Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Pastorul ca și profet - Partea 4
Autor: John Piper  |  Album: Pastorul ca și profet  |  Tematica: Predicare
Resursa adaugata de Mada_O in 27/07/2017
    12345678910 0/10 X
Referințe

    Secretarul meu, David, mi-a spus că într-una din predici am menționat ceva despre evenimente curente, cred că ceva despre cutremure. Aceasta mi-a amintit că în mod regulat, când mă scol duminica dimineața, mă tem că voi merge la biserică și când mă ridic să predic nici nu voi ști că președintele a fost împușcat, sau ceva asemănător. În vremea noastră nu avem scuze pentru aceasta, nu-i așa, căci avem acces imediat la evenimentele ce se întâmplă în jurul lumii. Așa că, atunci când eram în camera mea, mi-am scos telefonul și am citit despre cutremur. Am văzut ceva dimineață despre el - cutremur de magnitudine 8.8 care s-a petrecut la 3 dimineața lângă coasta din Chile. A fost de 64 de ori mai puternic decât cutremurul din Haiti. A cauzat un tsunami care se mișcă (e în mișcare - nu știu când a fost scris articolul respectiv) cu viteza de 550 de mile pe oră (viteza unui avion cu reacție) prin Pacific. Încetinește la 20-30 de mile pe oră când se apropie de o coastă cu apă puțin adâncă, se înalță și apoi valurile cauzează probleme în timp ce ridică lucruri de pe fundul oceanului. Și toate țările de pe țărmurile Pacificului sunt potențial afectate de aceasta. Câteodată există rapoarte de senzație în faza inițială a unor asemenea evenimente, dar să mergi la amvon duminica asta dimineața (să zicem că acum e duminica dimineața) ar fi un lucru foarte important ca să faci conecția și în rugăciunea pastorală, în urarea de bun venit la închinare și în predică.

    Din punct de vedere homiletic, știind cu ce se frământă oamenii din orașul tău și din lume, are efect asupra a toate celelalte lucruri, dacă ei știu că trăiești în această lume, ești conectat cu ea, te lupți cu emoțiile legate de aceasta și totuși crezi în Isus și ai cuvinte de spus în rugăciune. Și-ți comunici teologia prin felul cum te rogi. Îmi aduc aminte de unul din momentele cele mai mișcătoare și mai satisfăcătoare, într-o duminică după-amiaza când o tornadă a trecut prin Minneapolisul de Sud, unde este biserica noastră și unde trăiesc. A sărit pe-acolo în sus și-n jos și prezentatorii de la știri o urmăreau - se mișca foarte încet, venea jos și smulgea copaci masivi și strica niște case, apoi se ridica, se muta ceva mai încolo și venea iarăși jos, smulgând copaci, stricând câteun drum, apoi sărea iarăși - astfel funcționează tornadele acestea. Venea înspre biserica noastră, dar nu i-a produs stricăciuni, însă a stricat lucruri în apropiere. Când ne-am adunat în acea duminică seara, toți se gândeau la aceasta. Am zis, "Ce-ar fi doar să ne rugăm pentru cei afectați de aceasta și să mulțumim că vieți au fost cruțate (cred că nimeni nu murise) și orice altceva ce mai vreți să ziceți." Și Char Ransom, care este o persoană nemăritată din biserica noastră și are la optzeci și ceva de ani, stătea în spate și a fost prima care s-a rugat și a zis doar, "Doamne, Te slăvim pentru puterea Ta." Eu imediat am observat teologia acestei femei. Nu-i era frică să spună chiar de la început că Dumnezeu este în control. Își dă seama de toate implicațiile - probabil că orașul a avut pagube de milioane de dolari, oamenii au fost înspăimântați, case au fost ruinate - iar ea spune "Doamne, Tu ești atât de puternic. O, cum putem să fim măturați într-un moment! O, cât suntem de fragili!" Nu-mi aduc aminte toate detaliile, dar poți să-ți dai seama de ceea ce au învățat oamenii din felul cum te rogi și din felul cum ei se roagă cu privire la calamitățile globale.

    Deci ar trebui să fie o notă de adâncă compasiune pentru evenimente ca și cel de la Port-au-Prince și trebuie să există o supunere cu teamă față de conducerea suverană a lui Dumnezeu. Si bineînțeles, în funcție de oraș, de cât e de nou și de posibilități, veți primi un telefon de la cei cu știrile, care vor vrea să afle perspectiva voastră cu privire la aceasta. "Voi sunteți oameni de ăia cu Dumnezeu și cu Isus, s-ar putea să fiți chiar de-ăia cu suveranitatea, credeți că Dumnezeu a omorât 250000 de oameni în Haiti?" Și trebuie să fiți gata să răspundeți la aceasta. Este foarte jalnic, foarte jalnic, câți pastori sunt lipsiți de curaj în public, în acel moment, cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu. Deci puteți pune asta într-o întrebare, dacă vreți, pentru mai târziu, cu privire la ce să spuneți. Avem o mare provocare înainte - cam o oră mai avem, dar e material pentru 3-4 ore. Trebuie să fiu foarte selectiv și doresc mult să ajung la funcția arcuirii și pregătirea predicii. Deci voi trece rapid prin fiecare din aceste subiecte rămase și să mă mulțumesc cu faptul că aveți materialele scrise în față.

    Ultima secțiune, despre cum să te lupți pentru bucurie, a avut de-a face cu condiția spirituală a predicatorului. Partea următoare este despre condiția intelectuală a predicatorului. Nu sunt identice. Condiția intelectuală și teologică a predicatorului e chiar importantă și Biblia are multe de spus despre condiția teologică și intelectuală a vieții tale. Ne cheamă să medităm la ceea ce au spus apostolii. Ne cheamă să fim maturi în gândire. Asumă și încurajează o analiză corectă a naturii și vremilor și problemelor morale. Ne cheamă la o pregătire a minții trează, sobră, pentru a o folosi corect pentru cauza lui Hristos. Ne cheamă să muncim cu sârguință și în mod corect în împărțirea Cuvântului lui Dumnezeu. (Există versete care merg cu fiecare din acestea, după cum vedeți.) Biblia ne cheamă la o cunoștință temeinică și profundă a Scripturii, ca protecție de erezii. Aș vrea să introduc ceva din timpul meu de părtășie de dimineață aici. M-am trezit dimineață și am citit 2-3 capitole din Levitic, căci încerc să termin acea carte, iar apoi am zis, "Doamne, am nevoie de ceva mai mult" și am început să-mi recit Filipeni capitolul 3, care începe astfel: "Bucurați-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos." (în engl. "este ceva sigur") Și m-am oprit și m-am gândit, "OK, cum îi pot ajuta pe oameni să fie în siguranță, păziți de erori, păziți de demoni, păziți de păcat?" Și Pavel a spus, "Vă voi scrie o scrisoare." Eu nu scriu scrisori, dar le interpretez, le explic, le predic.

    Deci atunci când aici spune că Biblia ne cheamă să avem o cunoștință temeinică și profundă a Scriptură, ca protecție, nu numai Matei 22:29 (unde spune că se rătăcesc pentru că nu cunosc Scripturile) ci și Filipeni 3:1 care spune, "Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos." Asta spune foarte clar că Filipeni e scrisă pentru a proteja oile, pentru a face ca oile să fie mai în siguranță, mai ferme, așa că dacă vrei să ai un popor sigur, ferm, de neclintit, atunci deschide-le Filipeni. Nu te juca jocuri cu ei duminica dimineața, ci du-i în Cuvântul care dă siguranță. Biblia poruncește meditare atentă la Cuvântul lui Dumnezeu, zi și noapte. Biblia ne cheamă să înțelegem baza credinței noastre îndeajuns încât să putem da răspunsuri bune cu privire la ea. Și așa mai departe, voi trece peste acestea, căci le puteți citi și cred că, în ce privește timpul nostru împreună, există lucruri mai importante de a fi făcute interactiv.

    Dar cum alegem texte? Alegi doar un text? Unul lung sau unul scurt? Cărți întregi?  În general textele vor fi alese prin împreunarea în mintea și inima predicatorului a câțiva factori.
    1. Ce arde în propriile noastre inimi, ce iubim și a făcut sau face o mare diferență pentru noi?
    2. Care sunt nevoile congregației din punct de vedere spiritual, moral, teologic, relațional?
    3. Ce părți ale Bibliei au fost neglijate sau accentuate prea mult în adunare? etc...
    Consultați-vă cu prezbiterii și cu personalul vostru (dacă aveți oameni matur spiritual în jur) și cereți-le părerea în examinarea trecutului și a da sugestii cu privire la serii pentru viitor. Eu am ținut o serie cu privire la căsătorie și una cu privire la nașterea din nou, iar acum predic din Evanghelia după Ioan. Deci am ținut 2 serii pe subiecte între Romani și Ioan, iar acum sunt într-o altă carte. Motivul pentru care am făcut aceasta e deoarece acum 3-4 ani, știind că ajung la sfârșitul cărții Romani am spus prezbiterilor noștri, "Vreau să-mi spuneți părerea voastră, să vă rugați, iar apoi să scrieți pe o foaie de hârtie care sunt nevoile bisericii noastre, nevoie de cărți sau de subiecte, subiecte, doctrine, texte." Și am colectat toate acestea, le-am scris pe toate, pentru a le distila. În capul listei a fost căsătoria. Deci asta am făcut-o. Apoi a fost ceva doctrinar cu privire la regenerare, căci Romani accentuează mult îndreptățirea (justificarea). Și am văzut că trebuie să ții echilibrul vorbind nu doar despre îndreptățire, ci și despre regenerare. Ce face Dumnezeu e să ne aducă în punctul unde ne bucurăm de îndreptățire în urma faptului că ne regenerează. Și ceea ce am făcut în această serie s-a transformat într-o carte intitulată "În sfârșit viu." Astfel se nasc cărțile la mine. Apoi au zis "Geneza, Ioan sau Apocalipsa. Alege una din acestea trei." Și am ales Ioan. Cea mai ușoară. Nu știu dacă voi trăi îndeajuns, dar aș vrea să merg înapoi la Geneza. Deci consultați-vă cu prezbiterii. Gândiți-vă dacă există părți majore din Biblie pe care le-ați neglijat. Știu că sunt unele părți ale Bibliei pe care eu le-am neglijat. E foarte greu de știut cum să le recuperez. N-am predicat nici măcar o predică din Cântarea Cântărilor. Mark Driscoll a predicat din Cântarea Cântărilor prin toată lumea, nu? Și dacă Mark a făcut asta, trebuie s-o fac și eu. Dacă veți face o căutare, toate predicile mele de 30 de ani încoace se pot căuta după subiect, după dată și după text. Deci dacă veți căuta Cântarea Cântărilor, nu veți găsi vreuna. Asta e o gaură. S-ar putea să fi predicat una din Eclesiastul. Deci sunt găuri reale în cei 30 de ani de slujire.

    Trebuie să vă gândiți la aceasta acum - care vă e filosofia cu privire la terenul Scripturii? John MacArthur a ales să predice prin tot Noul Testament și să scrie o serie de comentarii din Noul Testament, dar n-a predicat vreodată printr-o carte întreagă din Vechiul Testament, cred. Se referă și la tot Vechiul Testament și a produs o Biblie de studiu care acoperă și toată Biblia și a zis că aproape l-a omorât, căci a fost cel mai mare proiect pe care l-a întreprins vreodată, dar a luat decizia să treacă prin fiecare carte din Noul Testament. Are 70 de ani și de-abia a început Evanghelia după Marcu și a zis că e ultima. Nu știu ce voi face când voi termina, dar sper că Dumnezeu îmi va da putere să termin Evanghelia după Marcu, căci atunci voi fi sfârșit - atunci le voi fi terminat și-mi voi sfârși seria de comentarii și voi fi terminat ceea ce cred că Dumnezeu m-a chemat să fac. N-aș recomanda cineva să-l urmeze în aceasta, adică să sară peste toate cărțile Vechiului Testament. Am predicat din Rut, din Iov, Maleahi, am avut serii din Psalmi și recomand să le faceți pe amândouă. Considerați slăbiciuni din Biserică în înțelegerea doctrinelor. Dacă Biserica nu are nicio idee despre eschatologie, regenerare, întrupare, doctrinele cu privire la cele 2 naturi ale lui Hristos, sau orice altceva, atunci țineți o serie cu privire la acestea.

    Luați în considerare provocările credinței în societate. Cu ce se luptă lumea la momentul de față? Mulți pastori majorează în aceasta, știți? Ce are nevoie să audă Seattle? Și predică despre aceasta timp de 13 săptămâni. Cred că e o serie bună, dar nu faceți doar aceasta. Nu fiți atât de orientați spre oameni încât toate subiectele pe care le alegeți să fie orientate doar spre acestea. Oamenii nu știu de ce au nevoie. Nu știu de ce au nevoie. N-ar cere niciodată subiecte ca suveranitatea lui Dumnezeu, sfințenia lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu, cele două naturi ale lui Hristos, dinamica lucrării ispășitoare a lui Hristos și cum aceasta înlătură mânia lui Dumnezeu. Nu știu de ce au nevoie. Tu ești doctorul, ei sunt pacienții. Întrebați-i despre simptome, de exemplu "am probleme cu spatele", apoi spuneți ceva despre spate, dar nu lăsați ca în principal pacientul să dicteze diagnoza bolilor lor. Amestecați serii pe cărți cu serii despre subiecte cruciale. Seriile pe cărți au marele avantaj de a te ajuta să știi unde te îndrepți de la săptămână la săptămână. E atât de bine. Aș fi copleșit dacă ar trebui să mă gândesc la un subiect pentru predică în fiecare săptămână. Acum iau ceea ce urmează în Ioan, pentru următorii 6 ani aproximativ. Iau paragraful următor din Ioan - asta fac. Această luptă e terminată. Am alte lupte, dar aceea s-a sfârșit. Te forțeză să te ocupi de probleme și doctrine de care altfel nu te-ai ocupa, transmițând oamenilor mesajul că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu, nu alegem și selectăm din ea, luăm ce urmează la rând, e toată de valoare.

    Aceasta biruie și suspiciunea că predici numai din subiectele favorite. Și eu am subiecte favorite. Le folosesc când merg la drum, sunt cunoscut pentru anumite lucruri, accentuez anumite lucruri pe care cred că Dumnezeu vrea să le accentuez, dar când e vorba despre turma mea, iau fiecare verset la rând. Sper că oamenii mei nu vor zice peste ani, "a fost foarte selectiv, a vorbit doar din texte despre suveranitatea sau maiestatea lui Dumnezeu," ci "când a ajuns la Romani 12 sau 13 a vorbit despre stăpânire, s-a ocupat de a-ți iubi vrășmașii și s-a ocupat de a trăi în pace cu toți oamenii, atât cât atârnă de voi. În capitolul 14 a vorbit despre dezbinările din biserică și a fost foarte serios cu privire la lucrurile în care nu suntem de acord. Căci toate acestea erau acolo, în text." Este un lucru minunat să trăiești sub Cartea aceasta. Hotărăște-te, "stau sub Cartea aceasta și nu-mi spune biserica de ce are nevoie, ci văd nevoile bisericii din această Carte." Modelați pentru oameni cum să studieze Biblia în mod sistematic.

    Ajunge cu privire la alegerea textelor. Acum ajungem mai aproape despre pregătirea imediată a predicii. Pregătirea și studierea predicii. Timpul de pregătire. Toată viața e o pregătire - la asta se referă aici. Nu disprețuiți seminarul suferinței, am zis ieri. Timpul efectiv de pregătire. În orele efective de pregătire a predicii care trebuie predicată duminica următoare... (Acum iată-l pe John Piper, nu dictând cum toți trebuie să facă aceasta, ci spunând cum o fac eu și pentru voi să luați în considerare. Dacă aveți deja un mod foarte roditor...) ... să aveți o foaie de hârtie lângă voi pentru a scrie orice întrebare sau descoperire, care ar ajuta la mesaj. Eu stau la calculator și lucrez cu programul Accordance și hărți, căci Accordance e foarte fain și rapid, mult, mult mai rapid decât Logos. Iau o foaie de hârtie și a îndoi în două (am multe ciorne), o îndoi în două și o pun pe masă în fața mea și am un pix sau creion. Deschid Accordance, merg la text, am textul în engleză deasupra și cel în greacă dedesubt (sau ebraică) și încep să-l citesc în greacă, foarte rar. Îl citesc și mă rog, "O, Doamne, deschide-mi-l." Prima dată citesc foarte rar și scriu orice îmi vine în minte. Orice. Orice din context, orice biblic, orice cu privire la relații, social, dinamic, orice îmi vine în minte. Le scriu. Scriind acestea, făcând comentarii pe parcurs, este unde se întâmplă atât de multe pentru mine, căci începi să vezi conecții, începi să-ți pui întrebări și să dai răspunsuri, care ridică altă întrebare, apoi răspunsul la aceasta se leagă cu ceva de-aici de mai sus și începi să subliniezi lucruri, să trasezi lucruri. Deci hârtia începe..., scrii lucruri, încercuiești, tragi linii în jos așa, scrii în continuare. S-ar putea să-ți încapă pe o pagină, s-ar putea să nu, la prima trecere. Și vezi tot felul de lucruri, ai trasat linii în felul acesta, și pagina aceea dezordonată, care arată ca și cum ar fi fost zgâriată de o găină - oricine ar veni în spatele tău are în ea descoperiri pe care nu le-ai fi avut dacă n-ai fi citit rar din limba originală sau dintr-o traducere literală bună, dacă nu ai limba originală.

    Apoi relațiile trasate prin linii și sublinieri și tot felul de întrebări trebuie să primească răspuns. Unii dintre voi poate veți avea nevoie de un comentariu ca să vă ajute. În general nu folosesc comentarii prea mult vinerea când mă pregătesc pentru predică. Doar dacă sunt lucruri ciudate din punct de vedere istoric, sau dacă am văzut ceva ce mă încântă dar pare cam ciudat. Nu sunt pentru a predica doctrină nouă și ciudată, ci vreau să predic doctrină veche și vreau să văd dacă și alții au văzut lucrul acesta și dacă e ok, dacă n-am înțeles greșit. Deci asta e o mică strategie. De multe ori, scriind o întrebare sau o problemă, se va aprinde o luminiță, apoi încă una și încă una astfel încât această pagină are o schiță sau o curgere a gândurilor care va ilumina textul pentru oamenii voștri. John Stott se referă la aceasta ca mâzgăleli care, deși par amestecate, totuși ne clarifică înțelegerea. Mintea mea, dacă nu scrie un gând pe care l-a avut, de obicei îl pierde sau îl confundă și nu și-l amintește. Deci scrisul devine absolut esențial în pregătirea mea. Această pagină de hârtie întotdeauna prezentă e esențială pentru a ține gândurile întâmplătoare și întrebările care ne vin în minte la fiecare stagiu al procesului pregătirii, altfel pierdem, ascuns de aglomerația lucrurilor care ne distrag atenția și a uitării, luminița discernământului care ar putea fi prima rază de soare strălucitor care răsare la orizont. Deci o mică rază de înțelegere vine, ceva ce n-ai mai văzut înainte, o idee la care nu te-ai mai gândit. Dacă vei continua să citești în acel moment, fără a scrie acea mică luminiță, vă asigur că va dispare, va apune la orizont, căci e atât de nouă, atât de proaspătă, are o atât de puțină prindere asupra inimii tale încât dacă nu o scrii repede, o poți pierde într-o secundă și s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. S-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Deci prindeți-o repede. Și asta nu numai când pregătiți predica, ci și când aveți timpul personal de părtășie.

    Nu le-am adus, dar am în diplomatul meu câteva din aceste carnețele de câte 50 de pagini, cusute prin mijloc, cam așa de mari, și în mod constant iau notițe în ele de la timpul de părtășie și alte lucruri. De-acolo vin toate tweet-urile mele, apropo. Eu le scriu singur, nu le scrie altcineva, și sunt luate direct din viața mea devoțională sau ce am citit. Pe această ciornă desenează săgeți de la un cuvânt dintr-o propoziție la un alt cuvânt din altă propoziție pentru a arăta conecția din mintea ta, încercuiește un cuvânt aici sau un cuvânt acolo și scrie un posibil înțeles pe margine, perpendicular, dacă trebuie, caută o expresie în concordanță pentru a urmări cum a fost folosită în Biblie, apoi noteaz-o pe pagină, apoi observi cu uimire cum acest uz, când petreci timp în a-l înțelege, face lumină asupra unui gând notat în colțul din stânga sus al paginii. Desenează o săgeată rapid, pentru a nu-l pierde. Apoi vei observa o altă conecție, cu această nouă înțelegere, pe măsură ce continui să te gândești la text. Și așa mai departe, cu tot mai multe idei venindu-ți în minte și tot mai multe moduri de a scoate la iveală aurul din acest text. Foarte des, repetiția și săgețile și încercuirile de pe aceste ciorne vor oferi schița predicii. Fac un pas înapoi după o oră sau două și mă uit la aceasta, meditație, notițe, mâzgăleli, idei, și văd, "OK, asta ar putea fi o concluzie, sau poate ar trebui să încep acolo și aceasta trebuie accentuată căci e semnificativă" și apoi încercuiesc.

    Apoi mă întreb, "cum le pun împreună? Văd aceste idei, cum le asamblez?" Și niciodată nu lucrez cu vreun anumit tipar de structură a predicii. Nu am nicio obligație față de 3 puncte, introducere, concluzie. Niciuna. Sau 5, sau 2, sau 1. Pentru mine textul, textul, ce funcționează cu acest text, ce ajută oamenii să înțeleagă acest text. Încerc să las textul să o structureze. Vei pune 1 la ideea aceasta din colțul dreapta jos, apoi un 2 la capătul săgeții care o conectează cu argumentul sau implicația din mijlocul paginii, scrisă aproape cu capul în jos, căci a trebuit s-o faci să încapă acolo, când ți s-a aprins beculețul, după câteva ore de meditație. Și așa mai departe. Deci prindeți ideea cu privire la funcția acestei bucăți de hârtie, în timp ce citiți textul.

    Acum aș vrea să vă arăt secțiunea aceasta despre arcuire. Dacă aveți pagina aceea vă rog s-o scoateți și vom lucra un pic cu ea. Ceea ce vă voi demonstra în următoarele 5-10 minute este ceea ce am învățat la  Seminarul Fuller în 1968-69-70, metoda care mi-a rămas ca și cel mai folositor lucru pe care l-am învățat. Am mers în Germania pentru 3 ani și am participat la lecții nemțești de exegeză, toate în germană, cu învățați de clasă mondială în Noul Testament vorbindu-le unor abolvenți de liceu de 18-19 ani, cărora le vor trebui 4-5 ani până vor termina primul examen, pentru a deveni rectori în biserica locală, apoi pastori după încă 1-2 ani. Deci priveam cum sistemul universității luterane din Germania pregătește pastorii și mi s-a frânt inima. Sincer, a fost jalnic. Am simțit, ca un tânăr arogant de 25 de ani, cum eram, absolvent recent al seminarului, unde am petrecut 3 ani, de la vârsta de 22 la 25 de ani, am simțit, "lăsați-i pe acești studenți în seama mea, lăsați-mă pe mine doar 10 săptămâni și le voi da o deprindere care le va descuia bogățiile acestui text timp de 40 de ani." Ar fi trebuit să știu mai bine la 25 de ani, dar zic același lucru acum, "lăsați-i în seama mea." Dar ce făceau ei? Citeau tomuri mari pe care alții le scriseseră, se ocupau de teorii critice cu privire la asta și cealaltă, se ocupau de probleme de fundal la nesfârșit, niciodată nu le dădeau ceva practic să facă dintr-un paragraf din care să predice și să scoată adevăruri solide și de nădejde, spunând "așa vorbește Domnul," a fost absolut jalnic.

    Nu e de mirare că... o mică poveste, ca să nu fiți prea îndrăgostiți de lucruri faimoase. Germania e considerată ca un fel de țară promisă a studiilor biblice, în multe aspecte, dar bisericile, în mare parte, în afară de foarte puține (vorbim acum de Stadtskirche - bisericile de stat - toți din Germania sunt fie luterani, catolici și pe ici pe colo ceva culte cum ar fi baptiștii, iar alții sunt atei). Deci oamenii sunt legați și sprijină bisericile dând 1% din venit bisericilor prin sistemul de taxare. Ei nu au nevoie să fie în biserici, pentru ca pastorii să fie plătiți. Și nimeni nu e în biserici. Am mers la o biserică numită Saint Johannis Kirche, căci am vrut să fiu în cultură, să merg la o biserică de stat germană peste drum de unde eu și soția locuiam. Se numea Saint Johannis Kirche - ne-am dus acolo, ne-am uitat, locul încăpea 1000 de persoane, dar erau probabil la vreo 60, din care 3 erau bărbați și nu era nimeni sub vârsta de 60 de ani. Am vorbit cu pastorul când s-a terminat, în germana mea stricată, pe care o învățam în acele zile, căci n-am stat în acea biserică. L-am întrebat, "câți oameni sunt în Gemeinde-ul tău (comunitatea ta)?" A zis că 10000. Am zis, "ce înseamnă asta?" A răspuns, "ăsta e numărul. Gemeinde este parohia ta, este locul de care răspunzi. Ești îngropat aici, te căsătorești aici și te închini aici, dacă te închini." Deci am zis, "ai 10000 de oameni și vin doar 60." A zis, "da." Deci asta este biserica protestantă din acea zonă. Asta e situația.

    Stăteam... vedeți, tatăl meu s-a speriat de moarte când am mers în Germania, că-mi voi pierde credința și voi lepăda totul. Iată-mă, stăteam în acea clasă, privind cum se întâmpla lucrul acesta. Priveam cum se întâmpla lucrul acesta. Nu e ceva foarte complicat. Pentru ca eu să fiu impresionat cu sistemul universității de studii teologice din Germania ar fi fost prostesc. Prescripții pentru cum să golești bisericile și cum să fii fără folos și fără însemnătate. Și încă-i tot așa. M-am dus înapoi astă-toamnă pentru prima dată în 35 de ani și am vorbit cu oamenii. Există câteva mișcări mai recente de trezire, de întoarcere la Evanghelie, dar cât privește sistemul oficial, e tragic. Ei bine, această metodă este ceea ce am fost învățat de doctorul Fuller în Filipeni, în toamna anului 1968 și a fost atât de extraordinar de roditoare pentru mine, încât nimic altceva n-a îmbunătățit-o în 40 de ani. Vreau să înțelegeți principiul.

    Dacă vreți să-l vedeți expus într-o carte - Tom Schreiner, în cartea lui "Interpretând epistolele pauline" are un întreg capitol despre el, intitulat "Urmărind argumentul." Ai noștri au creat un site web intitulat biblearc.com. Puteți arcui și online, arată așa online, are greacă aici și engleză aici, iar dacă treceți cursorul peste partea greacă, vă dă detalii în stânga. E un lucru incredibil de roditor, ce au făcut băieții. Iată ce voi explica în continuare, felul cum o fac eu, căci nu o fac online încă. S-ar putea să încerc să învăț și eu s-o fac mai ușor. Ei o fac în felul acesta, iar eu în acela. Încă ceva - am scris o carte intitulată "Exegeză biblică - scopuri și proceduri" în care explic cum se face aceasta și o puteți descărca de la Desiring God - căutați "biblical exegesis" și acesta e situl de Internet. Veți primi aceasta în format electronic în aproximativ o oră de la Rick. Iată ideea: iei un paragraf (din Romani, din Luca) și primul lucru pe care-l faci (dacă vrei poți diagrama frazele, căci aceasta încearcă să vadă cum se relatează propozițiile unele cu altele, pe când arcuirea încearcă să vadă cum se relatează afirmațiile unele la altele). Poate vă gândiți, "de ce facem o lecție de exegeză aici?" Răspunsul meu este, "așa te pregătești pentru predică. Nu este alt mod." Dacă trebuie să predici din acest pasaj, ce ai face tu? Ce ai face? Care ar fi primul lucru pe care l-ai face? În general, ai începe să citești textul și să iei notițe, dar dacă știi să faci lucrul acesta, atunci ai face următoarele: le-ai împărți în afirmații și în timp ce îl împarți în afirmații încerci să te gândești cum se relatează unele la altele aceste afirmații și te uiți la cuvinte de conecție, care câteodată sunt în text, câteodată nu. Când nu sunt în text, pun paranteze în jurul lor. Acestea ne dau legătura logică, interpretativă între afirmații.

    Apoi desenezi o linie sus și creezi un arc pentru fiecare din aceste afirmații, cu numerele care corespund părților versetelor. Versetul 35 are două părți, a și b. Apoi ai, dacă ai făcut-o, știi că sunt 20  sau 30 de relații posibile. Acum am simboluri și pare copleșitor la început, dar după câteva săptămâni nu e deloc copleșitor și nu mai ai nevoie să consulți altceva, căci e totul în memorie. Vă voi arăta cum alcătuiți aceste arcuiri, apoi la sfârșit veți avea punctul principal și cum celelate se potrivesc cu acesta. Luca 12:35 - "Mijlocul să vă fie încins și făcliile aprinse" Le voi pune pe acestea două împreună. Câteodată le pui împreună apoi te întorci și le desparți, căci descoperi că asta merge mai bine cu astalaltă, dar am făcut asta deja și știu cum vreau s-o fac. Apoi și-ul de aici - voi face aceasta o serie, scriu un S aici. "Mijlocul să vă fie încins și făcliile aprinse." "Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă" Interpretez aici - care e funcția acestei propoziții, "să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă?" Eu spun că aceasta o interpretează, o explică pe astalaltă. Cum să fiți ca oameni care așteaptă? Stați cu mijlocul încins și țineți făcliile aprinse. Deci o voi conecta cu aceasta și aș numi-o acțiune - manieră. Acțiune - aceasta e acțiunea, iar acesta e modul. O numeam final-mod, dar Tom Schreiner a creat un limbaj nou, așa că îmi ajustez și eu limbajul meu limbajului nou. Acțiune - manieră. Deci acum le avem pe acestea 3 sub un arc.

    Versetul 36: "ca să-i deschidă îndată," - deci acești oameni care sunt ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, cu mijlocul încins și făcliile aprinse, pentru ca (e clar aici că e un scop), "ca să-i deschidă îndată, când va veni." Le voi pune pe acestea 2 împreună cu clauza "când" și voi scrie un T pentru "temporal." Deci "când" este o relație temporală cu aceasta. Îmi pare rău, da, mulțumesc mult. Hai să vedem, să potrivim mai mult pe ecran. O, fain, trebuie să ne luăm un aparat din acesta. Ok, s-ar putea să nu fie prea bine focalizat, dar e mai bine ca să puteți vedea totul. Deci, atunci când vine, veți putea fi gata să deschideți ușa. Câteodată puteți pune idei tentative aici. Voi pune aici un P pentru Purpose (scop). De fapt, pentru că știu cum merg acestea, voi închide partea aceasta. Voi pune acțiune aici, purpose (scop). Pur, trebuie să fie un r. Deci aceasta aici e punctul principal al textului până acum, căci voi... De fapt, este scopul, dar datorită faptului că este un imperativ, scopul pentru imperativ sprijină imperativul. Puteți încercui Act sau Purpose.

    Începeți să vedeți ce se întâmplă până acum. Fiți așa pentru a putea deschide ușa când vine. Versetul 37a - "Ferice" (binecuvântați, plini de pace și de bunăstare) "de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!" Încă o relație temporală - când va veni, deci voi închide aceasta. Pentru ce este partea aceasta o bază? Pentru asta. El va fi fericit când e treaz când vine stăpânul, pentru că "adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă, și se va apropia să le slujească." Mi se pare că nu e doar o secvență aici, ci o progresie. Prima dată se schimbă de haine, se va încinge, apoi îi va pune să șadă la masă (aceștia suntem noi), apoi începe să-i slujească, așa cum am spus și aseară. Deci le voi pune pe acestea 3 împreună ca progresie (un p mic aici). Înainte de a închide, aș vrea să termin. De aceea - aceasta nu e în text, căci textul spune "fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă" - și-i găsește veghind, atunci "ferice de robii aceia." Voi pune progresie aici - El vine și-i găsește treji. Dacă aceasta se întâmplă, sunt binecuvântați. Exact aceasta a spus versetul 37a. Dacă încetiniți pasul îndeajuns veți observa lucrurile aceasta. Deci aceasta e o repetiție. Așa că, în logică, 38, "atunci" aici, așa că voi pune "dacă... atunci", dacă... atunci. O închidem pe aceasta. 37a și 38c spun același lucru - desenați asta în felul acesta. Ferice de ei - ferice de ei. Pentru că spun același lucru, și au aceasta la mijloc, le voi închide în felul acesta și creem acest cuvânt - acesta, la mijloc, sprijină înapoi în această direcție, ca argument, și de aceea sprijină și în direcția asta ca un argument asemănător, deci îl numim bilateral (bl) - sprijină aici și sprijină aici. Este un argument - sprijină în direcția aceasta și în direcția cealaltă. Deci acesta e un argument pentru binecuvântarea lor.

    De ce e ferice de ei? De ce e ferice de ei? E ferice de ei pentru că, deoarece, atunci când vine Isus, Stăpânul (este o pildă), Își va schimba hainele, presupun că asta înseamnă roba albă înmuiată în sânge care are scris pe ea "Împăratul împăraților și Domnul domnilor," pe aceasta și-o va da jos și se va îmbrăca cu, nu știu, o cămașă de blugi și pantaloni de doc. Voi nu purtați pantaloni de doc, căci nu sunt la modă. Eu port pantaloni de doc. Oricum. Se va îmbrăca așa cum se îmbracă un ospătar și va zice Bisericii Sale, "stați jos la masă", apoi ne va servi. Acest lucru mi se pare pur și simplu uimitor, extraordinar, aproape de necrezut. Relația - tot ce avem acum, de fiecare dată când ai două arcuri ca și acestea, trebuie să le găsim relația. Cum se relaționează? Aceasta este baza. O puteți scrie, dacă aveți destul spațiu, așa. Baza pentru ce? Pentru ceea ce ați decis că e punctul principal de aici. Și există acest scop pentru această acțiune. Scopul este că vom fi gata să deschidem ușa când vine. În mod clar, vei vrea să deschizi ușa, căci vei fi binecuvântat dacă te va găsi deschizând ușa, și te va sluji. Dacă te găsește dormind, sau bătându-i pe ceilalți robi, atunci nu vei deschide ușa și nu vei fi la banchet. Sau ar putea sprijini imperativul "mijlocul să vă fie încins."

    OK, ce facem acum? Scopul arcuirii este de a vă da o structură a textului. Ați văzut felul cum argumentul funcționează, ați văzut părțile. Dacă aș face asta prima dată, mi-aș scrie notițe peste tot, aș încercui lucruri, aș încercui "ferice" aici și aici și aș trage o linie astfel, cred că este "îi găsește treji" aici și aici, aș trage o linie astfel, și tot ce văd desenez, conectez. Apoi mă trag înapoi și mai lucrez la ciorna cealaltă, dar în final trebuie să decizi să vezi structura într-un anume fel, iar aceasta ne conduce la următorul lucru, numit "nivele." Să văd dacă pot explica lucrul acesta în mod simplu. Fiecare parte a unui text are un argument de vreun fel în ea, adică ceva ori repetă, ori sprijină altceva. Iluminează... Iluminează sau sprijină. Dacă sprijină, o duci mai jos cu un nivel. Eu văd 4 nivele în argumentul de aici. Uitați-vă la conținutul acestora. Vom începe de sus - le-am pus în ordinea inversă, căci cel de jos este... argumentăm de jos în sus. Voi începe aici. Nivelul 4 - fiți veghetori în a menține ascultarea credinței. Puteți vedea că am făcut un mare salt de interpretare. Asta e după o lungă reflecție. Trebuie să predicați din aceasta, nu o puteți lăsa în simplă formă de paralelism. Nu puteți zice, "OK, ne spune să avem mijlocul încins și făcliile aprinse. Ce înseamnă aceasta mâine după-amiază la ora 4? Ce vrea să spună prin a ține făclia aprinsă la lucru? Lucrez la calculator, sau bat cuie, sau schimb un scutec, cum îți ții făclia aprinsă și stai cu mijlocul încins?" Trebuie să vă gândiți la ce se referă aceasta.

    Efortul meu e a spune că încearcă să ne facă creștini ascultători, credincioși. Deci fiți veghetori pentru a menține ascultarea credinței. Mergem mai sus cu un nivel - sau mai jos aici, la 36. De aceea, pentru a deschide ușa - știți ceva, vă voi confuza, dacă nu încep de sus, căci am aceste lucruri scrise pentru a curge de sus în jos. Deci vom începe de sus și vom merge în jos. 37 c la e - aici, cred că aceasta e baza argumentului, nimic nu merge mai jos decât aceasta în text. Hristos va servi un banchet glorios celor care nu dorm în necredință. De aceea, de aceea merge în sus, chiar aici. De aceea, atunci când ne găsește veghind, încrezându-ne în El, vom fi foarte fericiți. Am făcut o greșeală aici? 37, 38 și 37 a și b. Cred că da. Asta trebuie să fie aici, nu-i așa? OK, deci 37a, b și 38 spun același lucru, în principal "ferice de voi", binecuvântați sunteți voi. De aceea, pentru a deschide ușa acestei mari fericiri (aceasta), fiți veghetori. Acesta e punctul cel mai înalt. Eu argumentez că imperativul e punctul cel mai înalt din argument.

    Când ați ajuns în acest punct, o puteți predica dinăuntru înafară, de sus în jos sau de jos în sus. Nu există, nu am reguli. Poate vreți să începeți la punctul de jos și să începeți predica cu cea mai șocantă revelație cu privire la a doua venire pe care oamenii au primit-o vreodată - aceasta de aici. Apoi puteți trece la faptul că, dacă ești gata pentru El când vine, ești inclus și vei fi foarte fericit, binecuvântat. Deci argumentând în direcția aceasta și aceasta. Și dacă ești binecuvântat și vrei să fii binecuvântat, atunci trebuie să fii treaz când vine, iar în acest scop, stai cu mijlocul încins. Nu este greu să construiești o predică de 45 de minute în jurul acestor 4 nivele de argument. O vei completa și cu multe alte texte biblice, vei aduce și alte învățături ale Domnului Isus și le vei aplica vieților oamenilor, vei menționa tsunami-ul care s-ar putea să lovească în Hawaii chiar acum și vei zice, "cum se relaționează acest text la un val de 20-30 de metri, care distruge hoteluri în Hawaii" ceea ce se poate întâmpla chiar acum când vorbesc. Ai pune o astfel de întrebare, apoi ai da răspuns despre nădejdea de a-L avea pe Isus. În mod clar Domnul Isus va triumfa, căci va veni - stăpânul vine, iar atunci când va veni nu e doar puternic și măreț, ci și iubitor și îndurător.

    Am o idee despre cartea Apocalipsa unde spune că Ioan plângea pentru că nimeni nu fusese vrednic să rupă pecețile de pe sulul care reprezintă desfășurarea istoriei și i s-a spus să nu mai plângă, căci Leul din seminția lui Iuda a biruit. Și toți cei din ceruri spun, "Vrednic ești tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost jungheat, și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție." V-ați întrebat vreodată de ce Dumnezeu consideră un Miel cu gâtul tăiat vrednic să încheie istoria? Pentru că încheierea acestei istorii e cea mai sângeroasă posibil pe care o întâlnim în Biblie, e vicioasă și oribilă. Știți, în eschatologia mea, vom auzi multe povești despre cutremure la sfârșit, și avem numere cum ar fi o treime din populație fiind distrusă - fie că e literal, fie că nu, nu contează, sunt mulți oameni. Mulți oameni. De ce Dumnezeu vrea să se asigure că un miel cu gâtul tăiat încheie istoria, ceea ce va însemna omorârea a miliarde de oameni? Cred că răspunsul e ceva asemănător cu acesta: El e atât Leul lui Iuda și Mielul lui Dumnezeu. În același timp călărește pe un cal alb, cu "Domnul domnilor și Împăratul împăraților" scris pe coapsă, cu o sabie ieșindu-i din gură și în același timp este și acesta. Dumnezeu a intrat în istorie și Și-a întins mâinile spre lume în felul acesta și zice, "am murit și primesc pe oricine, răscumpăr pe oricine vine la Mine prin Fiul Meu și acesta e Omul care va încheia istoria." Nu va apărea ca și cum Dumnezeu S-a întors cu spatele și nu-I mai pasă, ci doar ucide oamenii cu sabia Lui, nu va arăta deloc așa, căci Ființa care călărește pe cal este Mielul care a fost junghiat, a fost deja crucificat, a plătit deja pentru lume și dacă moare cineva moare pentru că nu cred lucrul acesta. L-au respins pe Dumnezeu, au respins harul Său în lume.

    Aceasta, fraților, e cea mai folositoare unealtă de exegeză pe care am avut-o în ultimii 40 de ani din viață și v-o recomand, cu resursele de aici pentru a vă ajuta s-o puteți prinde. Și există grupuri care se formează pe Internet și vorbesc unele cu altele despre arcuire și poate veți vrea s-o încercați. Iată concluzia. Nu fac lucrul acesta pentru fiecare text pe care-l citesc din Biblie, căci acum, după ani și ani mi-am arcuit drumul prin multe cărți din Biblie. Am predat arcuirea la Betel și am caiete întregi pe rafturi. Când sunt blocat, încă o folosesc, dar mintea mea funcționează atât de mult în felul acesta acum, încât aproape că o pot face în cap. Așa că vezi Biblia într-un anumit fel dacă ai învățat această deprindere. Dacă aveți întrebări acum.

 
    ·
Se schimbă metoda când treci prin diferite stiluri de texte?
    · Da, adică nu funționează atât de bine în cartea Proverbe. Cartea Proverbe, deși mă previne de la a răspunde prea repede dacă funcționează în Proverbe. Ar trebui măcar să încercați să întrebați dacă proverbele care sunt unele lângă altele sunt așa pentru un anumit motiv. În mare parte nu pot găsi un anumit motiv și asum că sunt puse împreună fără prea multă împletire logică, dar totuși aș putea fi orbit. Arcuirea m-ar forța să pun întrebarea, cu un grup de proverbe, de exemplu, dacă poate fi ceva relație acolo. În mod sigur e ceva relație între unele din ele. Câteodată e un grup de 3-4, apoi alt grup. Cum știu că aceste 3 care nu arată ca un grup nu sunt un grup în mintea scriitorului și sunt puse aici unele lângă altele pentru un anumit motiv? Deci nu funcționează așa bine. În narațiune, povestiri mai lungi, de exemplu povestea lui Iosif de-a lungul a 7-8 capitole începând de la Geneza 37 până la sfârșit, ce faci e să iei porțiuni mai mari. Oamenii care au început această metodă au desenat linii în felul acesta și au pus 37:1 până la, poate, 38:2, căci aceasta e o porțiune a povestirii care pare să aibă o anumită coerență. Apoi au pus 38:3 - 38:19 (le inventez eu acuma). Apoi iei o pauză și faci tot felul de observații aici despre narațiune, cuvinte, repetiții, apoi o faci aici, apoi începi să cauți conecțiuni, iar apoi unele din ele încep să facă această arcuire ca cea de mai sus. Deci nu funcționează exact la fel, dar principiile relațiilor sunt la fel și sunt aplicabile la orice fel de povestire.
    De exemplu, iei pilda fiului risipitor, sau tot capitolul din Luca 15. Prima dată avem introducerea- Domnul Isus mâncând cu vameșii și păcătoșii, și pentru că au cârtit împotriva Lui că mânca cu vameșii și păcătoșii, a spus niște pilde. A spus 3 pilde: oaia pierdută, banul pierdut și fiul pierdut. N-am văzut lucrul acesta timp de 20 de ani. N-am văzut că aceste 3 pilde au avut de-a face cu faptul că El a mâncat cu vameșii și păcătoșii, dar nu văzusem lucrul acesta înainte, chiar dacă acum îmi este evident. Dacă mi-aș fi pus întrebări despre cum se potrivesc aceste pilde împreună, cum se relaționează la context, atunci aș fi văzut că aceste 3 pilde sunt explicarea faptului că Domnul Isus mânca împreună cu vameșii și păcătoșii. De ce n-am văzut lucrurile acestea? Pentru că n-am făcut aceasta deajuns. Și apoi v-ați putea întreba, "OK, această a 3-a pildă, este una singură? Îl avem pe fratele mai mare și pe cel mai tânăr, cum se leagă acestea împreună? Ar trebui oare să fie 4 pilde? Sau cu cei 2 frați e o singură pildă?" Da, e o întrebare bună. Nu, nu se potrivește pur și simplu la fel peste tot, dar principiile de a pune întrebări despre felul cum părțile sunt întrețesute și se potrivesc împreună și se iluminează unele pe altele se aplică peste tot.

 

    Bine, avem cam 15 minute și 2 secțiuni de parcurs. Am doar câteva lucruri alese de-aici, care cred că le pot potrivi în cele 15 minute. Aș vrea să mai spun ceva. Cu privire la felul cum trebuie structurate predicile, dacă spuneți că predica trebuie să aibă 3 puncte, o introducere și o încheiere, atunci ajungi la metoda aceasta și încerci s-o potrivești. Dacă vezi lucrul acesta, spui, "așa îmi voi construi predica - mi-o voi construi cu aceste 4 observații, cu aceste 4 puncte, le voi arăta oamenilor că aceste nivele există și le voi arăta acele "de aceea" și "pentru că" și "ca să" și "astfel încât", îi voi ajuta pe oameni să vadă ei înșiși aceste lucruri. Deci această predică va avea 4 părți și voi face ceva ca și introducere și ceva ca și aplicație și concluzie la sfârșit, dar realistic, voi face aplicații pe tot parcursul predicii." 

    Penultima secțiune, numărul 9, este "Gânduri și versete cu privire la curaj și smerenie." Cred că există o imensă nevoie de curaj în zilele de astăzi și curajul de multe ori nu arată smerit, de aceea le-am pus împreună. Începi să stai drept cu curaj în relație cu unicitatea lui Hristos într-un context evreiesc, un context puternic evreiesc, sau un context puternic musulman... Lumea în care lucrez acum în Minneapolis este atât de diferită de cum a fost acum 30 de ani. Islamul nu era în mintea mea acum 30 de ani. Poate că ar fi trebuit să fie, global, dar n-a fost. Presiunile nu existau. Acum sunt înconjurat de 50000 de Somalezi. Sunt la fiecare colț de stradă, în fiecare cofetărie și sute din ei trăiesc la 50 de metri de biserica noastră. Și niciunul din ei nu crede în Isus. Niciunul. Există o foarte mică adunare și am lucrat la aceasta multă vreme, cu doar câțiva credincioși slabi. Avem diferite feluri de a încerca să-i atingem, prin alfabetizare, prin a le duce cumpărături, prin prietenie și mentorat, prin a evangheliza la Crăciun, prin video-uri cu Isus și orice, dar nici măcar nu m-am gândit la aceasta - aș putea fi împușcat. Chiar cred că în Minneapolis n-ar fi surprinzător să auziți că vreun homosexual foarte ostil, sau vreo persoană care favorează avortul, sau vreun jihadist radical m-a omorât, căci merg pe jos la biserică prin acest cartier aproape în fiecare zi. Foarte rar merg cu mașina. Trăiesc la 8 minute de mers pe jos și nu-mi plac mașinile, îmi place să merg pe jos, am trecut peste acel pod de 10000 de ori în ultimii 27 de ani de când m-am mutat de partea cealaltă a podului. Merg pe jos seara, merg în timpul zilei, nu simt niciun pericol în cartierul meu, cu toate că este un simplu cartier urban din centru. Dar când vă uitați la ce se întâmplă în lume cu privire la islamul militant și la viciozitatea pe care unii o simt când predici ceva ce tu consideri că e un limbaj al dragostei, iar ei consideră că e limbaj al urii față de homosexuali, voi, care sunteți parte din această biserică, știți felul de lucruri care se pot întâmpla. Nu am bodyguard, ca unii pastori - și nu-i acuz.

    Îmi amintesc cum odată, când eram la biserica lui MacArthur și am vorbit la Conferința Pastorilor el a zis, "Acesta e Paul, ne va însoți, este înarmat." Și era. Când ești la radio și iei poziție, ca John MacArthur, atunci cred că e potrivit, dar încă n-am ajuns acolo. Deci cred că e important să avem curaj, bărbaților, mai ales dacă vrem să ridicăm oameni curajoși. Predicatorilor, gândiți-vă, "vreau să ridic oameni radicali, vreau să ridic cupluri care merg în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemen, Algeria, Tunisia, Ciad, Eritrea și-și pun viața în joc. Predic pentru acești oameni."

    Voi face referință la textul acesta din Luca 12: "Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți... Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic." Am predicat de-aici cu câțiva ani în urmă, când voiam să conving pe oameni să se mute în centru. Urăsc "fuga albilor" (plecarea din cartiere cu negri, n.tr.) și am venit în centru, m-am uitat la cartier, era cel mai sărac din oraș acea vreme. La sud, cartierul Phillips, la nord cartierul tehnic, la vest centrul, la est Universitatea din Minnessotta, cu 50000 de studenți. M-am gândit, "perfect, absolut perfect." Studenți, profesioniști, cartier tehnic și cea mai săracă zonă din oraș." Și m-am mutat în acel cartier, peste drum de cartierul numit Phillips, am cumpărat o casă cu 65 de mii de dolari, am transformat-o într-o locuință dublă, căci întotdeauna am avut oameni care au locuit cu noi, la parter. Am predicat și am spus, "vom face o schimbare aici, nu plecăm din centru, ci ne mutăm în centru. E absolut ne-autentic să ai o biserică în centru și să mergi cu mașina acolo. Nu vom locui în suburbii, cel puțin mulți din noi n-o vor face, așa că alăturați-vă mie." Deci am folosit acest text. Puteți găsi predica pe internet undeva. Parafraza mea a fost, "nu vă temeți, puteți să fiți doar omorâți." Mi s-a părut că a fost o parafrază foarte bună. "Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic." Puteți fi doar uciși, nu vă pot face rău cu adevărat.

    Cred că este o perspectivă care este extrem de diferită de cea a prietenilor voștri. Există lucruri mult mai rele care ți se pot întâmpla decât a muri, de exemplu, a te îndrăgosti de mașina ta, de barca ta, de casa ta, de covorul tău, așa încât nu vrei să inviți pe nimeni care să-l calce. "Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți." Cred că se referă la Dumnezeu și la fel crede și această traducere, căci Acela e cu A mare. "Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii." Deci atunci când predicați despre aceasta, trebuie să puneți aceste lucruri împreună. Vă spun "temeți-vă de Acela", deci le poruncește să se teamă, iar aici spune "sunteți mai de preț decât multe vrăbii, deci nu vă temeți."

    Cum se poate face aceasta? Cred că ceea ce va face ca oamenii să vină înapoi la biserica ta nu este în principal cât de relevant cultural sunteți, ci dacă observați lucruri de genul acesta, li le arătați, îi tulburați și rezolvați problema într-un mod satisfăcător din punct de vedere textural. Apoi vor vedea să afle, "ce problemă vom vedea duminica viitoare?" Va deveni ca Sherlock Holmes. "Vedem lucruri dificile în Biblie, apoi el ne duce de la lucrurile dificile care arată a probleme, care par să nu se potrivească, apoi se duce la rădăcina comună și mergem adânc împreună în Biblie. Vreau lucrul acesta." Cred că în mare acesta e motivul pentru care oamenii vin înapoi la mine. Așa că, "nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii." Deci Dumnezeu te socotește valoros și nu uită de vrăbii, așa că nu te va uita pe tine, și nu va lăsa ca nimic să nu ți se întâmple care nu e bun pentru tine, de aceea teme-te de El. Cred că aceasta înseamnă teamă, nu încredere în El. Teamă, a trăi un stil de viață care spune, "trebuie să mă protejez cu încuietori puternice și trăire în cartiere liniștite, căci Dumnezeu nu mă va proteja." Asta Îl mânie, deci temeți-vă de El.

    Am spus o ilustrație la noi la biserică de o duzină de ori. Karsten, băiatul meu de 6 ani, împreună cu mine la casa lui Dick Tegan, deschide ușa și un câine ciobănesc german îl privește în față, la nivelul ochilor. Lui Carston îi plac câinii, dar nu era sigur că acest cal era sigur, așa că s-a uitat în sus la mine. Dick a zis, "Scuze, e liniștit, nu-i pericol." Carston se duce la el, îl mângâie. În momentul în care am zis, "Karsten, am uitat să aduc, nu mai știu ce, de la mașină. Poți să te duci la mașină?" A fugit afară și câinele a fugit cu el. Copilul de 6 ani începe să fugă spre mașină și câinele vine după el cu un mârâit. Dick se apleacă afară și spune, "O, Karsten, e mai bine să mergi, căci nu-i place când oamenii fug de el." Eu stăteam acolo și mă gândeam, "Asta va fi în predica de duminica viitoare." N-am mai auzit niciodată în viață o ilustrație mai clară a fricii de Dumnezeu. Teme-te de a fugi de acest câine. Stai cu câinele, pune-ți mâna pe el, îmbățișează-l, și el te va linge pe față. Dar dacă fugi de el, te urmărește și s-ar putea să-ți muște capul, dacă fugi prea mult. Deci nu vă temeți de Dumnezeu, sunteți mai de preț decât vrăbiile, stați chiar acolo cu El, puneți-vă mâinile în jurul Lui, vă va "linge fața", se va îngriji de voi în oraș sau oriunde, în Arabia Saudită, se va îngriji de voi, vă iubește. Dar dacă fugiți de El, începeți să vă clădiți viața pe altceva, atunci ar trebui să vă fie frică de El. Cred că asta înseamnă, aceasta e cea mai bună explicație pe care o pot aduce. E o interpretare și asta fac pastorii - încearcă să înțeleagă tensiunile din text. Acesta e un text care să vă ajute pe voi și ai voștri să fiți curajoși, și predicați-l în felul acesta.

    Să vedem dacă mai e ceva în această secțiune la care să privim împreună, înainte de a trece rapid la ultima. Rugați-vă pentru îndrăzneală. Rugați-vă pentru mine. "Rugați-vă pentru mine, ca oridecâteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanțuri sunt." Includ această secțiune aici, căci nu știu dacă sunteți tot atât de uimiți ca și mine că apostolul Pavel, care a suferit mai mult decât noi vom suferi vreodată și care mi s-a părut că e totdeauna plin de îndrăzneală, a putut să se umilească într-atâta încât să ceară creștinilor bebeluși să se roage ca el să aibă îndrăzneală. Eu am o echipă de rugăciune și am intrat pe internet azi-dimineață și le-am scris un e-mail, spunând "Dumnezeu m-a susținut aseară, vă mulțumesc mult pentru rugăciune." Știu că se roagă pentru mine în tot acest timp. "Gâtul mă doare în această dimineață, dar cred că voi trece cu bine, dar vă rog continuați  să mijlociți pentru mine." Aceștia sunt oameni obișnuiți, iar eu sunt faimos, nu? Sunt un pastor cunoscut, dar sunt disperat. Dumnezeu m-ar putea lua imediat, ar putea să-mi ia vocea, mi-ar putea opri inima, ar putea face orice vrea. Sunt incredibil de fragil și de aceea încerc să fac ceea ce a făcut și Pavel.

    Vreau să am putere și să continui și mâine dimineață, așa că rugați-vă și cereți rugăciune pentru a vi se deschide gura cu îndrăzneală. Apoi voiam să mă uit la definiția smereniei, la pagina 16, dar înainte de a trece la aceasta vreau să întreb dacă e ceva rapid la care vreți să privim, căci puteți citi și voi acea porțiune scurtă despre smerenie. Smerenia e un lucru greu de definit, greu de urmărit și încă și mai greu de experimentat, și avem nevoie atât de mare de ea, căci cu cât ai mai mult succes, fie că e o biserică de 50 de membri într-un sat unde nu mai există alte biserici la fel de mari, fie că e o biserică precum aceasta, ispita mândriei și a încrederii de sine și a măririi de sine este adictiv de puternică și trebuie să luptăm ca și Cerul (mult mai mult decât ca și iadul), să ne luptăm ca și Cerul împotriva mândriei. De aceea, cunoscând dinamica smereniei și ce este ea, de unde vine... această parte de la pagina 16 este efortul meu de a explica ceea ce înseamnă smerenia.

    2 observații în încheiere, din secțiunea 10. Numărul 1.  Efectul dulce și tandru al vorbirii care înalță mărimea lui Dumnezeu (acesta e ceva ce predicarea este) și puterea severă a Cuvântului lui Dumnezeu în judecată, este un alt lucru. Și vreau să vi le arăt simplu ca și o problemă cu care să vă luptați. Încercați să fiți tipul de predicator care e cunoscut ca unul care poate experimenta și vorbi în ambele moduri. De exemplu, "Luați aminte ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele; Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru!" Fiecare din voi aveți personalități care înclină fie într-o direcție, fie în cealaltă. Aceasta e dulce, tandră și aceasta e puterea severă. Unii din voi sunteți programați, aș spune că Driscoll e acest fel de persoană, pare foarte puternic, și, ca fapt divers, nu mi se pare a fi cald, intim și tandru. Obiectiv vorbește astfel despre familia lui și sunt sigur că este. Am văzut-o pe Grace punându-și mâna pe brațul lui aseară la cină, observat astfel de lucruri. Este bine, mă bucur că am văzut aceasta. Cu privire la personalitatea lui, știm de unde vine. Poartă cizme care arată periculoase! Ce vrei să spui cu cizmele alea? "Te voi călca în picioare dacă nu ești atent. Cizmele astea sunt făcute pentru umblat, o să umblu peste tine." El e cum e, își croiește o anumită cărare în lume. Așa că Mark trebuie să lucreze la partea aceasta. Aceasta, adică vorbirea lui să cadă ca ploaia, ca roua, ca picăturile de ploaie pe iarbă. Cred că și eu trebuie să lucrez la aceasta. Mă simt foarte acasă aici - "Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?" Da!!! Nu e rău. Dacă ești numai așa, dacă ești cunoscut numai ca și moale și tandru, ca un tip de consilier, e OK dacă așa ești tu, dar fă să fie cunoscut că El poate vorbi și așa. Poate vorbi și așa, căci Dumnezeu e așa și Dumnezeu e și în felul celălalt. Deci vreau să vă îndemn să aveți grijă și cu partea mai slabă. Dacă vă simțiți acasă cu acest fel de predicare, aplecați-vă și spre partea cealaltă. Dacă sunteți acasă cu cealaltă, atunci aplecați-vă și spre asta, astfel  încât tot sfatul lui Dumnezeu în întregime să-și găsească expresia în predicarea voastră.

    Un ultim lucru, care e la pagina 4 din această ultimă secțiune. Are de-a face cu contextualizarea. Predicarea nu doar traduce și contextualizează înțelesul Bibliei pentru audiență, ci de asemenea cautăsă construiască categorii conceptuale care s-ar putea să lipsească din perspectiva sau structura gândirii ascultătorilor. Tot ce fac aici, în încheiere, e să încerc să vă arăt cât de mare și grea e sarcina ce vă revine. Contextualizarea e destul de grea, adică să spui ceva ce oamenii nu spun în felul în care spui tu și nu au limbaj pentru a se exprima în felul tău, în categoriile lor, astfel încât adevărul să fie transferat. Spun da, da, da la aceasta - asta e translatarea, asta e contextualizarea. Dar există adevăruri pentru care ei nu au categorii și slujba ta e mult mai grea decât a aduce un adevăr dintr-un set de categorii și a-l pune într-un alt set de categorii - lucrul acesta e greu, dar e și mai greu când te uiți și spui, "ei nici măcar nu au vreo categorie la care să găsesc limbaj comparabil, pentru a pune lucrul acesta în viața lor." Vă voi da câteva exemple, poate. Puteți decide dacă oamenii din jurul vostru au categorii pentru acestea. Toți oamenii sunt responsabili pentru deciziile lor și deciziile lor sunt la urma urmelor rânduite de Dumnezeu. Persoana obișnuită de pe stradă nu operează cu o categorie pentru aceasta, de aceea întotdeauna te forțează să alegi între ele. De acolo vin arminienii. Arminienii nu pot trăi cu acest paradox. Am primit un e-mail aseară de la Roger Olsen. Cred că Roger Olsen e unul din cei mai proeminenți, articulați și grijulii arminieni din America. A scris o carte despre arminianism și-mi scrie în mod regulat, căci el predă la seminar, iar studenții lui îi pun în mod regulat întrebări de-ale lui John Piper și întrebări arminiene, iar el se uită la video-uri și citește lucruri. Așa că îmi scrie, "Ce-ai spune tu dacă studentul tău ți-ar pune întrebarea aceasta?" Aseară am primit încă una și i-am trimis răspuns. Răspunsul a fost cu privire la "de unde a venit primul păcat?" A sunat ca și cum operam cu două concepții diferite a termenului "taină," căci eu nu știu cum a luat ființă primul păcat. Nu știu. Am întrebări la care nu am răspunsuri. Aceasta e una din ele. Nu știu de ce Satan a păcătuit prima oară și dacă puneți titlul "voință liberă" pe aceasta, are o putere de explicație zero. E doar un titlu pentru mine, doar cuvinte. De ce a făcut-o? Care a fost motivul pentru ca el să-și exercite voința liberă, când nu exista absolut nimic rău în Univers pentru a-l împinge într-acolo? Nu există explicație în a o numi voință liberă. E doar un nume. Nu i-ar place să spun asta, dar a zis, "Nu crezi că are vreo putere de explicație." Și nu cred. Iar el a zis, "Tu o numești taină, dar cum poate fi taină dacă ai epuizat toate concepțiile posibile și nu ai una?" Și am scris înapoi, "asta e definiția mea pentru taină." Mi-am epuizat toate eforturile de a explica, nu am o explicație și spun că nu știu. E o taină.

    Persoanei obișnuite de pe stradă nu-i plac tainele când e vorba de 2 lucruri care par contradictorii în Biblie și trebuie să-i ajutați cu asta. Asta nu e contextualizare, ci e creare de categorii. Nu e păcat în Dumnezeu ca să vrea să existe păcat. Majoritatea oamenilor nu au o categorie pentru asta. Dacă voia lui Dumnezeu e să existe păcat, atunci e păcătos. Nu, nu este. Când voia lui Dumnezeu este să îngăduie existența păcatului, El nu păcătuiește. Majoritatea oamenilor nu au asta. Voia lui Dumnezeu ca hotărâre nu e neapărat la fel ca voia lui Dumnezeu ca poruncă. Dumnezeu s-ar putea să-ți poruncească să faci ceva cu care El să nu fie de acord. Majoritatea oamenilor nu au vreo categorie pentru aceasta. Și sunt multe lucruri de genul acesta în Biblie. Slujba voastră este să luați această Carte în întregime, tot sfatul lui Dumnezeu și să contextualizați ce puteți, fără a pierde niciun adevăr, și să creați categorii în mintea oamenilor astfel încât ei să poată îmbrățișa întreaga credință biblică.

    Aș vrea să închei mergând înapoi la început, la 2 Timotei 4: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul." Propovăduiți Cuvântul!

 

    Tată ceresc, mă rog ca să ne faci puternici în Scripturi. Te rog să ne faci să fim smeriți înaintea Evangheliei și a marilor taine ale Scripturii și înaintea tronului Tău cel sfânt și a brațului Tău atotputernic. Te rog să ne faci curajoși în această țară și în jurul lumii. Te rog să ne faci oameni care să echipe pe sfinți să facă lucrarea radicală de slujire. Te rog să ne protejezi de cei care minimalizează predicarea și încearcă s-o înlocuiască cu alte lucruri decât expunerea Cuvântului lui Dumnezeu, sfânt, infinit de interesant, de plin de resurse, infinit de eficient. Deci Te rog să ne păzești de această nebunie și îndreaptă-ne inimile spre mărturia Ta și deschide-ne ochii pentru a vedea lucruri minunate în ea și unește-ne inima pentru a se teme de Numele Tău, și satură-ne în fiecare dimineață, amiază și seară cu marea Ta slavă, apoi ajută-ne s-o predicăm astfel încât mii de oameni să ni se alăture în această viziune atot-satisfăcătoare a frumuseții lui Hristos. În Numele Lui ne rugăm. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 322
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni