Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Pastorul ca și profet - Partea 2
Autor: John Piper  |  Album: Pastorul ca și profet  |  Tematica: Predicare
Resursa adaugata de Mada_O in 27/07/2017
    12345678910 0/10 X

    Sper că nu este greșit din partea mea a spune, adică sper că nu e ceva rău, ci e ceva adevărat. Sper că nu e rău a spune că experiențele închinării corporative de duminica dimineața sunt ora cea mai fericită, cea mai înaltă din toată săptămâna mea. Sper că aceasta nu e o palmă dată familiei mele, de aceea tremur. Știi, nu vreau să te jignesc, Noel, te iubesc, te iubesc, cred că te iubesc mai mult și mai bine pentru că acest lucru e adevărat. Cele 30 sau 45 de minute dinainte de predicarea mea este apogeul și îmi place să predic în și din închinare. Voi argumenta că numele care ar trebui să fie pus în această definiție este "exaltare explicativă." Aceasta e definiția mea pentru predicare. Exaltare are de-a face cu partea de proclamare, iar explicarea are de-a face cu partea de învățare. Ceea ce vreau să spun e - mă supăr dacă cineva din biserica mea sau din personal spune "ne închinăm timp de 30 de minute, apoi John predică." Nu îi las să vorbească în felul acesta. Încă sunt pretențios cu privire la asta. Ne închinăm 30 de minute în cântare, apoi ne închinăm 30 de minute prin Cuvânt. Privesc la ceea ce fac prin Cuvânt ca și cântare. Cânt prin Cuvânt. Ce vreau să spun e - am această Carte deschisă în fața mea și văd adevăr despre care nu se poate vorbi ca și cum ar fi o carte de telefon sau o rețetă pentru medicamente. Acestea sunt lucruri atât de minunate, uimitoare și teribile încât trebuie să fii exaltat cu privire la ele. Exaltat. Deci privesc predicarea ca și un act de închinare prin Cuvânt, atrăgând oamenii spre afecțiile mele cu privire la ceea ce văd. Aceasta se întâmplă. Evenimentul predicării este exaltarea mea închinătoare cu privire la explicarea a ceea ce e în Cuvânt, în nădejdea că, pe măsură ce o fac, pe măsură ce ei mă privesc închinându-mă și ascultătorii să fie atrași în închinare. Aceasta e exaltarea explicativă. Așa că, atunci când cânt pe primul rând, câteodată cu mâinile ridicate, ca și declarație a "Cât de mare e Dumnezeul nostru,/ Cântă cu mine 'Cât de mare e Dumnezeul nostru'," mă entuziasmez cu privire la ceea ce urmează să fac, căci totul este un întreg. Cânt cât e El de mare, văd cât e de mare și voi spune cât e de mare. Asta este, 60 sau 90 de minute de întâlnire cu măreția lui Dumnezeu, sau bogățiile nepătrunse ale lui Hristos.

    II. Temelia predicării

    De ce crezi, Piper, că predicarea ar trebui să fie parte din această întâlnire săptămânală a Bisericii? Ai vreun mandat biblic pentru aceasta? Deci iată încercarea mea de a răspunde la această întrebare. Prima dată, un tipar vechi-testamental. "Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, și tot poporul a răspuns ridicând mâinile: "Amin! Amin!" și s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului, cu fața la pământ. Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și Leviții, lămureau poporului Legea, și fiecare stătea la locul lui. Ei citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu, și-i arătau înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră." Deci iată aici, ceea ce cred că este, în mod istoric, probabil începutul formei de sinagogă pe care o întâlnim în Noul Testament și pe care o găsim în afara Noului Testament. Scriptura este citită, Cuvântul cu autoritate, inspirat, al lui Dumnezeu, iar apoi cineva explică înțelesul. Deci acesta e un indiciu din Vechiul Testament.

    Apoi venim la Domnul Isus, în Luca 4. "A venit în Nazaret, unde fusese crescut; și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească și I s-a dat cartea proorocului Isaia (probabil era un sul). Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 'Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, și să vestesc anul de îndurare al Domnului. ' În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos." Toți cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El." Ce se întâmplă după aceea? La ce să ne așteptăm? Care e tiparul? "Atunci a început să le spună: 'Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit.'" Și atunci deschide și explică textul, vorbește din el. Deci avem tiparul din Vechiul Testament, unde se citește ceva, iar apoi cineva vorbește din el. Fapte 15:21 - "Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate" - în sinagogile evreiești - "oameni care-l propovăduiesc," - acest lucru e foarte interesant, căci acesta e Cuvântul predicat (kerusso) - "fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat." Interesant că, descriind sinagoga, din generație în generație Moise e propovăduit în sinagogi - e citit și e proclamat.

    Ceea ce argumentez aici este că, pe măsură ce a pornit Biserica primară (la început erau toți evrei) a pornit în sinagogă. Cum să faci adunare altfel? O faci în modul în care am făcut-o dintotdeauna. Acesta e modul cultural în care o facem aici, ca și sinagoga, așa că a fost Cuvânt și ceva explicare și aplicare. Iată o ilustrație a felului cum s-a întâmplat cu Pavel. Fapte 13:14 - "Din Perga și-au urmat drumul înainte, și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos. După citirea Legii și a Proorocilor, - deci au citit din nou - fruntașii sinagogii au trimis să le zică: Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiți." Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna, și a zis: 'Bărbați Israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!'" Apoi predică timp de 30-40 de versete, o predică minunată, începând de la ceea ce citiseră, presupun, sau ceva legat în vreun fel de aceasta. Deci un cuvânt de îndemn e foarte interesant, căci e tocmai expresia folosită pentru a descrie epistola către Evrei, la sfârșit, unde spune "v-am scris acest cuvânt de sfătuire", ceea ce-i face pe unii să spună că epistola către Evrei este o predică, precum la sinagogă, dar în adaptare creștină. Deci - citire și îndemnare bazate pe Cuvânt.

    Acum iată felul cum Pavel vorbește despre predicarea sa în Biserică: "Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om" - sfătuim, învățăm - "în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Hristos Isus." Motivul pentru care includ acest verset e deoarece aici nu e doar evanghelizare. Dacă veți căuta exemple de "predicare" în Noul Testament, majoritatea sunt în cartea Faptele Apostolilor, în situații de evanghelizare pentru necredincioși. Dar iată-l aici pe Pavel spunând Colosenilor, "Pe El Îl propovăduim noi," apoi explică prin aceste participii "sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit" - deci aceștia sunt creștini, iar el îi crește spre desăvârșire cu această proclamare, care are sfătuire și învățare și acest component de înțelepciune în ea. Deci mi se pare că, în concepția lui Pavel despre predicare, aceasta nu e doar în spațiul public, ci și în adunarea credincioșilor, unde oamenii sunt făcuți desăvârșiți în Hristos.

    Iată ceva din Romani 1:15 - "Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia" - adică a evangheliza - "vouă celor din Roma." Aceștia sunt creștini. Deci când Pavel s-a gândit la euanghelizomai (evanghelizare, aducerea Evangheliei, proclamarea Veștii Bune) el a făcut-o și credincioșilor. Iar acum iată cel mai important text despre predicare din Noul Testament, cred eu. "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu" - una din cele mai importante propoziții din Biblie. Îmi aduc aminte, i-am scris lui Mark Driscoll cam cu un an în urmă că m-am suit pe bicicletă și m-am dus la Greenway, unde nu ai obstacole și poți merge 20 de mile și cât de repede vrei. Îmi exersam intens corpul și aveam căștile în urechi, ascultându-l pe el, atunci când vorbea despre doctrine. Atunci avea una despre Scriptură. Și i-am spus, "Aproape m-ai omorât, pe bicicletă, că a fost atât de puternică și de bună încât aproape m-am accidentat când au început să-mi curgă lacrimile pe obraz." Faptul că Mark și cu voi luați Scriptura atât de serios îl încurajează mult pe acest pastor de 64 de ani. E foarte încurajator, căci sunt atât de mulți oameni care fac tot felul de închinări și slujiri evanghelice, care nu sunt oameni ai Bibliei. Nu sunt conduși. Nu curge Biblie din ei când îi înțepi. Nu pun totul prin sita Bibliei. Și iată motivul pentru care noi o facem: Dumnezeu a insuflat această Carte și de aceea este "de folos" - pentru 3 lucruri - "ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire," - am zis 3, dar sunt 4.

    Iată totuși motivul pentru care am zis 3. Dacă întreb, "Cum se leagă aceste 4 împreună?", cred, nu sunt chiar sigur, dar verificați, mă întreb dacă a învăța aici e ceva general și are cele 3 componente. Dacă cineva merge într-o direcție greșită, îl mustri, îl îndrepți (îl întorci prin corectare), iar apoi îl înveți direcția bună. Și învățarea face toate aceste 3. Probabil aceasta e ordinea. "...pentru ca omul lui Dumnezeu" - acesta ești tu - "să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." Și ești destoinic pentru orice lucrare bună căci ești atât de saturat cu această Scriptură folositoare. Nu ești echipat pentru orice lucrare bună în principal prin alte lucruri, ci în principal prin Scripturi. "Te rog fierbinte, înaintea..." - lucrul spre care ne îndreptăm este acesta: "propovăduiește Cuvântul" - sar înainte ca să vi-l arăt, pentru ca să simțiți forța versetului 1. Versetul 1 nu este ca niciun alt verset din Biblie. Nu cunosc niciunul asemănător nicăieri. Nu știu nicio altă poruncă în Biblie (și aceasta e porunca pe care o am în minte: "predică Cuvântul"), nu știu nicio altă poruncă precedată de ceea ce se numește de obicei "aseveration" - un fel de jurământ (te jur...). Care-i un alt cuvânt? Mă voi gândi la el mai târziu, poate. Dar priviți cum precede, pentru a-l pregăti pe Timotei să primească aceste cuvinte, "predică Cuvântul." "Te rog fierbinte" (te însărcinez) - "diamarturomai" - în mod foarte serios îți mărturisesc, sunt foarte serios aici. O fac înaintea lui Dumnezeu. Gândiți-vă, când ați spune aceasta cuiva? Îți voi spune să faci ceva aici, vorbim aici și chiar acum suntem în prezența lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus. Nu suntem doar în prezența lui Dumnezeu Creatorul, ci și a lui Isus Hristos, Răscumpărătorul, care - și ce ați alege să spuneți, în timp ce vă pregătiți să dați porunca de a propovădui Cuvântul - care are să judece, va fi Judecător, va judeca viii și morții. Cum o va face? Prin arătarea Sa fizică în mod extraordinar și uimitor. Și o va face prin Împărăția Sa. Propovăduiește Cuvântul! Nu prea îmi place. De ce, Pavel, de ce introduci porunca pentru Timotei, "propovăduiește Cuvântul", cu propoziții ca "te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, care are să judece viii și morții și pentru arătarea și Împărăția Sa" - de ce ai introduce-o astfel? Bineînțeles, răspunsul simplu e că aceasta e grea, e importantă. Nu e o joacă. Aceasta mă neliniștește. Știu că am citit despre aceasta, dar când o vezi personal, te uimește.

    Știți, am citit despre caraghioslâcuri de duminica dimineața, dar soția mea și cu mine eram în Brainerd, Minnesota și am vrut să vizităm o biserică. Ne-am uitat în Paginile Aurii, căci nu cunosc orașul Brainerd din Minnesota. Am vrut să fiu hrănit, să fiu o oaie pentru un week-end și am găsit o biserică și ne-am dus la ea - era într-o școală. M-am gândit "au viziune aici, căci suntem într-o școală." Deci am intrat acolo și primul lucru pe care l-am observat... nu aveți nevoie de toate detaliile, dar pastorul a intrat cu o cămașă de Superman, cu un S mare pe ea și a zis, "Nici nu vă pot spune cât timp am petrecut cu video-ul meu săptămâna aceasta. Priviți-l." Și proiectează un video de 10 minute despre Spiderman (Omul păianjen), Superman și alții, iar apoi următoarele 10 minute din predică a spus o poveste despre cum fiul său îl privește ca și pe Superman, iar apoi ultimele 10 minute au fost ca într-un fel să aplice asta la noi, că Isus este Superman pentru noi. Și au strâns colecta în găleți de la Kentucky Fried Chicken (KFC). Aceasta e, cred, ceva relevant. E relevanță. Îi face pe noii veniți să creadă că avem picioarele pe pământ, trăim în aceeași lume în care trăiți voi, ne uităm la aceleași filme la care vă uitați și voi, suntem la modă ca și voi, veniți la noi la biserică. Eu mă gândeam, "vreau ceva din asta (Scriptură), vreau ceva din asta." Vreau "te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, care are să judece viii și morții și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul." Dă-mi ceva din asta. Mor cu lucrurile celelalte. Nu am nevoie tot de asta aici. Am venit aici să-L întâlnesc pe Dumnezeu, te rog, dă-mi-L pe Dumnezeu. Deci sunt foarte serios cu privire la aceasta. Mă supăr atunci când citesc despre ea, mă supăr când o văd. Nu vreau ca voi să vă jucați jocuri.

    Versetul 1 e serios și vă asigur, din 30 de ani de experiență, că nu trebuie să-i alungați pe oameni. Nu e nevoie. Oamenii Îl vor pe Dumnezeu, vor Cuvântul. E foame, foame în tineri, foame în bătrâni, oameni muribunzi, oameni care trăiesc, oameni bolnavi, oameni cu dureri, oameni care sunt sănătoși, oameni care se căsătoresc, oameni care divorțează. Toți. Unii o știu, unii n-o știu, dar au nevoie de Dumnezeu. Au nevoie de a mare, solidă, deschidere a inimii lui Dumnezeu, a minții lui Dumnezeu, a scopurilor lui Dumnezeu, din Cuvântul lui Dumnezeu. În mod sigur, aceasta e implicația versetului 1. Și nu e surprinzător, nu-i așa, că pe măsură ce citim mai departe aici, sunt descrise zilele noastre. Fii gata la timp și ne la timp. Asta nu înseamnă doar a pregăti predici și a le șlefui, ci atunci când ești sunat la telefon să fii plin de  Cuvânt. Să fii plin de Cuvânt, căci aceasta va fi o situație la care nici n-ai visat. Nici n-ai visat. Ea tocmai și-a tăiat rău burta - intenționat. Aveți vreun cuvânt pentru aceasta, la Hayman County Medical Centre? O femeie de 250 de livre (113kg), 175 cm înălțime, tăindu-se în bucăți intenționat, în mod repetat. "Vino, adu Cuvântul." Ce vei aduce? Un film? Vei aduce o poveste? "Stăruiește asupra lui la timp și ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea." Vă spun - punând cuvinte ca și ceartă și blândețe împreună este o minune. V-ați dat seama cum vine asta? A fi cunoscut ca o persoană blândă, cu inima bună și ca și unul care ceartă. Cine poate face asta? Dumnezeu o poate face, eu nu pot, nu știu cum s-o fac. A fi în pastorat e o minune de slujbă. Ești chemat să vii și să ieși din emoții, din momente care sunt atât de contradictorii unele cu altele...

    "...și învățătura." Deci avem și acest element de învățătură aici și aici - vedeți? "De folos ca să învețe", "te rog fierbinte... să propovăduiești" - am pierdut... unde e, unde e? "...și pentru arătarea Sa" Uite-l - "propovăduiește Cuvântul" - are și un element de învățătură, dar este proclamare. "Căci" - iată motivul - "va veni vremea" - a venit atunci și a venit și acum - "când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă." Vor fi și din aceia care se duc. Pleacă, nu o vor. Dar vă asigur că există un mod de a o face, există o putere pentru a o face, care nu-i va face pe toți să plece. Unii o vor vrea, unii nu. "...nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor." I-am putea numi, nu-i așa? L-am văzut pe Mark Driscoll stând chiar aici și proiectând poza unui predicator din Texas chiar aici, și numindu-l pe nume și spunând "asta e el." Și știți despre cine vorbesc. "Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite." Deci veți pierde oameni, nu e nicio îndoială cu privire la asta. Veți pierde pe unii, dar cred că Dumnezeu are mulți oameni în orașul vostru sau în orășelul vostru. Dacă ridicați sus stindardul lui Isus și Îl iubiți din toată inima și iubiți bine pe oameni, aleșii Lui vor veni acolo. Am spus că voi încheia această secțiune cu o apărare a faptului că predicarea este un tip unic de vorbire. Este o înălțare, o proclamare, cu un puternic element didactic. Oamenii voștrii vor învăța, vor învăța, vor învăța. A lua notițe nu e cel mai bun lucru în timpul unei predici. Prefer ca oamenii să fie uimiți și să asculte și mâinile lor să fie paralizate de uimire, în loc de a tot nota lucruri, ca la școală. Nu sunt dornic ca oamenii să ia notițe, niciodată n-am produs o schiță ca s-o împart, nu folosesc proiector, nu folosesc unul din acestea vreodată duminica dimineața, dar poate că da duminica seara sau miercurea seara. sta sunt eu, dar să nu credeți că spun că trebuie neapărat să fie așa. Dar nu prefer nimic care să creeze un simțământ că ești la lectură duminica dimineața. Vreau un moment de tunet duminica dimineața. Vreau ca Dumnezeu să se arate cu putere în Cuvântul Său, într-un context de închinare, ca să fie un sens al luminii, transcendenței, uimirii, venerației.

    Obișnuiam să spunem la biserica noastră, "Duminica dimineața este Muntele schimbării la față, iar duminica seara e Muntele măslinilor", sau miercurea seara, sau oricând faci altceva în afară de serviciul special. Ceea ce vreau să spun prin asta e că la Muntele schimbării la față L-au văzut pe Domnul Isus cu fața strălucind ca soarele și au căzut cu fața la pământ și n-au știut ce să spună. Erau așa de confuzi că au zis, "să facem 3 colibi" - au fost deconcertați de toată grandoarea a ce se întâmpla. Însă pe Muntele măslinilor, la sfârșitul zilei, sunt sigur că Domnul Isus, întins pe iarbă, sprinjinindu-se într-un cot, se uita la Matei, Simon și a zis, "Cum a fost astăzi?" Și ei aveau probleme și... aceasta, știți. Problema este că mulți din pastorii noștri vor să schimbe toate întâlnirile bisericii în asta. Vor ca toate adunările să fie ca într-o sufragerie, punem scaunele așa, întindem covorul, ruinăm acustica cu tot felul de căptușeli, covor, ca să nu avem niciun sens de putere, tunet, minunăție. Deci pledez și pentru una și pentru alta.

    Predicarea are un component de proclamare, acel component afecțional și componentul didactic. Iată apărarea mea teologică pentru aceasta. V-am dat unele texte. Iată teologia lui Jonathan Edwards și cred că e minunată și adevărată. "Dumnezeu Se slăvește față de creaturi prin 2 moduri: prin faptul că Se dezvăluie înțelegerii lor și comunicându-Se pe Sine inimii lor și (aceasta e tot parte de-aici) bucuriei și delectării lor." Când spune inimi spune că se bucură și se delectează și savurează manifestările Lui. Deci, 1 - înțelegere, 2 - desfătare. "Dumnezeu este slăvit nu numai prin slava Sa fiind văzută (care corespunde înțelegerii), ci și prin faptul că ea este o desfătare (care corespunde inimii). Când cei ce o văd se delectează în ea, Dumnezeu este mai glorificat decât dacă ei doar o văd. Slava Lui este apoi primită de tot sufletul (inimă, înțelegere), atât de înțelegere cât și de inimă." Nu sunt multe paragrafe în literatură mai influente pentru mine decât acesta. Știți, poate, fraza pe care o folosesc pentru a-mi rezuma toată teologia. Dumnezeu este cel mai glorificat în mine când eu sunt cel mai satisfăcut în El. Vi se pare ceva familiar? N-am inventat-o eu, ci doar am făcut-o să rimeze. E chiar aici: Dumnezeu e glorificat nu doar prin slava Sa fiind văzută (înțeleasă cu mintea, pricepută doctrinar), ci fiind o bucurie pentru cei care o văd și se delectează în ea. Dumnezeu e mai glorificat decât dacă ei doar o văd. Nu e nimic nou. Cred că Edwards a luat-o de la Augustin, Augustin a luat-o de la Pavel, iar eu am luat-o de la Edwards și cred că e adevărată.

    Și iată implicația pentru predicare: dacă această declarație e pe calea cea bună - și e înrădăcinată în însăși natura lui Dumnezeu - Dumnezeu Se glorifică față de creatură. Edwards ar trasa înțelegerea și inima și afecțiunea până la 2 persoane din Trinitate: Logos (Fiul) și Duhul, iar Tatăl, Sursa, dând naștere Fiului iar Duhul, energia bucuriei, curgând de la unul la celălalt între Fiul și Tatăl. Aceasta e o conceptualizare a Trinității. Dacă aceasta e cât de cât aproape de adevăr, atunci predicarea este felul de comunicare ce face aceste 2 lucruri: prinde textul cu înțelegere (numim aceasta expunere) și se bucură de text (numim aceasta bucurie sau delectare, sau aprecierea manifestărilor pe care El le face). Deci argumentul meu este că predicarea aparține vieții de închinare a Bisericii pentru că este un fel de comunicare ce culege, capturează natura lui Dumnezeu, natura felului cum ființa umană trebuie să-L atingă pe Dumnezeu, adică să vedem cu înțelegerea și să ne bucurăm cu inimile de ceea ce vedem. Dacă lăsăm la o parte bucuria, El Își ia numai jumătate din slava Lui. Dacă lași la o parte expunerea și înțelegerea, El s-ar putea să-Și ia mai puțin de jumătate din slavă, pentru că bucuria voastră probabil nu e nici măcar înrădăcinată în adevăr. Deci sper că vedeți asta într-un fel care să vă facă să simțiți, "Uau, acest lucru pe care-l fac aici,această comunicare săptămânală sau mai des, prin înțelegerea unui text, îmbucurându-mă de el în inima mea, iubindu-L pe Dumnezeul pe care-L văd acolo, iubind mântuirea pe care-o văd acolo, tânjind după viața descrisă acolo, voi lua aceasta și voi lăsa ca bucuria mea cu privire la aceasta să se vadă în fața oamenilor, deschizând-o prin orice fel pot în ziua Domnului dimineața, sau sâmbătă seara, sau când o faceți.

    Acesta e sfârșitul secției cu privire la temelia predicării. Are o bază biblică pe care am încercat s-o trasez de la Ezra până la descrierile pauline, că predicarea chiar aparține vieții corporative publice a Bisericii și aparține acolo nu doar pentru că are mandat biblic, ci corespunde naturii lui Dumnezeu și a felului cum El comunică. Deci aveți vreo întrebare cu privire la aceasta, înainte de a ne muta la scopul final al predicării?
    · Unde îmi place să fiu cu privire la minte și inimă înainte de evenimentul proclamării?
    · Aceasta e o întrebare ușor de răspuns. Întrebarea mai grea ar fi: unde ești de fapt? Unde aș vrea să fiu și unde sunt... Vă voi da răspunsul. Să facem un pas înapoi. Acesta ar putea fi locul unde s-o spun. N-a fost întotdeauna așa, dar în ultimii 25 de ani, (primii 5 ani au fost experimentali) în ultimii 25 de ani îmi încep pregătirea vinerea dimineața, nu mai devreme. Motivul e pentru că, dacă încep luni, marți, miercuri sau joi, tinde să umple totul. Tot ce fac devine pregătirea predicii, așa că nu mai citesc, nu mai gândesc, nu mai scriu nimic altceva decât predici. Deci o las pe week-end. Vinerea dimineața zic, "Hai să-ncep." Știu textul care vine. Dacă n-am mai studiat cartea, de exemplu dacă ar trebui să predic din Eclesiastul, atunci ar trebui să fac ceva schimbări, căci ar trebui să fac ceva studiu, deoarece nu înțeleg Eclesiastul și trebuie să fac ceva muncă de pregătire mai devreme... și concediu și să-mi iau lucrul în fața mea, dar când am Romani sau Ioan, Galateni, Maleahi, atunci încep vinerea dimineața și petrec atât timp cât trebuie. S-ar putea să fie gata în 8 ore (ar fi fain), s-ar putea să ia 10 sau 12 ore, s-ar putea să stau până la 2 dimineața dacă întâlnesc vreo piedică. Deci vreau să fie gata până vineri seara. Pot să dorm mai mult sâmbăta dimineața, așa că nu-mi pasă cât de târziu stau. Mai bine să nu stau prea târziu, dar dacă trebuie, atunci voi sta. Deci mă scol sâmbătă... Deci am petrecut tot timpul în text, reflecție, construcție, design, ciornă, tipărit, totul, se adună, se adună, se adună încercând să am un manuscris de aproximativ 10 pagini (cu spații duble), cu font de 12pt Times New Roman, cam 2500-2700 de cuvinte. Și asta îmi ia cam 45 de minute să predic, ceea ce vă arată cam cât improvizez, căci acesta nu e un manuscris lung. Asta vreau să fie gata pe vineri seara - acest manuscris. Când e gata, sunt mai mult sau mai puțin încântat cu privire la el, dar în acel moment încă nu ard ca să predic acel mesaj - e încă multă muncă mintală, multă scormonire pentru a înțelege ce înseamnă acel text,  a-mi da seama cum să-l spun, e multă muncă mintală ce se întâmplă acolo. Merg la culcare, mă scol, mă duc să mănânc la restaurant cu Talitha, vin acasă pe la ora 1, iar apoi de la 1 la 4.15 stau în acel manuscris și acolo vreau să ard. Vreau să văd slava, mă rog, "O, Doamne, deschide-mi ochii să văd lucruri minunate în ceea ce mi-ai dat ieri, iar dacă e ceva ce n-am prins, adaugă Tu, iar dacă e ceva ce arată... (acum când îl văd din nou), scapă-mă de el." Deci însemnez cu roșu, schimb, re-frazez lucruri, dar în principal atunci fac lucrarea de inimă, "Fă să intre lucrul acesta în mine." La 4.15 merg la biserică, mă întâlnesc cu 5-20 oameni și ne rugăm timp de 30 de minute în mod special pentru mine și pentru ora respectivă. Rugăciune, rugăciune, rugăciune. "Doamne, vino, Doamne vino, întâlnește-te cu noi aici în putere în seara aceasta." Apoi cântăm, textul e citit de altcineva, iar ultimul lucru care se întâmplă e că stau pe primul rând acolo. De obicei fac APTAT - care sare un pic înainte, dar o voi spune acum. E micul meu acronim și îl folosesc nici nu mai știu de când. L-am pus în cartea "Supremația lui Dumnezeu în predicare", ce merge cu mult timp în urmă, peste 20 de ani.

    A - Admit că fără Hristos nu pot face nimic. Asta fac în capul meu chiar acum. Cum predici în puterea Duhului Sfânt? Acesta e răspunsul meu: admite că fără Hristos nu poți face nimic (Ioan 15:5 - "fără Mine nu puteți face nimic") P - Pray (Rugăciune). Pentru ce mă rog? Mă rog pentru putere, mă rog pentru pătrundere profetică, pentru dragoste, pentru smerenie, pentru libertate, pentru memorie, pentru Joe pe care tocmai l-am văzut la adunare și are nevoie de Hristos, mă rog pentru o căsătorie, sau orice nevoie. Am cam 1 minut și jumătate, în timp ce se citește textul. Nu sunt atent deloc la text, ci mă rog ca Dumnezeu să lucreze în mine și în acești oameni. T - Trust (Încredere) în anumite promisiuni. Acestea de obicei vin din timpul meu de părtășie de dimineața. "Dă-mi o promisiune, Doamne, că mă vei ajuta aici." Și dacă nu-mi aduc aminte de una de dimineața (apropo, chiar acum nu-mi aduc aminte de una), atunci mă întorc la Isaia 41:10 sau altele asemănătoare ("Nu te teme căci Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.") Mă întorc la aceasta în mod repetat. "Te voi ajuta." Mi-o spun și e ca și cum Domnul... (cred că trebuie să fiți foarte reali în acest moment). Ai ochii închiși și e ca și cum te uiți la Domnul Isus, spunând "Doamne Isus, chiar vrei asta pentru mine în următoarele 45 de minute?" Iar El răspunde, "Da, vreau, de aceea e în Carte. Și te-am cumpărat, am murit pentru tine." "El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" Inclusiv ajutor pentru această predică. "Deci da, vreau. Te vei încrede în Mine, John Piper?" Iar eu zic, "Da, mă încred în Tine, mă încred în Tine acum să mă ajuți la această predică." A 4-a literă - A-P-T-A... A - Acționez. Am o voință, am o minte și am mușchi. Trebuie să le folosesc. Ordinea lumii create e în felul acesta. Nu pot sta acolo spunând, "Predică această predică, Doamne. Tu vei avea toată slava dacă vei predica. Predic-o bine, iar eu voi sta pe bancă." Nu va ajunge să fie predicată. Aceasta e marea taină a folosinței. Agentul uman. "Cel ce slujească, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, ca în toate Dumnezeu să fie slăvit." (1 Petru 4.11) E unul din cele mai importante versete în slujire, pentru mine. "Cel ce slujească, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu." Deci eu trebuie să merg la amvon, eu trebuie să-mi deschid gura, eu îmi folosesc mâinile. Ce este asta? Eu dau din mâini, eu vorbesc, sunt eu, eu, eu, iar El spune, "Nu, nu, nu. Fă-o în puterea pe care Eu ți-o dau." Iar eu zic, "Cum fac asta?" A-P-T-A - acționează, încrezându-te în promisiune, crezând că fără El nu poți face nimic. Iar când ai terminat - T - și pleci de-acolo, spui "Thank you. Mulțumesc. Mulțumesc pentru tot ce Tu ai făcut aici. Mulțumesc că n-am leșinat. Mulțumesc chiar acum la Mars Hill, că gâtul meu încă mă mai ține. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. Mulțumesc pentru oameni, mulțumesc pentru Duhul Sfânt, pentru adevăr, pentru că ai venit din nou. De câte ori ți-am cerut să fii credincios promisiunii și să m-ajuți să trec cu bine prin asta și Tu ai făcut-o." Deci acesta e răspunsul meu la "Ce nădăjduiești atunci când te ridici să predici?" Nădăjduiesc în ungerea Duhului Sfânt, asupra căreia n-am niciun control. Cer, pledez pentru ea.

 

    Haideți să trecem la lectura nr. III. Scopul final al predicării creștine. Aceasta, dintre toate pe care le-ați avut, am scris-o miercuri. E singura parte nouă în acest curs. Și sunt încântat cu privire la aceasta, deoarece știam că am învățat lucruri în ultimii aproximativ 10 ani, datorită faptului că se scrie mult azi despre predicarea Evangheliei, predicare saturată de Evanghelie,  a-L predica pe Hristos, a-L predica pe Hristos din toată Biblia și așa mai departe. Am învățat lucruri, dar niciodată nu le-am scris. Încercam să le trăiesc.

    "A-L predica pe Hristos din toată Biblia," sau oricum s-ar chema - cum îl cheamă? Goldingay. Goldsworthy. Goldingay e un profesor de Vechi Testament. Goldsworthy. Acea carte a avut un efect extraordinar în viața mea în anul în care a apărut. Am citit-o în vacanța de vară și pot sumariza impactul pe care l-a avut asupra mea într-o propoziție: niciodată să nu predici o predică ce ar fi pe placul unui evreu. Nu un evreu convertit, ci un evreu ortodox, care merge la sinagogă și nu crede în Isus ca Mesia. Și ce înseamnă asta e că dacă predici din Vechiul Testament, cele 10 porunci, trebuie s-o faci într-un mod creștin. Căci ce face o predică să fie creștină? Dacă unei persoane care-L respinge pe Isus ca Mesia îi place predica ta, e ceva suspect. Nu știu dacă sunteți de acord sau nu, dar a avut un efect uriaș asupra mea, căci cred că am predicat destul de multe predici care nu au fost destul de dense în Isus și lucrarea Lui pe cruce.

    Deci ce veți vedea acum, trecând repede prin acestea, e efortul meu de a explica "scopul final al tuturor predicilor", adică, cum orice predică este predicarea Evangheliei. Sau - Cum este orice predică proclamarea lui Hristos răstignit? Hai să vedem. Acestea sunt teze și clădesc unele peste altele și am texte care să sprijine pe fiecare. Orice bun care dăinuiește pe care-l face, sau l-a făcut, sau îl va face Dumnezeu pentru vreo persoană individuală, (prin "dăinuiește" aici vreau să spun "veșnic"). Orice lucru bun pe care-l face Dumnezeu, care dăinuiește pentru veșnicie, El l-a făcut, îl face sau îl va face, e datorită harului său gratuit, cu totul nemeritat. Acesta e punctul de început. "Ce lucru aveți pe care nu l-ați primit. Și dacă l-ați primit, pentru ce vă lăudați ca și cum nu l-ați fi primit?" Deci totul e har. Totul e un dar. N-ai câștigat tu nimic bun. "Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur. Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă." Tot ce vei primi, dacă primești ceva bun, este îndurare. "Fiindcă am dovedit că toți, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar." Deci, dacă îți vine ceva bun, nu e datorită neprihănirii tale, căci nu o ai deloc. E datorită îndurării. "Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?" Răspuns: nimeni. "Dar la Tine este iertare ca să fii de temut." Deci, dacă ni se va face după dreptate pentru nelegiuirile noastre, suntem prăjiți, s-a terminat totul. Dar suntem tratați pe baza îndurării. "Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți)." Cred că Pavel inserează această paranteză în frază chiar aici, întrerupând un pic, apoi continuă "El ne-a înviat împreună." Când eram morți în greșelile noastre, Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Hristos, pauză, prin har sunteți mântuiți, pentru a arăta că faptul că ne-a adus la viață când eram morți, când ne aduce la viață, acesta e un lucru pe care-l face harul.

    Când mă gândesc la har, mă gândesc la ceea ce ai nevoie ca și om mort pentru a fi adus la viață,  ceea ce înseamnă că nu e nimic ce tu poți face singur. Există un fel de har care răspunde credinței tale, dar există un alt fel de har care îți dă credință atunci când ești mort și îți dă viață. Și nu primim nimic fără aceasta. "El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul..." "Când a ajuns (Apolo), a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră." (în engl. "pe cei ce crezuseră prin harul lui Dumnezeu"). Credem prin har. "Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți; totuși, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine." Deci chiar și lucrul din greu al lui Pavel e datorită harului. Deci teza numărul 1 este: orice avem, care este bun și dăinuie, este datorită harului gratuit, suveran, nemeritat al lui Dumnezeu.

    2. Acest har gratuit, care dă oamenilor toate bunurile ce dăinuie, ne poate fi de folos pe drept doar datorită morții lui Hristos pentru noi, moarte care absoarbe mânia, dă neprihănire, face ispășire pentru păcat, înlătură vinovăția, moartea Lui în locul nostru. Cu alte cuvinte, nu putem primi har și iertare decât dacă Hristos moare pentru noi, căci nu ar fi drept. Și acesta este textul-cheie, nu-i așa? Romani 3:23 - "Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui." Cu alte cuvinte, neprihănirea Lui a fost pusă sub semnul întrebării datorită harului Său, iar răscumpărarea care este în Hristos arată că El este neprihănit (drept), chiar dacă socotește neprihănit pe cel nelegiuit, ceea ce este o urâciune să faci, în conformitate cu Proverbe 17:25 "căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;" - iar atunci când treci cu vederea păcatele se pare că ești un judecător rău. Un judecător care trece cu vederea păcatul este un judecător nedrept și trebuie dat jos de pe scaunul de judecată. Ar trebui să pui sub acuzare un judecător din Seattle care trece cu vederea violul și omorul și-l lasă pe om să iasă liber când știe că e vinovat. A fost pentru a-Și arăta neprihănirea. Deci El îl lasă pe om să plece liber - cum poate fi drept (neprihănit)? Pentru că L-a trimis pe Fiul Său să moară în locul lui, "pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât, să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus." Deci punctul important aici este că orice lucru bun (puteți vedea unde se îndreaptă aceasta cu privire la predicare - peste tot) orice lucru bun pe care voi sau ai voștri îl experimentează într-un mod care dăinuie se datorează harului cumpărat prin sânge. Nu este vreun alt fel. Sper că începeți să vedeți cum orice predicare este predicarea Evangheliei. Orice lucru bun pe care-l oferi este cumpărat prin sângele lui Isus.

    3. Fără această moarte ispășitoare a lui Hristos, harul lui Dumnezeu nu ne-ar salva, ci doar ne-ar mări condamnarea, din cauza împietririi inimii noastre. Asta spune în Romani 2:4, voi trece peste aceasta, căci e ceva marginal în comparație cu restul. Dar prin sângele lui Hristos, Dumnezeu a cumpărat pentru noi, ne-a cumpărat pe noi pentru El și a asigurat nu doar orice bun veșnic pe care-l primim, ci și darul pocăinței și credinței, prin care primim toate celelalte. Acesta e un lucru controversial. Puteți vedea ce doctrină e implicită aici? Acesta e L din TULIP. L-am întrebat pe Rick și pe alții care-l cunosc pe Mark... Știu că Mark se îngrijorează un pic de modul cum se vorbește despre ispășirea limitată și am întrebat dacă Mark s-a numit vreodată pe sine un "calvinist în 4 puncte." Și răspunsul a fost "Nu. Vorbește despre ispășire nelimitată-limitată, lucruri de genul acesta." Vreau să fiu sigur că înțelegeți ceea ce vreau să spun prin "ispășire definită" sau "răscumpărare specială." Nu trebuie să folosiți termenul "ispășire limitată" dacă are conotații care nu sunt de folos în contextul vostru. Celelalte 2 sunt "ispășire definită" și "răscumpărare specială." Ceea ce înseamnă e faptul că atunci când Hristos a murit, El nu a obținut doar capacitatea de a fi mântuiți, pentru cei aleși, ca apoi ei s-o îndeplinească. El nu a cumpărat doar beneficiile care vin pentru credința lor. El a cumpărat credința lor, căci acesta e unul din beneficiile pe care ei nu le merită. A cumpărat pocăința lor, ceea ce n-a făcut pentru nimeni în afară de cei aleși. Hristos n-a cumpărat credința sau pocăința celor ce nu sunt aleși, altfel ar fi mântuiți, căci ceea ce a cumpărat a procurat, iar ei au primit prin lucrarea Duhului Sfânt.

    Iată textele:
    · "Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." Chiar ați fost cumpărați. El v-a cumpărat. El vă va avea. Nu vă cumpără și vă pierde, nu e înșelat niciodată cu ceea ce a cumpărat. Ceea ce a cumpărat, obține.
    · "Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor."
    · "Luați seama dar, la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său." Dumnezeu a câștigat Biserica Domnului cu însuși sângele Său. Și-a cumpărat Mireasa. Dragostea lui Isus (când încerc să explic ispășirea limitată alor mei, cel mai folositor lucru e să le spun femeilor, "E ok ca s-o iubesc pe soția mea în mod diferit decât vă iubesc pe voi?" "Da, da, căci atunci suntem în siguranță. Este potrivit așa...") Există o dragoste a legământului pe care Dumnezeu o are pentru poporul Său și dacă Biserica e Mireasa lui Hristos și El are această dragoste a legământului pentru ea, ea este lumina ochiului Său, merge la ea, plătește o zestre pentru ea, El o obține, o cumpără, moare pentru ea, o va avea. Iar ca ea să nu știe lucrul acesta și să se bucure de el, este un lucru trist, chiar foarte trist. A nu învăța Biserica că e iubită cu o dragoste specială a legământului, este un lucru trist. Imaginați-vă doar dacă Biserica simte că e iubită de Dumnezeu doar cu același fel de dragoste cu care-i iubește pe cei din Iad. Cum primești încurajare zicând "mă iubește în același fel cum îi iubește pe cei care sunt în Iad, sau care s-au dus în Iad, sau care vor ajunge în Iad?" Cum e asta? Cum mă mântuie asta pe mine? Cum...? Atunci realizezi, "trebuie ca eu să ofer totul aici, trebuie să furnizez diferența. Mă iubește pe mine, îi iubește pe cei ce se îndreaptă spre Iad tot la fel... Care-i diferența? Eu! Eu!" Asta nu-i o veste bună. Această doctrină predică, fraților. Această doctrină predică. Înmagazinați-o atât de adânc încât să nu se mai simtă ca o luptă, ci se simte ca și ceva glorios. Hristos a venit după Mireasa Lui! A venit după Mireasa Lui, a sângerat pentru ea, o are pe Mireasa Lui, o va iubi până la capăt, o va mântui până la capăt! Aceasta e răscumpărarea specială, aceasta e ispășirea definită.
    · "Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El," deci vi s-a dat harul ca să credeți - deci credința este un dar. Puneți-vă întrebarea: dacă acest har vi s-a dat, de ce vi s-a dat? Pe ce bază vi s-a dat? Nu meritați acest dar. Cum l-ați primit? Răspuns: Hristos l-a cumpărat pentru voi.
    · "Cel care n-a cruțat pe Îsuși Fiul Lui, ci L-a dat pentru noi toți, nu ne va da oare împreună cu El toate lucrurile?" Orice lucru bun pe care-l ai, inclusiv credința pentru a primi toate lucrurile bune, e cumpărat prin sânge. Dar cum e cu pocăința? Voi sări peste Efeseni unde credința e din nou numită un dar. Acesta, pentru mine, e extrem de puternic. E un pasaj încărcat din punct de vedere pastoral și al predicării. Învățați acest lucru foarte bine, pentru voi și pentru ai voștri.
    · E 2 Timotei 2:24 - "Și robul Domnului" - aceștia sunteți voi - "nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți," - aceasta e definiția unui prezbiter ("didacticos" - în stare să învețe) - "plin de îngăduință răbdătoare," - se va întâmpla, va veni, vei fi atacat, vei fi criticat - "să îndrepte cu blândețe pe potrivnici," - parte din blândețea de acolo. Aceasta e partea voastră, aceasta fac slujitorii. Schimbă asta pe cineva? Poate. Ce va face diferența? "...în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului, și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia." Deci cum scoți demonii în biserică? Cum îi aduci pe oameni din beția criță a lumii, unde nu sunt deloc interesați în lucrurile spirituale? Cum îi aduci la cunoștința adevărului? Cum trezești pocăință? Slujești, ești blând, înveți și predici, rabzi răul, ești blând și apoi Dumnezeu s-ar putea s-o dea. Și atunci când Dumnezeu o dă, de ce a dat-o? A dat-o deoarece Hristos a cumpărat-o. N-au meritat-o și n-au făcut-o să se întâmple.

    Deci ideea e că în predicare, credința pe care o urmăriți, pocăința pe care o urmăriți și toate lucrurile bune care curg la oameni prin credință și pocăință, pe care le urmăriți, acestea vin din har cumpărat cu sânge, ceea ce înseamnă că fiecare predică este bazată pe Evanghelie, sânge, cruce - dacă este creștină.

    5. De aceea fiecare predică ce oferă vreun lucru bun care dăinuie (așa cum orice predică ar trebui s-o facă), trebuie să se bazeze, sau să fie împletită cu Evanghelia lui Hristos cel viu, a morții Lui înlocuitoare. "Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit." Ce? Poți predica despre divorț? Poți predica despre droguri, poți predica despre a fi părinte, poți predica despre Orientul Mijlociu, poți predica despre război, poți predica...? Ce vrei să spui - nu ai de gând să știi altceva decât pe Isus Hristos și, în special, Hristosul răstignit? Asta e tot ce voi predica. Ce înseamnă aceasta? Este acesta un mandat pentru noi? Sau e doar o ciudățenie a lui Pavel în Corint?

    Înainte de a răspunde, haideți să vedem alte câteva texte. "În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!" Acesta e un lucru extrem de particular. "Nu mă voi lăuda cu nimic altceva." Nu mă voi lăuda cu fiul meu, nu mă voi lăuda cu această masă, nu mă voi lăuda în nădejdea slavei, nu mă voi lăuda cu Biserica lui Isus Hristos. Mă voi lăuda numai cu un lucru - mă voi lăuda cu crucea Domnului. Deci cred că Galateni 6:14 și 1 Corinteni 2:22 spun cam același lucru. În viața și lucrarea lui Pavel este o orientare radicală asupra lui Hristos răstignit. Nimic altceva decât crucea. Iată interpretarea mea și implicația ei pentru predicare. Înțeleg că Pavel vrea să spună că are bucurie, slăvire, laudă, în nimic altceva decât crucea, dar (îmi pare rău, nu) înțeleg că Pavel nu vrea să spună că n-are bucurie, slăvire, laudă, în nimic altceva decât crucea, ci că are bucurie în orice doar datorită crucii și vrea să facă acest lucru clar tot timpul. Continuăm și vom vedea dacă aceasta are sens. Pentru creștin, orice altă laudă (și Noul Testament are și alte laude), orice altă laudă în afară de lauda în cruce, trebuie să fie și o laudă în cruce. Deci dacă zici că Pavel, în Filipeni 4 - ce verset este? - versetul 1, poate: "prea iubiții și mult doriții mei frați, bucuria și cununa mea" - el îi numește pe oameni, biserica, cununa lui de laudă. Iar noi spunem lui Pavel, "Stai un pic, ai zis că tu te lauzi numai în cruce, iar acum te lauzi cu oamenii, numindu-i cununa ta, bucuria ta, lauda ta."

    Iar eu argumentez că înțelesul este că poate face aceasta datorită faptului că lauda în orice altceva este de asemenea și o laudă în cruce. Orice bucurie în orice altceva trebuie să fie o bucurie în cruce, pentru că, pentru păcătoșii răscumpărați, orice lucru bun, și orice lucru rău pe care Dumnezeu îl întoarce spre bine, a fost obținut pentru noi prin cruce. Fără de moartea lui Hristos, păcătoșii nu primesc altceva decât judecată, și fără crucea lui Hristos nu există decât condamnare, de aceea orice lucru de care te bucuri în Hristos, ca și creștin, ca persoană care se încrede în Hristos, e datorat morții lui Hristos și toată bucuria ta în toate lucrurile trebuie să fie o bucurie în cruce, unde toate binecuvântările ți-au fost cumpărate, cu prețul morții  Fiului lui Dumnezeu. Aceasta e cea mai bună încercare a mea pentru a încerca să înțeleg aceste 2 versete. Îl știu doar pe Hristos și pe El răstignit și nu mă voi lăuda cu nimic altceva decât cu crucea lui Hristos. Și răspunsul meu este că atunci când te lauzi cu altceva, cum ar fi nădejdea slavei, sau poporul lui Dumnezeu, sau spui soției tale "asta e o masă faină", sau spui fiului tău "a fost un meci tare fain de fotbal, m-am bucurat că am fost acolo, m-am bucurat de acel gol." Ești oare un idolatru atunci? Ai putea fi. Sau ai putea să te gândești și din când în când poate vei spune, iar când predici vei spune mai des decât în altă parte, "am bucurie de fiul meu și am ochi să pot vedea cu vreun efect durabil doar pentru faptul că Isus a murit pentru mine. Nici n-aș respira acum cu vreo nădejde a vieții veșnice, dacă Isus n-ar fi murit pentru mine."

    Această temelie a evangheliei și împletire cu evanghelia, argumentez că temelia a tot ce predicați, a oricărui text pe care-l prezentați, a oricărei promisiuni pe care-o faceți, e împletită cu Hristos ca și temelie și-L are pe Hristos la bază. Este o împletire și este și la bază. De multe ori vorbim despre lucruri, dar temelia nici nu e menționată, cum de exemplu nici nu ne gândim la temelia unei case. Această temelie și împletire cu evanghelia în predicile noastre trebuie să fie îndeajuns de clară, astfel încât cei ce neagă evanghelia (cum ar fi musulmanii, evreii, hindușii, budiștii, ateiștii, legaliștii, libertinii) să nu fie de acord cu predica. Deci ai putea predica despre a lucra spre slava lui Dumnezeu, a fi un avocat pentru slava lui Dumnezeu, a fi o casnică pentru slava lui Dumnezeu - este asta o predică evanghelică, ajutând-o pe o mamă să schimbe pampers în așa fel încât să simtă o semnificație în asta? Punctul meu este că această predică trebuie să aibă împletită în ea destulă claritate astfel încât cei ce neagă evanghelia, mamele care au venit pentru că au auzit că vorbești în duminica respectivă despre cum să fie o mamă, iar ele nu sunt credincioase, să nu le placă predica, în afară de cazul când încep să le placă de Isus, de evanghelie, încep să simtă "El m-a tratat ca și cum aș fi o păcătoasă care are nevoie de mântuire. Ca și cum dragostea mea pentru copilul meu nu-i place lui Dumnezeu decât dacă e înrădăcinată în Evanghelie." Lucrul acesta e adevărat. E adevărat. Astfel de mamă va merge în Iad și va suferi pentru schimbarea pampersului copilului ei, căci schimbarea pampersului copilului n-a fost pentru slava lui Dumnezeu și de aceea a fost păcat. Trebuie să știe asta.

    7. Această temelie și împletire cu evanghelia în predicile noastre trebuie să fie îndeajuns de clară încât Isus cel viu să fie onorat ca și bază și scop al mesajului, datorită jertfei Sale dătătoare de har pentru noi. O spun în felul acesta, pentru că nu vă pot da ceva specific despre... "Vrei să spui că trebuie să citesc 1 Corinteni 3 în fiecare duminică? Asta spui?" Nu. Nu. Nu. Nu știu cum o vei face. Este o aromă a acestei predici, că Isus a fost acolo, că sângele și neprihănirea lui Isus, într-un fel, lucrarea Lui, s-ar putea în unele duminici să fie o referire în treacăt, iar în altele să fie tot mesajul. Sunt sigur că n-am făcut-o în mod ideal. Devin..., cer Domnului din ce în ce mai mult să fac lucrul acesta mai bine.

    Numărul 8. Această temelie și împletire cu evanghelia în predicile noastre trebuie să fie îndeajuns de clară încât imperativul care curge din mesaj să fie, în primul rând, credința. În primul și în primul rând, credința. Imperativul principal care curge din fiecare predică trebuie să fie, cumva, în primul rând, credința în realitatea cumpărată prin sânge că Dumnezeu e 100% pentru noi, în Hristos. Realitatea cumpărată cu sânge că Dumnezeu e 100% pentru noi, în Hristos. Dacă oamenii simt, "Acum vine 'să faci asta', 'să nu faci asta', vin imperativele" - felurile cum se vor diviza aici (și Tim Keller este foarte bun în a despărți predici moralistice de predici evanghelice, cu privire la orice problemă) - ceea ce vine aici cu privire la "să faci", "să nu faci", "trebuie", "ar trebui", să vină în primul rând cu a te încrede în faptul că Hristos e pentru tine, înainte de a ateriza orice alte imperative, și ca teren pentru aterizarea altor imperative. Deci acesta e primul și cel mai important: crede că în Hristos, prin credință, realitatea cumpărată cu sânge este că Dumnezeu e 100%, nu 99% și devine 100% pentru tine când nu te mai culci cu prietena ta.

    Vreau să fac o paranteză aici - l-am menționat pe Tim Keller. Cel mai important lucru pe care Tim Keller l-a făcut pentru mine, a fost un simplu paradigm. A zis, "Când predici libertinilor din New York, care au moravuri ușoare, înșeală, mint, se uită la lucruri murdare, trăiesc fără nicio moralitate, într-un relativism total, trebuie să predici Evanghelia, nu doar Lege. Căci în mod tradițional, cei reformați spun "Legea, apoi Evanghelia." Am zis, "Cred că lucrul acesta e corect, dar mă întreb de ce spune asta." Iar el spune astfel, "Deoarece în momentul în care zici unuia de vreo 20 de ani, care se culcă cu prietena lui, necăsătorit, 'să nu faci asta', singura categorie pe care el o are pentru religia ta este legalism. El știe că nu e legalist și că e liber să facă ce vrea și de la tine prinde foarte repede că n-ar trebui să facă asta. Răspunsul lui imediat este, "O, creștinismul este 'nu fă asta, nu fă asta'" iar de aceea trebuie să predici celui libertin împotriva legalismului, pentru a-l proteja de a sări din libertinism în legalism, căci e singura altă religie pe care-o știe. Știe numai 2 lucruri: fă ce vrei și legalism. Inima omului e setată în modul acesta. Evanghelia este cel de-al 3-lea mod și este ceva total uluitor pentru lume. Nu au nicio categorie pentru ea, deloc. Că Hristos a făcut ceva ce face posibil ca un curvar să se împace cu Dumnezeu, nu pe baza a nu se mai culca cu prietena lui. Nu au astfel de categorii. E ceva măreț. Încerc să ajung la aceasta aici.

    Deci, în primul rând prezinți... Imperativul care curge din mesaj e în primul și în primul rând credința. Deci spui acelui curvar, "Treaba ta aici, în această dimineață, este să te încrezi o lucrare făcută de altcineva pentru tine. Hristos a făcut ceva și dacă accepți, dacă o primești ca un copil, ca un păcătos neajutorat, disperat, atunci poți avea un Dumnezeu care este 100% pentru tine, iar de aceea... acum următoarea... "...iar în al doilea rând, ascultarea care vine din credință, care este roada lucrării de sfințire a Duhului Sfânt." Deci îi conduci la credința în lucrarea justificatoare a lui Hristos și spui, "Da, trebuie să crezi, e un imperativ," iar prin credință îi conduci la toate celelalte imperative ale predicii de pe munte și a vieții la care suntem chemați. Deci în această seară, când iei decizia să nu mai ai relații imorale, "Vom încheia aici, vom aștepta până ne căsătorim, ne vom îndrepta," - atunci nu te salvezi pe tine însuți, nu încerci să-L iei pe Dumnezeu de partea ta. Dumnezeu vine de partea ta într-un singur mod: prin Hristos și ceea ce El a făcut în locul tău și dacă te încrezi în El, dacă primești aceasta ca și comoara ta cea mai mare, "Hristos pentru mine, Dumnezeu pentru mine în Hristos," atunci El e de partea ta și pentru că e de partea ta poți acum să nu te mai culci cu ea.

    9. Atunci, în acest sens, fiecare predică Îl proclamă pe Hristos, indiferent despre ce vorbești.  Lucrarea Lui răscumpărătoare este baza a tot ce oferă, (a tot ce predica oferă), slava Lui este ținta ultimă a tot ce predica vrea să realizeze și revelația scrisă a lui Hristos desfășurată în istorie (adică Scriptura) e singura sursă autoritară din care aducem această lucrare și bază și slavă la lumină. Deci baza, scopul și sursa povestirii pe care-o spunem. "Și a început de la Moise, și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El." Acesta a fost textul din Goldsworthy care a avut cel mai mare impact asupra mea. Domnul Isus a vorbit despre Sine din Moise și prooroci și din toate Scripturile. Deci fiecare text este acum cu privire la Hristos, are de-a face cu Hristos, iar aceste 9 teze sunt felul meu de a explica felul cum ele au de-a face cu Hristos. Luați orice promisiune din Vechiul Testament, ca și cea pe care o folosesc des, Isaia 41:10 - "Nu te teme, căci Eu sunt cu tine."

    Dar dacă Diavolul îmi șoptește, "În primul rând nu poți folosi asta pentru tine, căci e text din Vechiul Testament, a fost dată lui Israel, nu ție, așa că nu e pentru tine, de aceea nu te încrede în ea"? Atunci iau taina Evangheliei și zic, "Nu, ci Neamurile au fost aduse aproape, Neamurile au fost împăcate cu Dumnezeu împreună cu poporul Israel într-un popor, deci sunt un adevărat Iudeu, adevărat Israelit, așa că mi se aplică și mie, căci în Hristos sunt Iudeu, sunt sămânța lui Avraam. E a mea." Așa că Diavolul a dat greș cu asta. Apoi Diavolul spune, "Da, dar tu nu ești destul de bun pentru asta. Promisiunile sunt doar pentru cei care sunt destul de buni." Apoi lupți folosind  Evanghelia, spunând, "O, stai un pic. Toate promisiunile lui Dumnezeu..." (o am aici? Nu.) 2 Corinteni 1:20 - "Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt DA în Hristos." În Hristos. "Sunt în Hristos, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt DA în Hristos, așa că Isaia 41.10 este a mea în Hristos, nu e a mea în neprihănirea mea. E a mea căci eu sunt în Hristos prin credință. Pleacă de-aici, diavole, și lasă-mă-n pace. Am îmbrățișat această promisiune, e a mea și trăiesc în ea." Deci toate beneficiile pe care le oferim din tot textul Scripturii sunt promisiuni cumpărate prin sânge, bazate pe Evanghelie. "Da, mie, care sunt cel mai neânsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos." "Pe El Îl propovădim noi" - zic că Hristos însumează toată predicarea noastră. Pe El Îl propovăduim, bogățiile nepătrunse ale lui Hristos și pe El Însuși, deci Hristos este baza, scopul și în cele din urmă substanța fiecărei predici.

    10. Astfel, cu Hristos răstignit ca și temelie și scop și substanță a oricărei predici și a vieții întregi, scopul final al lui Dumnezeu în Creație este înaintat, adică lauda slavei harului lui Dumnezeu prin fericirea poporului Său în El. Și aceasta vine din acest pasaj: "spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui." În Prea Iubitul Lui. Sau, "a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu." Evanghelia este Evanghelia slavei lui Hristos, iar această slavă este cel mai deplin și final văzută în har. Slava harului Său. Așa că scopul final al predicării este lauda slavei harului lui Dumnezeu (Efeseni 1:6), cel mai deplin manifestată în Prea Iubitul Său, adică în Evanghelia slavei lui Hristos. Deci fiecare predică va oferi bogății spectaculoase oamenilor voștri, bogății cu privire la tot ceea ce Dumnezeu a făcut în istorie, bogății cu privire la ceea ce vine, în mod constant înălțându-L pe El, ca și temelie, ca și vârf, ca și mijloc, toate lucrurile de la El, prin El, pentru El. Deci impactul copleșitor al predicării voastre, în timp (veți avea și zile foarte rele, credeți-mă, zile foarte rele în care veți merge acasă și veți vrea să vă dați bătuți), dar în timp oamenii să zică, "Aici suntem în principal hrăniți aici cu o vizine grandioasă a lui Dumnezeu."

    Unul din lucrurile cele mai satisfăcătoare este să fi fost în Biserică de mult timp, să ai familii care cresc, apoi să experimentezi o mare tragedie (să pierzi o mamă sau un tată, să ai un copil născut cu o dizabilitate teribilă) - îți rupe inima, schimbă restul vieții tale, și aceste familii să spună... și am avut multe familii care au spus aceasta, îmi aduc aminte în mod special de una - au avut un fiu de 21 de ani, veneau la biserică de 5 luni, l-au adus la rugăciune, au zis "are o tumoare teribilă, trebuie ca să aibă o biopsie a acestei tumori luni, poți să te rogi pentru el?" M-am rugat pentru vindecare, m-am rugat pentru credința lui, a avut leucemie și a murit cu vreun an și jumătate mai târziu. Am celebrat căsătoria lui cu 6 luni înainte de-a muri. Am știut că va muri. Ați avut vreodată această alegere de făcut? A vrut să se căsătorească cu 6 luni înainte de-a muri. A știut că va muri. Și m-am gândit că e ceva potrivit să facă. Apoi am trecut cu acea familie prin moartea lui. A avut 22 de ani când a murit. Căsătorit de 6 luni. Mă îndoiesc că au avut relații sexuale, sau poate că au făcut-o, dar a fost greu. Mama a venit la mine și a zis, "Aș fi înnebunit, cred, văzându-mi fiul cum moare, dacă n-am fi fost aici în aceste 5 luni ca să descoperim măreția și bunătatea suveranității lui Dumnezeu."

    Deci când spun "lăsați ca aroma predicării voastre să fie o viziune grandioasă, puternică a gloriosului Mântuitor, a unui Dumnezeu glorios, suveran, care mântuiește pe păcătoși și face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele lor," veți fi recompensați din belșug, când faceți aceasta - cu oameni transformați în mod remarcabil. Aș vrea să mă rog pentru voi, apoi vom avea încheia sesiunea din această seară și vom reveni dimineață.

 

    Tată, Îți mulțumesc pentru acești frați care sunt aici ca să se gândească împreună cu mine la măreața și sfânta chemare de a predica bogățiile nepătrunse ale lui Hristos. Mă rog ca să iei eforturile mele slabe de a-L înălța pe El și această chemare, și să le faci să ardă în inimile lor, ca să simtă un sens neclintit al chemării tale în viețile lor și că ești gata să lucrezi în ei și prin ei. Vrem ca bisericile noastre să fie binecuvântate, vrem să ne dăm viețile pentru bisericile noastre. Nu dorim să ne facem un nume pentru noi înșine, ci să facem un nume pentru Domnul Isus, de dragul alor noștri și slava Ta, Tată. Dacă am spus ceva nefolositor sau vreun mit, Te rog anulează-l, iar ceea ce am spus care este adevărat și credincios Cuvântului Tău, Te rog să faci să-și atingă ținta, cu putere transformatoare. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 227
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni