel a spus "cum pot ajuta oamenii să se iubească unii pe alții?" Trebuie să-i învăț. Adevărul Cuvântului mântuiește. "Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii, pe care o dai altora: stăruiește în aceste lucruri, căci dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă." Ai grijă la învățătura pe care o dai, căci duce la mântuire. Adevărul Cuvântului dă bucurie.

    "V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină." V-am spus aceste lucruri ca bucuria voastră să fie deplină. Vreți ca oamenii voștri să fie transformați din oameni abătuți, care niciodată nu cântă, par triști când vin la adunare, triști când pleacă, împovărați și îngreuiați, și vreți ca să experimenteze eliberare. Domnul Isus a vorbit pentru a rezolva aceasta. Motivul pentru care am adunat aceste texte este căci cred că sunt atât de multe trucuri și lucruri pe care oamenii le oferă astăzi pentru a schimba pe oameni, pentru a îmbunătăți lucrurile, care nu sunt bazate pe adevăr și nu sunt conduse de Cuvânt. Aici văd exact opusul, în text. Destul despre proclamare. Dar cum se mai schimbă oamenii? Se schimbă pentru că te rogi pentru ei. Aici adaug, nu în mod direct că aceasta ar fi predicare, dar dacă nu te rogi ca și predicator atunci probabil că vei fi un tip de director, manager, CEO fără putere, centrat în om, care conduce o organizație și nu va exista simțul supranaturalului acolo. La Bethlehem folosim o expresie (sau cel puțin eu o folosesc, în orice caz, este unul din scopurile mele) - vreau ca rugăciunea să fie motorul vizibil al puterii Bisericii. Motorul vizibil. Deci mă rog mult, mă rog înainte de rugăciune, mă rog la sfârșit, merg la 5 întâlniri de rugăciune de câte jumătate de oră în fiecare săptămână - marți dimineața, vineri dimineața, una înainte de serviciul de sâmbătă seara, una înainte de serviciul de duminică dimineața și una miercuri seara la 5.30. Deci mă rog împreună cu grupuri de oameni 2,5 ore pe săptămână. Asta nu include întâlnirile cu personalul, unde devotăm 45-60 minute rugăciunii și Cuvântului, nu include întâlnirile cu prezbiterii, unde devotăm 45-60 minute Cuvântului și rugăciunii. Puteți mirosi ceea ce conduce o organizație după cât timp petrec rugându-se. Rugăciune manifestată.

    Oricând poți spune că Isus a zis să nu te rogi la colțul străzii, ci în cămăruță, așa că nu poți ști cu adevărat cât se roagă o biserică. Ei bine, dacă nu vezi oamenii rugându-se împreună, căci biserica primară se ruga împreună, o vedem în Faptele Apostolilor de câteva ori, dacă nu vezi aceasta atunci nu ai motiv să crezi că o fac prea mult nici în privat. Căci, dacă te bazezi într-adevăr pe El în acest mod, în rugăciune, atunci e greu să treci printr-o întâlnire fără ea. Știu că probabil vă calc pe unii din voi pe bătătură, dar noi, când am venit la Bethlehem, am zis: "Uite, știu că sunteți obișnuiți cu a începe și a termina întrunirile cu rugăciune. Eu aș vrea să începem întrunirile cu perioade de rugăciune." În mod tipic, atunci când am venit, nu existau prezbiteri în biserica noastră - a durat 10 ani până când am avut prezbiteri la Bethlehem. Era un comitet de diaconi și era un grup hibrid - unii erau un fel de prezbiteri, unii erau un fel de diaconi, asta am moștenit. Era și un președinte, iar președintele spunea, de exemplu, "Sam, vrei să deschizi cu rugăciune?" Sam se ruga 30 de secunde sau 1 minut, și câteodată suna ca și cum era foarte conectat, alteori nu. Asta a durat o perioadă, iar atunci când am simțit că am ceva greutate am zis "haideți să nu-l punem pe Sam să se roage, ci să zăbovim, ăsta e cuvântul pe care-l folosim, să zăbovim în prezența lui Dumnezeu și să se roage oricine care simte îndemnul să se roage, iar apoi eu voi încheia." Crezi că pot discerne cât de lung durează?! Iar apoi aștepți. Și apoi extinzi aceasta spunând, "aș vrea să-L așteptăm pe Dumnezeu și să căutăm Fața Lui aici pentru această adunare și pentru Biserica aceasta și dacă unii dintre voi ați adus ceva de la timpul personal de închinare de azi dimineață, puteți să aduceți înaintea noastră înainte de rugăciunea mea." Asta îi pune un pic sub presiune. "O, nu m-am întâlnit cu Domnul azi dimineață, n-am avut nimic de adus acum."

    Deci v-aș încuraja să nu fiți mecanici în rugăciune - ne rugăm timp de 30 de secunde la începutul întâlnirii ca s-o dedicăm Domnului, ci mai degrabă gândiți-vă la perioade de rugăciune - 5 minute, 10 minute, jumătate de oră, în care Domnul conduce, nimeni nu este numit - Mack, te rogi tu, apoi te rogi tu, apoi tu închizi. Când cineva face asta (încă merg la multe grupuri unde se face așa și e OK) dar se simte ca "dar dacă eu vreau să mă rog, sau dacă ei simt nevoia să se roage, de ce alegi 3 oameni să se roage?" Și motivul este pentru că oamenilor le e frică de tăcere. Le e frică de timpuri prelungite de... ce faci aici? Învățați-vă oamenii să nu le fie frică de tăcere, să fie într-un grup mic, cu capul plecat și să nu se întâmple nimic timp de 2 minute. Dacă le spui că e OK, se vor relaxa. Dumnezeu s-ar putea să se arate în 2 minute de tăcere. Noi simțim, cel puțin tradiția în care eu am crescut, simte o puternică nevoie de a organiza lucrurile. Dar dă-te la o parte pentru a lăsa ca Duhul Sfânt să facă ceva (cum am făcut aici și liderii de închinare au zis "fă ceva, dacă ai ceva de spus lui Dumnezeu sau despre Dumnezeu, fă-o acum, eu voi spune ce am eu"). Lăsați ca acest fel de libertate să se împletească în toate. Toată asta pentru a spune că rugăciunea este foarte importantă. De ce? Pentru ce să ne rugăm? Pentru dorința mea înspre Dumnezeu și Cuvânt. "Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale și nu spre câștig!" Rugăciunea care trebuie să te rogi neîncetat ca predicator e ca Dumnezeu să-ți plece inima spre Cuvântul Său. Dacă crezi că încântarea ta cu privire la  Cuvântul lui Dumnezeu astăzi va fi cu siguranță prezentă și mâine, de ce crezi asta? S-ar putea să nu fie. Această dragoste pentru Domnul, acest zel, este foarte fragil.

    Eu mă rog această rugăciune la fel de des ca și alte rugăciuni, cred, în afară de "sfințească-Se Numele Tău.""Pleacă-mi inima" - vedeți imaginea aici. Inima e ca un metronom (așa se numește?) - tic-tac, tic-tac, tic-tac, și se poate înclina în partea asta - lume, bani, sex, vreau faimă, vreau confort, vreau ca soția să fie mai bună, vreau copiii să facă mai bine, vreau, vreau, vreau, e totul lume. Și te rogi, "Doamne, pleacă-o." Cum face Domnul asta? O împinge - și afecțiunile, emoțiile se înclină: îmi place Dumnezeu, Cuvântul Lui, Duhul Lui, influența Lui, slava Lui, nădejdea Lui, iubesc Cerul, iubesc slujirea, mulțumesc Doamne. Și acum trăiești. Te rogi așa? Psalmistul a făcut-o și mă bucur mult că a făcut-o, căci asta înseamnă că și adevărații creștini se luptă cu înclinația voinței lor. Te scoli dimineața fără înclinație pentru Cuvântul lui Dumnezeu și ești pastor. Ești mort! Ce te faci? Dacă asta persistă, ești terminat, ești terminat, s-a sfârșit. Vinzi asigurări acum. De aceea ți-e frică, te duci pe genunchi și spui, "O, Doamne, trezește-mi, pleacă-mi inima înapoi la Cuvântul Tău, fă-mă să iubesc Cuvântul Tău!" Deci rugați-vă mult în sensul acesta, pentru voi înșivă și pentru ai voștri, dacă nu par înclinați spre Cuvânt. Rugați-vă pentru ca ochii inimii să fie deschizi. "Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!" Deci te înclină spre Cuvântul Lui, iar acum privești în Cuvânt, dar nu vezi nimic minunat. Roagă-te cu privire la asta, "deschide-mi ochii."

    Iar atunci când te ridici să predici, roagă-te pentru oameni, "O, Doamne, deschide-le ochii în această dimineață ca atunci când vorbesc minunile Cuvântului Tău pe care mi le-ai arătat săptămâna aceasta din Cuvânt și ei să vadă ceea ce am văzut eu și să simtă ceea ce am simțit eu și chiar mai mult." Roagă-te așa, căci numai Dumnezeu poate face aceasta. Dacă spui povestirea corectă și faci aluzie la programul de televiziune care se potrivește, asta nu va face ca miracolul spiritual să se petreacă. A vedea lucruri minunate în Cuvânt, în Lege, în învățăturile lui Dumnezeu, este o minune. Roagă-te ca inima ta să fie luminată cu aceste minuni. "Mă rog... să vă lumineze ochii inimii" - Efeseni 1:18. Pavel se roagă pentru creștini. Ochii inimii - învățați-i pe oameni că au ochi în inimă. Domnul Isus a zis, "au ochi, dar nu văd." Ce a vrut să zică? A vrut să zică, "iată-Mă, sunt Fiul lui Dumnezeu, stau înaintea lor și Mă văd, dar totuși nu Mă văd." Și asta se întâmplă de fiecare dată când predicăm. Punem în cuvinte frumusețea lui Hristos și oamenii aud, dar totuși nu aud. Și te rogi ca ochii inimii, nu ai capului... Ochii capului lor sunt bine, urechile capului lor sunt bine, creierul din capul lor este bine, dar mintea duhului și ochii și urechile inimii nu sunt bine, ci sunt moarte, tocite. Sunt atât de mânioși pe soția care stă lângă ei încât nici nu vă aud. S-au dus la culcare mânioși aseară, i-au dat prilej diavolului, iar în dimineața aceasta el îi ține așa, strâns. Și trebuie să se împotrivească diavolului și au nevoie ca să te împotrivești lui împreună cu ei și să pledezi cu Dumnezeu ca să le deschidă ochii. Pavel s-a rugat pentru bisericile pe care le-a întemeiat, s-a rugat pentru Biserica din Efes, ca ochii lor să fie deschiși. Trebuie să vă rugați în acest mod, pentru ca predicarea să poată fi eficientă.

    Psalmul 86:11 - "Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău." Mă rog des această rugăciune, căci inima mea este atât de fragmentată. Fă-mi inima (în engleză "unește-mi inima") - este în bucăți, merge după copii, după soție, după finanțe, merge în toate direcțiile și am nevoie ca inima mea să fie unită. Satisfăcut. Ești satisfăcut în Dumnezeu? Roagă-te: "Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta." Unii dintre voi sunteți, poate, familiarizați cu faptul că aici se ascunde un acronim - IOUS. Dezvolt acronime ca și acesta pentru că sunt uimitor de uituc. Studiez Biblia de 50 de ani și sunt momente când simt că sunt fie atacat de diavol, amenințat de vreo ispită, cu sufletul greoi și știu că am nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a lupta contra diavolului, dar nu îmi pot aminti nici măcar un verset. Nu-i ciudat? Am un lapsus, creierul parcă-i gol. Vrei să te rogi Biblia, dar pentru oarecare motiv mintea ți-e atât de fragmentată și distrasă și tocită și amorțită, încât nimic nu-ți vine în minte din toate aceste 1200 de pagini. E înfricoșător! Deci alcătuiesc mici acronime ca să mă ajute să trec peste aceste stări. Deci I = incline (înclină), O = open (deschide), U = unite (unește)... (probabil că nu puteți vedea tot - iată) ... și S = satisfy (satură). Am sărit peste aceasta, căci nu o am acolo.

    IOUS:
    I - înclină-mi (pleacă-mi) inima   
    O - open (deschide-mi) ochii
    U - unește-mi inima
    S - satură-mă în fiecare dimineață

    Mă rog aceasta în mod repetat, căci mă lupt pentru viața mea. Dacă mor, dacă tu mori, atunci biserica ta  e profund rănită, poate chiar distrusă. Deci viața ta este extrem de importantă și trebuie să te rogi pentru susținerea ei. Și mai e încă mult aici, dar cred că voi trece peste aceste texte. Le puteți citi voi - mă bucur că aveți o copie în mâinile voastre.

    Aș vrea să trec la al 3-lea și ultimul punct din acest capitol: Demonstrarea. Am vorbit până acum despre cum se schimbă oamenii. Oamenii se schimbă prin proclamare, prin rugăciune și acum argumentez că oamenii se schimbă prin demonstrare. Nu înălțați predicarea atât de sus încât să minimalizeze rugăciunea. Nu înălțați predicarea și rugăciunea atât de sus încât să minimalizeze exemplul vostru, trăirea voastră  înaintea oamenilor. Și nu faceți nici reversul. De ceea ce au oamenii nevoie, într-adevăr, este să vadă Biserica. Se vorbește mult astăzi că "au nevoie să vadă Biserica slujind în lume și să nu ne sinchisim de proclamare." Acesta e un teribil "ori așa, ori așa" pe care nu trebuie să-l cumpărăm. Este "și, și." Iată textele biblice care arată că Dumnezeu a rânduit ca modul cum trăim, modul cum iubim, să schimbe  oamenii. "Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească..." Deci probabil acești oameni cândva nu slăveau, cel puțin nu atât cât ar trebui, dar atunci când au văzut lumina ta, iar lumina aici se manifestă în comportare, comportament cu fapte iubitoare, sacrificiale, atunci l-au văzut pe Dumnezeu. Aceasta e o minune. Una dintre întrebările cele mai importante cu care te vei confrunta ca lider este, "Cum îi ajuți pe oameni să fie oameni care fac fapte în așa fel încât lumea să dea slavă lui Dumnezeu, nu lor?" Sunt parte, sau eram parte, dintr-o părtășie a pastorilor de la bisericile din centru, cam 12 biserici mari din centrul orașului Minneapolis. Erau numai 2 evanghelici, 2 persoane care credeau Biblia, care credeau că Domnul Isus a înviat din morți, iar restul erau foarte liberali. Știți ce făceau acești liberali tot timpul? Fapte bune. Vorbeau despre oamenii străzi, alcoolism, fapte bune pentru oraș, numai fapte bune. Pentru asta trăiau. Pierduseră, tot restul era mitologie, așa că realitatea în viețile lor era "noi suntem făcătorii de bine, noi facem bine oamenilor.

    Dar problema este că, atunci când ziarul Minneapolis Tribune a început să publice articole despre ei, ei nu dădeau niciodată slavă lui Dumnezeu. "Bla, bla, bla bazate pe credință..." Fundamentaliștii, în mod istoric, au înclinat în cealaltă direcție. Au văzut că liberalii fac servicii sociale și le pasă de probleme de dreptate și de oamenii străzii și în mod clar Dumnezeu nu are nicio slavă din asta, iar ei nu o fac pentru niciun motiv biblic de a-L înălța pe Hristos și crucea, pe când ei nu sunt zdrobiți de păcatul lor și nu cred că Dumnezeu stă împotriva păcătoșilor, ci doar trăiesc pentru a face viața bună aici, căci nu există rai sau iad, oricum. Deci ei cad în extrema asta și doar vorbesc despre convertire. Dar Biblia nu ne lasă să facem asta, însă minunea este, cum îi ajuți pe oameni să facă fapte bune într-un mod care să-L slăvească pe Tatăl și nu doar pe ei înșiși?

    Mi-ar plăcea să rămân aici, în contextul lui Matei 5:16 și v-aș încuraja să urmăriți argumentul de la 5:11 până la 16, de la versetul 11 la 16 și să vă întrebați: când spune că sunteți lumina lumii și sarea pământului... Pe majoritatea care îi aud vorbind despre Biserica fiind lumina lumii și sarea pământului, sar imediat la funcția luminii și a sării și încearcă să explice astfel. Sarea dă gust, sarea păstrează, sarea a fost folosită ca îngrășământ - haideți să vorbim despre asta. Dar nici nu se uită la context, nu se uită la curgere. Vom vorbi imediat despre curgere. Iată felul cum privesc eu, ca să puteți analiza. Ferice de voi când oamenii vă prigonesc, vă ocărăsc și spun tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră, din pricina Mea, din cauza Mea, a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care moare pentru păcătoși dar înviază din nou, care-Și dă viața pentru păcătoși. Când sunteți prigoniți din pricina Mea, bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi. Voi sunteți sarea pământului. Voi sunteți lumina lumii. Eu cred că puterea de a săra a Bisericii și luminozitatea Bisericii sunt oameni care își mențin bucuria radiantă în timp ce slujesc altora, fiind persecutați din pricina lui Hristos. Acesta e un lucru inexplicabil pentru lume. Bucurați-vă în ziua când vă prigonesc și vă ocărăsc și vorbesc lucruri rele și neadevărate despre voi, bucurați-vă în ziua aceea - așa sunteți sarea pământului.

    Cei mai sărați oameni pe care-i veți întâlni... Nu știu dacă ați văzut filmul "The End of the Spear" - filmul despre moartea a 5 misionari din Ecuador. Băștinașii veneau cu sulițe împotriva acestor 5 oameni cu copii, care aveau puști, dar în loc să-i împuște pe acești 3 sau 4 băștinași, ei trag în aer, pe când sulița intră în piept. Și-l vezi pe Jim Elliott cum cade pe spate pe nisip, iar băștinașul warani vine și se apleacă peste el, iar el șoptește (nu mai știu exact cuvântul, dar învățase câteva cuvinte în limba warani) șoptește ceva care însemna "te iubesc", sau cam așa ceva. Asta e sare. În timp ce sângele îi curge din gură și el e pe moarte spune, "îmi pasă de tine." Asta e sare, asta e lumină, e ceva inexplicabil, e complet diferit. Oricine poate produce un adăpost pentru oamenii străzii, dar nu pot să se bucure în a produce un adăpost pentru oamenii străzii în timp ce sunt criticați că o fac de dragul lui Hristos și radiază. Aveți grijă la context. Ați prins ideea, oricum. Demonstrarea, exemplul, e foarte important. Pavel a spus, "călcați pe urmele mele, după cum și eu calc pe urmele lui Hristos." "Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele." Deci, imitarea altora. Tu, ca pastor, ai o responsabilitate imensă. Ești un exemplu pentru oameni. Înfricoșător, nu?

    Mă voi opri aici cu privire la cum se schimbă oamenii. Ideea principală este că proclamarea e foarte importantă și Biblia e foarte clară cu privire la faptul că adevărul îi eliberează pe oameni. Rugăciunea e foarte importantă. Pleacă-le inimile, pleacă-mi inima, căci dacă nu lucrezi Tu și nu ne deschizi ochii inimii, nu ne vom schimba deloc. Și de asemenea demonstrarea e foarte importantă. Și am trecut prea repede, dar aș vrea să pun înapoi această primă pagină, versetul de sus. Puține versete despre sfințire au avut un impact mai mare asupra mea decât acesta. 2 Corinteni 3:18 - "Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului," deci "privim" - "și suntem schimbați."  Privirea produce devenire. Zicem "a vedea înseamnă a crede."  A privi înseamnă a deveni. ... "în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." Dacă înțeleg aceasta, cheia pentru o transformare profundă și persistentă în oameni este a-i ajuta să vadă slava. Căci a vedea - cât e de definitiv lucrul acesta pentru mine. "Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului." Iar pe măsură ce mergem mai departe la 4:4-6, e lumina slavei Evangheliei lui Hristos, care e chipul lui Dumnezeu. Această slavă de aici, este slava văzută în Evanghelie.

    Trebuie să explicăm lucrarea lui Hristos. Pauză pentru o întrebare sau două, înainte de a trece mai departe. Orice cu privire la proclamare, rugăciune, demonstrare, ca mijloace pentru schimbarea oamenilor. Ceea ce vreau să spun prin a privi, este ceea ce ei fac atunci când tu predici. Te rogi ca ochii inimilor lor să fie deschiși. Ei privesc cu acești ochi prima dată, sau urechi, sau creier, procesează gramatica ta, exegeza ta, povestirile și ilustrațiile tale, secvența gândurilor tale, procesează toate acestea și asta e una din cerințele pentru ca inima să poată vedea. Te rogi ca ochii inimii și ceri ca ochii inimii să privescă slava, frumusețea, ceva impunător, ceva infinit de prețios, căci scopul meu în predicare este ca oamenii să prețuiască ceva, nu doar să cunoască ceva. Vreau ca ei să prețuiască ceva. Au venit în sală prețuind bani, sau sex, sau dorind o slujbă, sau prețuind putere și popularitate. Prețuiau ceva, care le conducea comportamentul. Vreau ca ei să prețuiască mai mult, iar modul cum pot prețui ceva este ca să vadă lucrul acela. Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care a găsit o comoară ascunsă într-o țarină. A deschis-o și a văzut, a văzut "asta e valoroasă." Cum știi că a văzut-o valoroasă? S-a dus și a vândut tot ce avea. Vreau ca oamenii să vadă valoare, așa că predic într-un mod care arată valoarea lui Hristos, valoarea lui Dumnezeu. Pe lângă predicare, încerc să-i ajut să citească Biblia și în mod particular. Încerc să predic într-un mod care modelează pentru oameni cum să citească Biblia. Vreau destul din modul cum eu am găsit ideile din text să fie vizibil în predică, astfel încât și ei să vadă aceleași indicii și să poată face acelaș lucru. Astfel îi antrenezi în felul cum să-și citească Bibliile.

    În al treilea rând, îi vreau în grupuri mici, ca să se îndrepte unii pe alții înspre lucruri frumoase și să audă  mărturii de la alții despre ceea ce au văzut în Hristos și în Cuvânt. Poate un răspuns mai complet la întrebarea aceasta va veni când trecem la partea următoare: Cum se luptă pastorul pentru bucurie și cum îi ajută pe oameni să se bucure. E o întrebare cu privire la cum privești, cum vezi slava. Încă o întrebare cu privire la ceea ce am văzut în această lecție?

    OK, haideți să mergem mai departe. Cred că avem până pe la ora 10, dacă nu greșesc. Următoarea secțiune, "Cum se luptă pastorul pentru bucurie", e atât de mare încât ne poate consuma tot restul zilei și astă-noapte dezbăteam în mine cum să fac aceasta. Ce voi face, voi trece destul de repede prin ea. În primul rând o aveți toată aici în scris. În al 2-lea rând aceasta e o carte intitulată, "Când nu-L doresc pe Dumnezeu - cum să te lupți pentru bucurie." În această carte găsiți aceste 15 lucruri expuse pe parcursul a 250 de pagini aproximativ. Căci pe parcursul anilor am descoperit că atunci când am predicat despre rolul afecțiunilor în viața creștinului și faptul că Dumnezeu e cel mai slăvit în noi atunci când noi suntem cel mai satisfăcuți în El, oamenii au venit la mine și au zis, "asta sună corect din punct de vedere biblic, dar eu nu am această afecțiune pentru Dumnezeu. Ce pot face?" Asta este aici, căci și pastorii simt la fel din când în când. Trecem prin suișuri și coborâșuri. Așa că asta a devenit o carte și e partea aceasta din prezentare și probabil că va umple restul timpului, deși n-ar trebui, având în vedere cât mai e încă de făcut.

    Aș vrea să trec repede prin acestea. Am încercuit o evidență pentru fiecare din ele, hai să vedem dacă pot trece repede prin ele. Iată motivul pentru aceasta. De ce o secțiune despre asta într-o lecție despre predicare? De fapt sună a sfințire pentru toți. Ei bine, este.

    1. Motivul este pentru că predicarea este absolut dependentă de a fi tu într-o comuniune vitală, fericită, cu Isus Hristos. Dacă predicarea devine mecanică pentru tine - îți colectezi povestirile, faci exegeza, prezinți punctele doctrinare, chemi la ceva schimbări - dar dacă nu există o relație puternică, afectuoasă, cu Hristos în ea, nu cred că este predicare. Este altceva. Deci a-ți menține bucuria este un lucru esențial pentru predicare. A te lupta pentru viața ta. Primul pas: realizează că bucuria autentică în Dumnezeu este un dar. "Roada Duhului este ...bucuria..." Deci, într-un sens, nu este sub controlul tău. Dar numai într-un sens, căci chiar și darurile lui Dumnezeu, date în mod suveran de Duhul, trebuie urmărite în anumite moduri.

    2. Dă-ți seama că trebuie să te lupți necurmat pentru bucurie. Eu cred că acesta e unul din cele mai importante versete din Biblie cu privire la rolul pastorului - 2 Corinteni 1:24. "Nu doar că am avea stăpânire peste credința voastră; dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră." Nu e oare uimitor că Pavel spune că lucrează la bucuria lor? Dar tu? E oare în mod conștient ceva ce descrie slujba ta? Predic pentru bucuria oamenilor. E rolul meu. Vreau să-i înțarc de la bucuria în televiziune, în filme, în Internet, în mâncare, să-i înțarc de la bucuria în dependența de muncă și să-i îndrept spre bucuria în Hristos, ca totul să se schimbe. Este o problemă a bucuriei.

    3. Hotărăște să ataci orice păcat cunoscut din viața ta. Păcatele ascunse, păcatele care-ți plac, care știi că sunt acolo și cu care nu te lupți, te vor birui. Și nu vreau doar să spun că te vor duce la adulter sau la fraudă într-o zi, ci vreau să spun că vor fi ceva ce în permanență îți împiedică și-ți omoară viața. "Dacă trăiți după îndemnurile firii, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi." Despre asta voi predica mâine dimineață - a face să moară faptele trupului. John Owen - "Omoară păcatul, sau păcatul te va omorî pe tine."

    4. Dă-ți seama că bătălia e în primul rând o luptă de a vedea. Tocmai am vorbit despre aceasta, pe baza acestui text, pe care tocmai l-am citit. Bătălia principală în viață, pentru tine, de fiecare dată când îți citești Biblia, sau pentru oamenii tăi, de fiecare dată când aud o predică, este - Îl văd ei? Este Dumnezeu puternic în și prin noi, astfel încât cuvintele pe care le spunem, ajung până la vederea spirituală? Dacă n-ați citit niciodată predica lui Jonathan Edwards, "O lumină divină și supranaturală împărtășită imediat sufletului" - nu sunt prea multe altele mai importante, în afara Bibliei, pe care le-ați putea citi. "O lumină divină și supranaturală împărtășită imediat sufletului." Predicarea este ca și întruparea. Isus vine în lume și e cu adevărat Dumnezeu și cu adevărat om și umblă prin lume, iar unii Îl văd, iar alții nu. "Noi am văzut slava Lui, slavă ca a singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr." Și Fariseii L-au văzut, dar totuși n-au văzut. L-au văzut, dar nu L-au văzut. Ce face diferența? Asta e o adevărată luptă pentru mine, căci dacă citești cărți despre predicare, întotdeauna (inclusiv ale mele) vor zice fă asta, asta și asta, iar presupunerea este că dacă faci aceste lucruri se vor întâmpla și mai multe lucruri bune în oamenii tăi, decât dacă nu faci. Ca și cum Domnul Isus ar putea face mai mult pentru a-i ajuta pe Farisei să nu mai fie orbiți. Și e adevărat.
    Vă amintiți ce a zis? Vai de tine, Horazine și Betsaida, căci la judecată va fi mai greu pentru voi decât pentru Sodoma și Gomora, căci dacă ar fi fost făcute în ele minunile care au fost făcute în tine, s-ar fi pocăit în sac și cenușă. Vedeți ce implică aceasta? Dacă minunile care au fost făcute în Capernaum sau Sodoma și Gomora, ar fi fost făcute în Horazin și Betsaida, s-ar fi pocăit. M-am încurcat. Dacă minunile făcute în tine ar fi fost făcute acolo, ei s-ar fi pocăit. Bineînțeles că întrebarea naturală este: "Ei bine, de ce n-ai făcut acele minuni? Dacă le spui că lucrările făcute de Tine aici, dacă ar fi fost făcute acolo, ei s-ar fi pocăit, atunci, Isuse, fă-le." Dar nu le-a făcut. A zis, "judecata va fi mai aspră pentru voi." N-a zis, "o, n-am făcut tot ce-aș fi putut face." Asta e judecata pentru ei. Dar ce arată este că schimbările exterioare alterează stări interioare. Deci un cuvânt pe care-l alegi în predică, un cuvânt proaspăt, nou, s-ar putea să penetreze pentru a produce pocăință, pe când dacă nu l-ai fi spus, n-ar fi făcut-o. Nu-i acesta un lucru minunat? Dar totuși nu trebuie să spui "pocăința lor depinde de mine," însă dacă n-ai crede că într-un sens totuși depinde și de tine, n-ai predica. Este ceva foarte adânc.

    5. Bătălia este o luptă de a-L vedea pe Dumnezeu în și prin Cuvântul Său - astfel încât cuvintele care sunt alese (dacă avem timp, voi vorbi despre felul de cuvinte pe care le folosim - și e foarte periculos s-o facem, căci gândești "dacă sunt destul de deștept, sau iscusit, sau mai asemănător cu C. S. Lewis, sau ca și T. K. Chesterton, atunci cuvintele mele vor avea un impact și vor trezi oamenii și vor fi mântuiți, sfințiți, căsătoriile lor vor fi mai bune." Există un adevăr în aceasta, dar este și ceva periculos de rău în aceasta.) Cuvintele pe care le folosim contează, dar nu sunt definitive. Dumnezeu deschide ochii.

    6. Meditează la Cuvântul lui Dumnezeu zi și noapte. "V-am spus aceste lucruri ca bucuria Mea să rămână în voi." Deci dacă vreți bucurie, Isus spune "v-am vorbit ca să vă bucurați." Și puteți petrece mult timp focalizându-vă pe ceea ce Isus a spus. E important.

    7. Rugați-vă sincer și necurmat pentru deschiderea ochilor inimii și pentru înclinație. Am vorbit deja despre rolul rugăciunii, deci voi trece peste asta.

    8. Învață să-ți predici ție însuți în loc să te asculți pe tine însuți Psalmul 42:5 - "Pentru ce te mâhnești suflete" - își vorbește lui însuși - "și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda." Lloyd-Jones are un citat bun cu privire la a-ți predica ție însuți, nu a te asculta pe tine însuți. Cred că descurajările mele în familia mea sunt de multe ori adâncite și susținute de faptul că ajungi într-o stare foarte urâtă în care ești supărat pe soție sau pe copil, sau pe cineva, ești supărat pe ce au făcut și te simți foarte justificat în a vedea lucrul acela ca greșit și ți s-a greșit ție și ai atâta dreptate în a simți așa, încât îți omoară duhul, îți domină emoțiile, nu simți compasiune, nu te simți bucuros în Dumnezeu, ci justificat de mânios și nu vrei să-ți predici Evanghelia ție însuți, căci te-ar elibera de ceea ce savurezi în acel moment. Savurezi faptul că ești rănit, savurezi faptul că îți plângi de milă, ți se pare bine așa în acest moment, să fii atât de mânios și de descurajat, căci "dacă îmi predic mie Evanghelia și încep să răspund într-un mod pozitiv și folositor, va părea că nu mi s-a făcut nicio nedreptate." Cât de subtil! Așa că predicarea Evangheliei ție însuți nu e întotdeauna ceva ușor de făcut. Din punct de vedere emoțional câteodată simți că e imposibil de făcut, căci dacă încep să-mi predic vestea bună s-ar putea să încep să mă bucur, iar dacă mă bucur în acest moment va apărea ca și cum aș trece cu ușurință peste nedreptatea care mi s-a făcut, iar dacă se trece cu ușurință peste asta, va confirma asta în acea persoană și va continua tot așa." Vedeți cât e de subtil?

    9. Petreceți timp cu oameni plini de Dumnezeu care vă ajută să-L vedeți pe Dumnezeu și să vă luptați pentru bucurie Am pus Evrei 3 aici - "îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi." E o camaraderie frățească (Fapte 29). Și orice aveți în orașul vostru, în personalul vostru, sau oriunde o puteți căpăta, folosiți-o. Fiți cu oameni plini de Dumnezeu, astfel încât să fiți ajutați. Când ei sunt sus și tu ești jos, te ridică.

    10. Aveți răbdare în noaptea absenței aparente a lui Dumnezeu. Vor exista vremuri în slujire, fraților, când El va părea foarte departe. Poate vei spune în mintea ta că nu e departe căci a El zis, "nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi", "sunt cu voi până la sfârșitul veacului" - și vei spune asta în mintea ta, dar n-o vei simți. Ce faci atunci? Faci ce a făcut David - "îmi pusesem nădejdea în Domnul" (în engl. "am așteptat cu răbdare după Domnul") Cât timp? Nu spune și mulțumesc Domnului că nu spune. O zi, o săptămână, o lună, un an? Mai devreme sau mai târziu, "El s-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele." Deci strigi în timp ce ești acolo jos, strigi în mod real, strigi către El. "M-a scos din groapa pierii, din fundul mocirlei." A fost ca o groapă, ca distrugerea, o mocirlă, ca și cum nici nu te poți mișca. Vă amintiți vreun vis din acesta? Nu știu dacă sunt eu mai ciudat, dar când eram copil aveam vise repetate că eram urmărit, sau eram într-o situație periculoasă și nu puteam..., puteam doar să-mi mișc brațele foarte greu. Și simți că nu poți face nimic. E ceva asemănător cu felul cum ne simțim din punct de vedere spiritual. "mi-a pus picioarele pe stâncă" - nu pe nisip mișcător. Simțea ca o mocirlă înainte, acum e pe stâncă. "și mi-a întărit pașii" - înainte, când așteptam cu răbdare. Mă simțisem fragil, vulnerabil atunci. "Mi-a pus în gură o cântare nouă" - înainte nu era cântare, nu cântam când eram acolo jos, eram oribil de deprimat. "o laudă pentru Dumnezeul nostru" - și iată rezultatul, e frumos: "Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul." Deci motivul pentru care Dumnezeu l-a lăsat pentru o vreme, în timp ce el aștepta cu răbdare după Dumnezeu, este ca să se întâmple o evanghelizare. Acesta nu e singurul lucru pe care El îl face în dificultățile prin care treci. Sper că fiecare din voi iubiți suveranitatea lui Dumnezeu astfel încât să vă spuneți, să vă predicați vouă înșivă în vremurile întunecate, când nu vedeți niciun motiv ca aceasta să se întâmple, că există motive bune și le veți vedea mai devreme sau mai târziu.

    11. Odihnește-te, exersează, hrănește-te în modul pentru care trupul tău a fost conceput Pastorilor ocupați, mai ales dacă nu sunt prea sportivi, le este foarte greu să mențină exerciții regulate. Eu am o bandă de alergat (treadmill) într-o cameră din pod. Este o cameră de retragere și o cameră de exercițiu, un fel de cameră de sus, cameră de rugăciune. Când sunt acasă alerg pe ea de 3 ori pe săptămână timp de 30 de minute și ascult la Mark Driscoll sau mulți alți predicatori, îmi hrănesc sufletul și îmi antrenez trupul cât de tare pot. Mai am acolo și o minge medicinală, căci am probleme cu spatele și mă așez pe ea și fac așa... Fac și flotări, exerciții așa cu mingea la perete și apoi fac abdomene, stând pe spate pe minge. Durează cam 40 de minute, de 3 ori pe săptămână. Cred că sănătatea mea psihică depinde de asta. Nu cred că e un lux. Este ceva necesar. Este ceva necesar din punct de vedere spiritual. Nu înțeleg creierul, nu știu ce sunt endorfinele, sau lucruri de genul acesta, dar știu doar că dacă trec printr-o perioadă (și sunt într-una acum, căci am fost în Cairo săptămâna trecută și n-am alergat deloc), deci de 10-15 zile acum n-am alergat deloc - când ajung acasă marți mă pun serios pe banda de alergat ca să recuperez din timpul pierdut, căci sunt... Cunoaște-te pe tine însuți, găsește ce funcționează pentru tine. Dar mulți zic, "nimic nu funcționează pentru mine." Și nu fac nimic. Și alunecă în stări care durează luni de zile și încep să se îngrașe, apoi se descurajează, apoi au probleme cu inima, îi lasă genunchii și dau o mărturie proastă. Este ceva important. Din punct de vedere teologic, iată ce este.
    Odată mă luptam cu faptul că răbdarea este parte din roada Duhului, în concordanță cu Galateni 5:22 - "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare..." - și cu faptul că răbdarea este roada somnului. Dacă nu dorm timp de câteva nopți, de exemplu dacă dorm 4-5 ore în loc de cele 7-8 ore de care am nevoie (și am nevoie de atâta somn), devin iritabil, n-am răbdare cu soția. Acum stai puțin - e răbdarea roada somnului, sau roada Duhului? Aceasta e interacțiunea cu care avem de-a face tot timpul. Spui că există lucruri spirituale care se întâmplă exersând și lucruri spirituale care se întâmplă mâncând sănătos în loc de a mânca în mod prostesc? Eu zic că da. Nu e explicația finală, dar nu pot scăpa de aceasta. Felul cum eu le combin, că e roada Duhului - Duhul nu produce doar îndelungă răbdare prin a pocni din degete peste un om nerăbdător care n-a dormit destul, ci Duhul de asemenea produce răbdare prin a-mi da smerenia de a merge la culcare la timp. Internetul e un mare hoț al somnului - știți asta, fraților. Căci este atât de interminabil de fascinant încât e greu de oprit. Tot la fel cu televizorul, sau cu o carte bună care o citești, sau orice altceva. Un prieten al meu a zis odată, "când am dormit destul, nu e greu să mă scol dimineața." Toți știu că dacă alarma sună la ora 5 sau 6, este greu, dar totdeauna te scoli, căci trebuie să mergi la lucru, sau ai o programare, sau o întâlnire la micul dejun. Te forțezi s-o faci. Dar seara nimeni nu te forțează la ora 10 să stingi totul. Aici se dă bătălia. Stinge televizorul, nu mai citi cartea, nu mai merge pe internet, ci îmbracă-te în pijama, stai în pat, citește ceva plictisitor, apoi dormi. Iată un mic sfat - e aproape un sacrilegiu a spune lucrul acesta după propoziția anterioară - dacă-ți citești Biblia, seara, câștigi în ambele feluri, căci în primul rând Satan nu vrea ca tu să citești Biblia, iar în al 2-lea rând nu vrea ca să dormi. Deci e prins. Ori te face să nu-ți citești Biblia, prin faptul că te ia somnul, care-i tocmai lucrul de care ai nevoie, ori te ține treaz ca să te facă mizerabil, dar va pierde pentru că citești Biblia. Cred că acesta e un truc foarte bun de folosit împotriva diavolului. Deci stai în pat, dacă nu ți-e somn, citește Leviticul, sau orice parte din Biblie - citește ceva care te poate zidi în mod imediat. În modul acesta vei fi oricum câștigat. Deși s-ar putea să fie un accent cam ciudat într-o lecție despre predicare, poți totuși să te omori devreme, dar nu vreau să muriți înainte de vreme, sau poți să te omori înainte de-a muri, nenorocindu-te din punct de vedere fizic. Cred că există mistere în trupul nostru care au de-a face cu duhul nostru, pe care nimeni nu le înțelege, în afară de Dumnezeu. Citatul lui Jonathan Edwards cu privire la cum a ales ce mănâncă - nu vom intra în el.

    12. Folosește-te în mod corect de revelația lui Dumnezeu în natură. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui." Dacă lucrul acesta e adevărat, atunci Dumnezeu intenționează ca tu să te uiți la ele. Și extindeți asta la orice lucru minunat din natură. Luați serialul BBC pe DVD intitulat "Pământul, planeta albastră" - și sunt și altele. Apoi stați și lăudați-L pe Dumnezeu timp de 6 ore, cu balenele, sepiile, pumele, focile și melci împerechindu-se, care sunt atât de incredibil de frumoși în modul cum o fac. Minunile care sunt în lume și bineînțeles că e cam prostesc să vă trimit la un DVD - să stați într-o cameră întunecată privind un DVD în loc de a merge afară și a privi la toate plantele din jur, privind copacii, norii, munții. Dacă ești cel mai urban om din lume tot poți găsi ceva făcut de Dumnezeu ca să te minunezi de el. C.S. Lewis ne ajută mult aici, poezia ne ajută mult. Și un citat bun din Spurgeon, care e unul din marii văzători - "o zi respirând aer proaspăt pe dealuri, sau o plimbare de câteva ceasuri prin pădurea de mesteceni ar mătura pânzele de păianjeni din mințile multora din pastorii noștri harnici care acum nu sunt decât pe jumătate vii. O gură de aer de mare, sau o plimbare rapidă împotriva vântului n-ar da har sufletului, dar ar da oxigen trupului, care e următorul cel mai bun lucru." Nu sunt foarte sigur de asta. "O plimbare rapidă împotriva vântului n-ar da har sufletului." Ceea ce vrea el să păstreze acolo, este unicitatea lui Dumnezeu în împărțirea harului, dar Dumnezeu folosește mijloace. Dar dacă plimbarea pe plajă, vântul care te lovește în față și puterea vântului și răcoarea vântului îți trezesc amintiri, îți trezește memoria unui vânt pe Marea Galileii?
    Cred că sunt 100 de moduri în care un vânt poate trezi har. Dacă ceea ce se întâmplă în acel moment e depresiune cu privire la căsătoria ta și tot ce simți e descurajare cu privire la slujire, căsătorie și copii și decizi să te duci la plimbare și să speri că se va întâmpla ceva, și ești la plimbare, cine poate spune că vântul care te lovește în față, care-ți dă fiori reci pe la mâini și invizibilitatea și puterea lui n-ar putea trezi ceva în tine care e mai mare decât problemele tale? S-ar putea să fie calea harului. Cred că natura ne este dată în conformitate cu Psalmul 19:1 pentru a face lucrul acesta. Deci nu deveniți atât de..., nu citiți doar cărți și nu vă închideți în birou și nu vă uitați doar la televizor fără să ieșiți afară în această incredibilă dramă numită lume și fără a privi.

    13. Citiți cărți bune despre Dumnezeu și biografii ale sfinților. Vom vorbi mai mult despre viața intelectuală a predicatorului în curând.

    14. Fă ceea ce e greu, dar iubitor, de dragul altora. Câteodată suntem împiedicați de la experimentarea deplină a harului lui Dumnezeu din cauză că ne ferim de vreo slujbă pastorală grea pe care trebuie s-o facem. Nu ne place, nu vrem s-o facem. Este o vizită de făcut, sau un telefon de dat, sau o oportunitate evanghelistică în care trebuie să ne implicăm, ceva ce trebuie să scriem, o propunere, ceva ce trebuie să facem, dar ne e greu. Un lucru pastoral care e în mod clar ceva iubitor pentru Biserică și trebuie să ne străduim să biruim, bazându-ne pe harul Domnului, iar când îl terminăm ne eliberează de o povară pe care Dumnezeu a intenționat s-o ridice în modul acesta.

    15. Să ai o viziune globală a cauzei lui Hristos și toarnă-te pe tine însuți pentru cei neevanghelizați Un citat din J. Campbell-White și vom încheia cu el - "Majoritatea oamenilor nu sunt satisfăcuți cu ceea ce produc în viața lor. Nimic nu poate satisface viața lui Hristos în noi, în urmașii Lui, în afară de adoptarea scopului lui Hristos pentru lumea pe care a venit s-o răscumpere. Faimă, plăcere, bogății, sunt doar pleavă și cenușă în comparație cu bucuria fără margini și de durată, bucuria de a lucra împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea planului Său etern. Oamenii care pun totul în slujba lui Hristos primesc de la viață cele mai dulci și prețioase răsplăți." Cu alte cuvinte, viziunea unei lucrări globale a lui Dumnezeu și a părții tale la ea, este un mare instrument de trezire în mâinile lui Dumnezeu.

 

    Tată ceresc, ia aceste câteva lucruri acum și aplică-le la noi, ajută-ne cu putere să transformăm pe oameni și să ne menținem sufletele vii din punct de vedere spiritual și fă ca în această pauză să ne vorbești unii prin alții, Te rog. Și fă ca ultima noastră oară împreună să fie roditoare. În Numele lui Isus. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 533
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni