2 - Imposibilitatea vieții creștine
Autor: Paul Washer  |  Album: Imposibilitatea vieții creștine  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 14/05/2016
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Să ne deschidem din nou Bibliile la Evanghelia după Ioan, la capitolul 15. Vă rog să urmăriți împreună cu mine textul, pe măsură ce citesc din Ioan capitolul 15. Citirea Scripturii este prouncită în Noul Testament și cred că acest lucru ar trebui să reprezinte punctul central în serviciile noastre și astfel, citind plini de credință, crezând că dacă luptăm lupta cea bună în următoarele minute și dacă ne vom focaliza atenția asupra Scripturilor, atunci Dumnezeu ne va vorbi prin Cuvântul Său. Vă rog să nu vă faceți vinovați de desconsiderarea procesului de citire a Scripturilor, ci să o luați ca pe o oportunitate a lui Dumnezeu de a ne vorbi și prin Cuvântul citit. Ioan capitolul 15 versetul 1, "Eu sunt adevărata Viță, și Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiță care este în Mine, și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai mult roadă. Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduceți roadă, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc, și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da. Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu." Să ne rugăm.

    Tată, Doamne, Tu cunoști toate lucrurile. Știi cât sunt de obosite trupurile și cât de obosite sunt mințile noastre, Doamne. Dar, Doamne, puterea Ta este făcută desăvârșită în slăbiciune și nu este vorba despre elocvența sau despre istețimea minții, ci este puterea Duhului Sfânt, puterea Cuvântului Tău care a fost citit. Tată, noi predicăm prin credință. Noi am crezut și de aceea propovăduim. Doamne, Te rog să iei Cuvântul Tău, prin lucrarea edificatoare și de reînoire a Duhului și să îl folosești pentru inimile noastre, iar cei care sunt creștini să plece de aici cu o mai mare capacitate de a Te cunoaște și de a umbla cu Tine. Și dacă sunt oameni care nu Te cunosc, fie ca nevoile lor să fie descoperite, iar păcatul lor să le fie făcut cunoscut, pentru ca Hristos să le fie înfățișat plin de glorie. Tată, oferă-ne ajutorul Tău în aceste momente. Doamne, Doamne, Tu știi că vreau ca aceste lucruri să fie realitate în viața mea și vreau ca ele să fie transmise și fraților și surorilor mele în Hristos și să devină realitate în viețile lor. Doamne, nu există speranță aici decât în Tine, însă Tu ne ești îndeajuns. În numele lui Isus. Amin.

    Isus spune în versetul 1, "Eu sunt adevărata viță." Am vorbit despre acest lucru în seara precedent și anume că El este adevărata sursă a întregii vieți și puteri spirituale. Vreau să fac o diferență între viața spirituală și puterea spirituală, diferență care nu a fost așa de mult trasată în Scriptură, pe cât este de necesar ca eu să fac acest lucru datorită vremurilor în care trăim. Există așa de mulți oameni care doresc intimitate cu Isus și cu Duhul Sfânt pentru putere pentru slujire, putere de a face lucruri mărețe, putere de a face minuni, putere de a impresiona, semne și minuni extravagante. Dacă există semne și minuni adevărate, acelea sunt lucrările Duhului Sfânt și nu pot fi realizate de către om. Însă vreau să înțelegeți un lucru. Un om aflat la amvon este într-o stare în care Duhul Sfânt îi este de mare ajutor, îi oferă putere să predice, să spună lucruri, să comunice adevărul oamenilor lui Dumnezeu și această putere este necesară nu doar pentru predicator, ci este necesară fiecărui credincios care slujește în trupul lui Hristos, în funcție de darul primit. Așadar, avem nevoie de putere. Însă puterea nu este dată doar pentru exercitarea darurilor sau a slujirii noastre, puterea este dată pentru a trăi o viață evlavioasă. Vedeți, mare mea preocupare nu este să... și ca să o formulez astfel, nu petrec timp zilnic gândindu-mă cum să devin un predicator mai elocvent sau cum să devin un mai mare comentator în sensul de a utiliza diferite tehnici pentru a comunica adevărul. Aș putea spune că marea mea povară zilnică vine din nevoia zilnică, iar marea mea nevoie este aceea de a deveni mai evlavios. Într-un fel, este atât de ușor să predic. Eu stau în fața voastră, voi mă ascultați, dar nu știți cine sunt cu adevărat, nu știți dacă sunt evlavios, nu știți nici măcar dacă sunt sincer. Dar privind la felul în care trăiesc, pot fi justificat sau acuzat. Și ceea ce vreau să înțelegeți este că avem nevoie de puterea care izvorăște din Hristos, însă nu este vorba doar despre puterea de a ne îndeplini slujirea, ci puterea de a fi asemenea chipului Său. Aceasta este prioritatea, iar dacă suntem asemenea chipului lui Hristos, toate celelalte lucruri par să se așeze la locul lor. Și, ca să duc această idee la un nivel și mai înalt, dacă manifestăm asemănăre cu Hristos, oamenii din jurul nostru ar trebui să o cunoască cel mai bine. Dacă ajungem într-un loc și chiar dacă nu încercăm să fim ipocriți, ne punem masca cea mai bună pe care o avem, însă în preajma oamenilor care ne sunt apropiați, oameni precum soțiile, soții, copiii noștri sau chiar frații și surorile noastre în Hristos, ei ne cunosc cu adevărat. Prin urmare aceasta este dorința mea, când oamenii mă întreabă, "Frate Paul, trebuie să aveți tot felul de nevoi, pentru ce să ne rugăm pentru dumneavoastră?" Întotdeauna le răspund, "Rugați-vă pentru mine ca să-mi iubesc soția așa cum Hristos Își iubește Biserica." Pentru că cel mai greu lucru este să-i iubești cu adevărat și să fii asemenea lui Hristos în preajma oamenilor care-ți sunt cei mai apropiați. Dar dacă nu poți să faci acest lucru, toate celelalte sunt doar un act dintr-o piesă.

    Vrem să realizăm faptul că viața spirituală curge din Hristos, însă nu vreau ca tinerii să gândească, "Vreau putere spirituală ca să realizez ceva cu ea, să îmi contruiesc propria împărăție." Ei ar trebui să gândească, "Vreau această viață, îmi doresc această putere care curge din Hristos, vreau să fiu în mod intim conectat cu Vița, ca să ajung să mă aseamăn cu Vița. Ca astfel să aduc roade pentru gloria Viței." Deoarece Hristos reprezintă totul. Cred că se poate spune că trăim într-un univers cristologic, cel puțin în concepția lui Dumnezeu, și tot ceea ce El a făcut vreodată, a făcut pentru Fiul Său, însă dacă tu și eu trebuie să mergem și să producem roade, nu facem acest lucru ca să ne creăm propria împărăție, sau ca să ne preamărim pe noi înșine, ci ca să demonstrăm câtă putere are Hristos să lucreze într-o asemenea slăbiciune. Ei bine, spunând acest lucru, haideți să ne uităm la versetul 1, "Eu sunt adevărata viță, și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă." Și acum vreau să vă citesc ceva din ce am scris aici: Dumnezeu este intens preocupat de frumusețea și rodnicia mlădițelor. Dumnezeu este intens preocupat de tine, în mod individual, ca mlădiță, însă El este intens preocupat și de mlădițe, în mod colectiv, ca biserică, și nu doar de ea ca idee universală, ci și de biserica locală în care te poți afla și tu. El este intens preocupat ca noi să fim plini de roade și de frumusețe. Și care ar fi motivul? Pentru că tot ceea ce Dumnezeu a făcut, a fost pentru Fiul Său. Își iubește Fiul și dorește gloria și buna plăcere a Fiului Său. Și vrea ca Fiul Său să aibă reputația cea mai înaltă, ca să zicem așa. Și această reputație, cel puțin pentru aceste momente, depinde într-un fel de comportamentul celor care se consideră ca fiind ucenicii Săi. Putem citi despre faptul acesta în Vechiul Testament și putem citi și în Romani că datorită comportamentui urât al oamenilor lui Dumnezeu, numele lui Dumnezeu a fost blasfemiat printre Neamuri. Și astfel Tatăl, care Și-a trimis Fiul să moară pentru noi, și care Și-a trimis Duhul Sfânt ca noi să fim regenerați, este de asemenea intens preocupat ca noi, nu doar să fim eliberați de pedeapsa păcatului, ci este intens preocupat ca noi să fim eliberați de puterea păcatului. Este dorința lui Dumnezeu ca voi să fiți oameni sfinți, curați, neprihăniți, frumoși, roditori, neîntinați de lume. Iar tu, dragul meu prieten, trebuie să consideri acest lucru la fel de serios, așa cum face și Dumnezeu. Să faci acest lucru. Permiteți-mi să vă spun ceva foarte important. Există locuri unde voi vă simțiți liberi să mergeți, unde eu nu pot să merg. Există lucruri pe care vă simțiți liberi să le vedeți, să le ascultați, la care să participați, pe când eu nu pot. Cu mulți ani în urmă, un prieten al meu, Leonard Ravenhill mi-a spus, "Paul, este într-adevăr trist ceea ce se întâmplă" și mi-a trimis o scurtă melodie, pe care o am și astăzi și nu sunt de acord cu tot ceea ce spune melodia, însă ea susține un adevăr major, care este acesta, "Alții pot, tu nu", acesta este titlul cântecului. Și practic întreaga idee este următoarea: dacă vrei cu adevărat să umbli în plinătatea Duhului Sfânt, dacă vrei într-adevăr să fii un instrument al lui Dumnezeu, atunci lucrurile pe care le pot face alții, tu nu le poți face. Trebuie să păzești acest depozit care se află în tine și trebuie să fii plin de zel față de această relație. O ilustrație pe care îmi place mult să o folosesc este despre un om în vârstă, un violonist extraordinar din Europa, care și-a susținut ultimul concert ca un om cu experiență, și a venit la el un tânăr violonist care i-a spus următoarele cuvinte, "Domnule, mi-aș da și viața ca să cânt ca dumneavoastră." Bătrânul violonist s-a uitat la el și-a i-a spus, "Fiule, mi-am dat viața ca să ajung să cum cânt". Vrei să vezi roada lui Dumnezeu în viața ta? Vrei să vezi frumusețea lui Dumnezeu în viața ta? Vrei să fii chiar mai mult decât un om care are idei teologice corecte? Trebuie să fii o persoană care răspândește un miros plăcut în jur, un parfum al tău, să ai o viață plină de virtuți care izvorăște din tine. Asta este ceea ce-ți dorești? Atunci va trebui să iei această relație cu Hristos extrem de serios, va trebui să cauți o intimitate din ce în ce mai mare și va trebui să eviți lucrurile care te-ar putea întina, care te-ar putea deforma, care L-ar întrista pe El. Tatăl dorește astfel de oameni deoarece Îi pasă de mlădițe, deoarece îi pasă de Viță.

    Să ne uităm la acest text, la ce spune în versetul 2, "Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie." Dovada a adevăratei convertiri este roada pe care o produci. Fără nicio îndoială! Există o erezie atât de îngrozitoare, de nedescris referitoare la convertire, astăzi în America. Ideea unui creștin în permanență carnal, ideea că o persoană care la un moment dat a luat decizia, a făcut o rugăciune, L-a rugat pe Isus să-i intre în inimă, a crezut promisiunea din Apocalipsa capitolul 20, iar acum este mântuită, dar își trăiește tot restul vieții precum cel rău și totuși este creștină, nu este adevărată. I-am auzit chiar și pe unii pastori spunând că un om poate să spună o rugăciune, că Îl poate ruga pe Isus să vină în viața lui, și că dacă ulterior devine ateu, totuși poate ajunge în cer. Și aceasta pentru ei nu înțeleg doctrina nașterii din nou, nu înțeleg doctrina regenerării. Scriptura este foarte, foarte clară: mântuirea este prin credința în Isus Hristos, doar prin credință și atât. Dacă adaugi și fapte la credință, deja predici o altă Evanghelie. Mântuirea este prin credință. Crezând în Hristos, ești mântuit, "Nimic în mâna mea aduc, ci doar de crucea Ta m-apuc." Aceasta înseamnă mântuirea, însă trebuie să înțelegi că cel care crede a fost regenerat de către Duhul Dumnezeului celui viu. Și când Pavel spune în 2 Corinteni 5:17 că "dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă", el nu recită poezie apostolică, nu vorbește în metafore sau hiperbole, ci vorbește serios, este un adevăr teologic, o afirmație, este un lucru biblic. Tu cu adevărat devii o faptură nouă. Cu adevărat! Funcționează în felul următor, deși mai simplificat. Înaintea convertirii tale, Îl vedem pe Dumnezeul care urăște inima adamică. În momentul convertirii, tu devii o făptură nouă. Și deși există un aspect al tău numit carne, un aspect nerăscumpărat care se luptă împotriva acestei noi inimi și care se luptă împotriva acestei naturi noi, tu ești acum o făptură nouă. Și fiindcă ești o faptură nouă, ai acum noi sentimente, sentimente noi și sfinte, și aceste sentimente noi te conduc spre devotament față de Hristos și ascultare. V-ați întrebat vreodată de ce Ioan, Evanghelia după Ioan începe de fapt cu începutul? De unde ați mai auzit lucrul acesta înainte? L-ați aflat din Geneza, nu-i așa? Din istoria creației. De ce? Pentru că Ioan vorbește despre noua creație în Hristos. Acesta este cel mai important. Îmi place să-l exprim astfel: există o mai mare manifestare a puterii lui Dumnezeu în convertirea unui păcătos, decât în crearea universului. El a creat universul ex nihilo, din nimic, dar ca să formeze un sfânt, El ia masa de umanitate coruptă și o transformă într-o făptură nouă. Este un adevăr teologic faptul că dovada adevăratei tale convertiri este roada ta. Nu perfecțiunea fără păcat, nicidecum, nu faptul că adevăratul creștin nu se luptă cu păcatul, aceast este de-a dreptul absurd. Dar vă pot spune următorul lucru: adevăratul creștin va manifesta un nou mod de viață, o înnoire a vieții. Este rezultatul lucrării de convertire și regenerare a Duhului lui Dumnezeu, este rezultatul prezenței Duhului care locuiește în viața lui, împuternicirea Duhului și este rezultatul providenței continue și permanente a lui Dumnezeu, care spune:,"Tu vei fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul tău, și Eu, Cel care am început o lucrare bună în voi, o voi duce la bun sfârșit." Și fiindcă Dumnezeu Tatăl este atât de intens preocupat de Viță, de buna plăcere a Viței și de reputația Viței, El va guverna, El va supraveghea această vie. Providența lui Dumnezeu va fi una dintre realitățile cele mai mărețe din viața credinciosului, va fi permanentă și va fi inevitabilă.

    În creștinismul evanghelic sau chiar cel reformat, după cum doriți să spuneți, chiar și în cea mai pură comunitate de credincioși, în biserica cea mai biblică, vor fi oameni cu adevărat convertiti și oameni care par să fie mlădițe, dar care nu sunt. Dar ce spune Biblia că se va întâmpla? "Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie, o îndepărtează." Cum face El acest lucru? Vreau să priviți la modalitățile practice și la modalitățile supranaturale prin care El face acest lucru. În primul rând, modalitățile practice. Există mai multe, dar ne vom concentra asupra două motive pentru care evanghelismul din America este atât de dezgustător. Unul dintre ele este acela că oamenii predică Evanghelia fără să o înțeleagă și îi conduc pe oameni spre un creștinism gol, declarând cu tărie că sunt convertiți, dar nu sunt. Aceasta este una dintre probleme. Cealaltă mare problemă este că prea puțini oameni din această țară, știu că există câțiva, dar sunt așa puțini încât procentul lor este foarte mic, neînsemnat. Prea puține biserici astăzi mai practică disciplinarea biblică. Și când o biserică decide să nu practice disciplinarea biblică sau să o ignore, ea de fapt se uită la Stăpânul ei și îi spune, "Eu NU Te voi asculta!" Am auzit oameni spunând, fără să-și dea seama însă de ceeea ce spun, "Noi nu-i disciplinăm pe nimeni aici, noi iubim oamenii." Să presupun că Hristos care v-a poruncit să disciplinați oamenii, să presupun că dragostea voastră este mai mare decât a Celui care a spus că "nu este o mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi." Același care Și-a dat viața pentru prietenii Săi, a poruncit disciplinarea bisericii. Și motivul pentru care biserica se află astăzi într-o asemenea stare este datorită faptului că disciplinarea nu mai este înțeleasă, nici practicată. Chiar prin modul de formare al congregațiilor, prin mentalitatea megabisericilor, este absolut imposibil să împlinim ceea ce a spus Isus.

    Cum știi când structura bisericii tale nu este corectă? Cum știi când biserica ta este încă mare? Atunci când nu poți să urmezi poruncile lui Isus Hristos în acel trup. Așa știi. Și pastorii de astăzi spun, "Noi nu putem face asta deoarece bisericile noastre sunt prea mari", însă o biserică prea mare ar trebui să te sperie. "Nu putem face asta deoarece nu credem că are legătură cu iubirea." Vă împotriviți lui Hristos. Pavel este foarte clar în epistola sa către Timotei, în 1 Timotei când spune, "Timotei nu știu dacă voi ajunge la tine, însă îți scriu aceste lucruri ca să știi cum să te comporți" și acest lucru înseamnă că nu ai dreptul, nici dacă ești pastor, și chiar dacă ești pastor, nu ai dreptul să te comporți în biserică așa cum ți se pare corect din perspectiva ta. Ai o poruncă clară să-L urmezi pe Stăpân, cu privire la mireasa Lui. Dacă mi-aș lăsa mireasa cu tine și aș pleca într-o călătorie, ți-aș da instrucțiuni clare și ai avea de-a face cu mine dacă nu le-ai duce la îndeplinire. El ne-a dat instrucțiuni și nu este vorba despre o disciplinare a bisericii chinuitoare, punitivă. Nicidecum. Ea este o diciplină plină de dragoste, plină de compasiune, pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să îi restaurăm pe păcătoși și să protejăm reputația bisericii. Când refuzi să fii părtaș la ea, ești neascultător față de Hristos. Nu există vreun alt fel de a o spune. Îmi pare rău, dar nu este. De-a lungul vremii au existat învățați care au spus, de fapt, că în momentul în care biserica încetează să practice disciplinarea, aceasta încetează să mai fie o biserică.

    Fraților, acesta este un lucru foarte, foarte important - disciplinarea bisericii. Haideți să vă arăt, foarte pe scurt, ce înseamnă asta, pentru că probabil că unii dintre voi nici nu ați auzit vreodată despre ea. Se întâmplă că într-o congregație se descoperă că un frate trăiește în păcat, într-un păcat continuu, de obicei public, de obicei scandalos, însă păcatul nu trebuie neaparat să fie public sau scandalos. Un frate trăiește în păcat. Un alt frate se duce la el și-i spune, conform cu Matei 18, "Frate, tu trăiești în păcat!" Și dacă acest frate spune, "Mărturisesc păcatul și mă pocăiesc. Îți mulțumesc!" atunci l-a câștigat pe fratele său și nu mai este nimic altceva de făcut, decât în cazul în care este vorba despre un păcat mare, public și scandalos de care trebuie avut grijă într-o manieră publică. Dar acesta și-a câștigat fratele. Dar dacă fratele spune, "Nu-mi pasă, voi continua cu păcatul meu!", fratele care l-a mustrat, se duce după alți frați mai înțelepți, de obicei bătrâni, care vin împreună să judece și se ocupă de fratele lor, spunându-I, "Frate, trebuie să abandonezi acest adulter, trebuie să renunți la acest păcat pe care îl comiți, trebuie să te lași de idolatrie!" Și dacă acesta îi spune pastorului, "Nu, nu-mi pasă!" Atunci, după multă mustrare, rugăciune și mijlocire zdrobitoare din partea celor implicați și, în final, după multă stăruință, trebuie adus în fața congregației, iar congregația îl imploră pe aceste frate, cu lacrimi în ochi, "Te rugăm, întroarce-te de la păcatul tău!" și dacă el spune, "Nu, nu voi face asta!", atunci să fie dat afară. Ei nu îl dau afară pentru a-l pedepsi, ci îl dau afară pentru a-l răscumpăra. Deci, dacă acest frate este un credincios, Dumnezeu, în providența Sa, se va ocupa de el, chiar și până acolo că îl slobozește pe însuși diavolul, până când fratele este adus înapoi în adunare și din momentul în care intră pe ușă, pocăit și zdrobit, biserica îl cuprinde cu atâta dragoste, lucrează la restaurarea lui, până acolo că își dau viața pentru el. Dar în multe cazuri, se întâmplă că omul care a fost dat afară, continuă în păcatul lui, iar providența lui Dumnezeu nu devine niciodată evidentă, satan nu este niciodată slobozit și se dovedește faptul că acest om a fost un convertit fals încă de la început.

    Fraților, noi nu avem de ales. Știu ce se predă în seminarii, particip și eu la seminarii, nu la toate, dar în majoritatea seminariilor de astăzi se întâmplă că dacă vrei să întemeiezi o biserică există un plan pentru asta, planul A, apoi mai există un plan B pentru o anumită demografie și un plan C, mai există și alte moduri de a face acest lucru. Cine v-a dat acest drept? Cine credeți voi că sunteți? Unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri care se va întâmpla în ziua judecății este să fi fost un pastor evanghelic în Statele Unite ale Americii. Va fi terifiant când mulți dintre ei vor fi aruncați în iad, iar alții își vor vedea întrega lucrare de misiune arsă complet. Este totuși o imagine înfiorătoare pe care doresc să v-o împărtășesc. Pentru că dacă ești pastor, vreau să înțelegi lucrul acesta: în majoritatea bisericilor de astăzi, dacă mergi chiar și în bisericile carnale, vei găsi în acele biserici un grup de oameni care și-L doresc doar pe Isus. Este incredibil! Tot ceea ce ei își doresc este să audă Cuvântul predicat, să I se închine și să-L slujească. Îl vor pe Isus. Este tot ce își doresc! Dar acesta este un segment mic de oameni în această mare companie carnală, iar pastorii, ce fac aceștia? Gândiți-vă la următorul lucru. Ei își consumă tot timpul și toată energia și direcționează întregul serviciu, întreaga slujire pentru a-i hrăni pe păcătoșii carnali din bisericile lor, iar făcând acest lucru, mireasa lui Hristos stă acolo înfometată de moarte. Nu vă dați seama că asta se întâmplă în toată America? Un grup mic în biserică care Îl dorește doar pe Hristos și ei sunt Mireasa lui Hristos, iar acest slujitor își petrece întreaga viață producând fum pe scenă, aruncând praf în ochi, oferind amuzament și tot felul de promisiuni carnale, lumești, hrănind pe cei carnali, în timp ce Mireasa lui Hristos este lăsată să moară de foame. Dar ei vor fi judecați pentru ceea ce i-au făcut Miresei Lui. Un grup de băieței, majoritatea neconvertiți, fără să aibă de-a face cu Dumnezeu în viețile lor, sau cu slujirea sau cu seriozitatea slujirii, vor face toate lucrurile bine doar ca să fie convertiți, după care vor citi cartea "Reformed Pastor" a lui Richard Baxter ca să-i ajute, cursurile lui Spurgeon pentru studenții mei sau prezentările lui Pavel. Să nu credeți că aveți în fața voastră un om sălbatic, deschideți-vă ochii și vedeți ceea ce se întâmplă în realitate. Dacă soția mea ar fi nevoită să meargă seara la cumpărături și, ieșind din magazinul Walmart, îndreptându-se spre mașină, ar fi atacată de trei bărbați care ar lovi-o și agresa-o grav, iar tu, cunoscând-o pe soția mea, treci pe lângă ea. Și din teamă pentru propria-ți viață, din instinctul de autoconservare, te prefaci că nu înțelegi ce se întâmplă și permiți ca ea să fie abuzată de astfel de oameni, o să-i găsesc pe acei oameni și vor avea de-a face cu mine, dar apoi voi veni și după tine. Toți pastorii evanghelici trebuie să audă ce am de zis. Îi hrăniți pe credincioșii carnali ca să vă păstrați clădirile, bisericile mari și restul lucrurilor, în timp ce Mireasa lui Hristos așteaptă într-un colț, privind doar spre Hristos. Aceste lucruri se întâmplă în America. Așa se întâmplă în America. Pentru anumite lucruri nu ar mai trebui să avem răbdare. Și acesta este unul dintre ele. Nu uitați că dacă folosiți metode carnale pentru a aduna oameni carnali în bisericile voastre, veți fi nevoiți să le oferiți tot mai multe lucruri carnale pentru a-i putea păstra. Dar dacă sunteți în căutarea Miresei lui Hristos și faceți totul, suferind pentru cei aleși, tot ce trebuie să faceți este să-L predicați pe Isus, și ei se vor strânge.

    Să ne întoarcem la mesajul nostru. Există așadar mijloace practice prin care Dumnezeu îndepărtează mlădițele și acest lucru îl face prin disciplinarea bisericii. Vreau să știi că pastorul care vine la tine și, plin de teamă și dragoste, te mustră pentru păcatul tău, nu îți dai seama că el simte pentru tine? Nu vezi că este conștient că își pune serviciul în joc, reputația, propria viață și astfel, dacă vine la tine, trebuie să fie motivat de dragoste. Lingușitorul este fiul pierzării, diavolul. Nu pastorul căruia îi pasă de sufletul tău. Deci Dumnezeu folosește mijloace practice pentru a tăia aceste mlădițe, însă există și mijloace supranaturale. O bucată de gheață în Sahara, aceasta este o metodă supranaturală. De asemenea, în 1 Corinteni 11, cei din Corint care își mănâncă și beau osânda - alt mijloc supranatural. O să împărtășesc cu voi un altul, despre care puțini oameni vorbesc. Vreau mai întâi să vă citesc un text din 1 Corinteni 11:19, "căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni." Vreau să împărtășesc ceva cu voi. De ce sunt atât de mulți învățători falși în America astăzi? Din mai multe motive. Veți spune că este din cauza lucrării satanei. Da. Însă vreau să vă arăt ce înseamnă o lucrare unică a providenței lui Dumnezeu. În general vorbind, ce slujesc și ce proclamă acești învățători falși? Sunt oameni a căror dumnezeu este stomacul lor și dovedesc aceasta prin modul lor de trai. Stomacul reprezintă dumnezeul lor. Sunt oameni senzuali, carnali, materialiști și doar la acest lucru se gândesc. Cei care se duc la ei, aceia care părăsesc biserica locală, aceia care părăsesc poate o biserică unde se predică Evanghelia și părăsind acea biserică și mergând la acești oameni... De ce se duc la aceștia? Sunt ei înșelați? Unii dintre ei pot fi. Dar ce-i atrage pe aceștia? Ei sunt atrași de promisiunile lor carnale și materialiste și fiindcă urmează aceleași promisiuni, dovedesc că au aceeași inimă. Acești oameni carnali și păcătoși adună în jurul lor oameni la fel de carnali și păcătoși, a căror dumnezeu este stomacul lor. Își doresc prosperitate mai mult decât pe Hristos, vor vindecare mai mult decât pe Hristos, vor mașini Mercedes mai mult decât pe Hristos, își doresc toate aceste lucruri. Vor să trăiască visul american în numele lui Isus. Imaginați-vă următoarele. Dacă toți acei oameni ar fi lăsați într-un trup adevărat, într-o biserică locală adevărată, vă dați seama ce influență coruptă ar avea? Dumnezeu ridică un profet fals, ca să scoată această otravă din biserică, să o îndepărteze din calea credincioșilor Lui și să o adune într-un singur loc întunecos. Înainte ca medicamentele să existe, în cazul unei infecții la braț, se folosea un basam, fie o tinctură, fie o bucată de material pentru a scoate otrava din corp. Acești profeți falși, precum Benny Hinn și alții ca el, au această menire. Cei care se identifică cu Hristos, dar sunt oameni lumești, carnali rămânând în biserică, ar putea să o distrugă, să o infecteze, dar ei sunt scoși afară prin acești eretici. Vedeți, dragii mei prieteni, acest lucru, creștinismul, este unul foarte profetic, foarte apocaliptic într-un fel. Este un lucru serios, despre viață și moarte, despre iad și rai, despre lucrările lui Dumnezeu.

    Este aici ceva ce vreau să înțelegeți și este foarte, foarte important. Îndepărtarea omului făcută de Dumnezeu este răscumpărătoare. Există creștini, noi toți suntem capabili să ne rătăcim și în acest fel Dumnezeu trebuie să folosească disciplinarea bisericii pentru a ne aduce înapoi în biserică. Acesta este scopul disciplinării bisericii, ea este pentru poporul Lui. Dumnezeu, de asemenea, va folosi evenimente extraordinare ale providenței în viețile noastre, lucruri neobișnuite până acolo că folosește zdrobirea fizică pentru a-Și aduce oamenii înapoi la El, pentru a-l aduce pe individ înapoi la El. Acest lucru este răscumpărător, dar trebuie să înțelegeți că despre tăierea mlădițelor se vorbește atât aici, în Ioan, cât și în Matei 7, iar acele mlădițe au fost tăiate fiindcă ele nu au făcut niciodată parte din Hristos și după ce sunt tăiate, drag prieten, ele sunt aruncate în iad. Știu că acest lucru nu este foarte popular în zilele noastre, însă iadul este la fel de mult o realitate astăzi ca acum două mii de ani. Îi aud pe pastorii de astăzi pe canalul CNN sau în alte programe, iar când sunt întrebați despre iad, ei spun lucruri ca acesta, "Știți, noi vrem să predicăm doar cuvintele lui Isus în bisericile noastre." Și stau și mă gândesc că acest om tocmai s-a descalificat din slujire fie din cauza ignoranței, fie din cauza imoralității. Ce vreau să spun? Uitați ce trebuie să înțelegeți! Vă provoc să citiți Biblia, citiți întreg Vechiul Testament și veți găsi puține referințe legate de iad. Citiți epistolele și veți găsi puține menționări cu privire la iad. Nu am ști nimic despre iad, dacă nu ne-ar fi spus Isus. Isus a vorbit despre iad mai mult decât oricine altcineva în Biblie. Astfel, când un om spune că nu predică despre iad, ci doar despre cuvintele lui Isus, acesta, fie nu cunoaște ceea ce a spus Isus, fie este un înșelător. Deoarece Isus a fost Acela care a vorbit despre iad. Câtă vreme disciplinarea bisericii nu este practicată și Evanghelia nu este predicată corect, ce se întâmplă? Sunt atâția oameni astăzi în mișcarea evanghelică, ei merg la biserică în fiecare duminică, dar au adormit și se află pe drumul spre iad. Sunt pe drumul spre iad. Unul dintre oamenii pe care îl admir cel mai mult astăzi, este un prieten de-al meu, Ray Comfort. El străbate șoselele, granițele și predică Evanghelia la cei pierduți, care niciodată nu au intrat într-o biserică. Eu merg în biserică pentru a ajunge la cei pierduți, care se află acolo. Și există la fel de mulți oameni pierduți în biserică cât și în afara ei. Dar cei care se află în biserică sunt într-un pericol și mai mare pentru că în fiecare duminică, auzind mesajul plin de adevăr al Evangheliei, ei atrag tot mai multă judecată asupra lor, ei au adormit și sunt convinși, chiar de slujitorii lor sunt lămuriți că totul este în regulă cu ei, când nu este așa. Creștinismul evangelic este plin de astfel de falși profeți și predicatori care spun "Pace, pace!", când nu este pace. Și ei sunt răspunzători de condamndarea a nenumărate și nenumărate suflete la iad. Deci este un lucru serios.

    Vreau să mai fac o singură afirmație despre Tatăl care îndepărtează mlădițele. Există aici posibilitatea unei referințe imediate la Iuda. El a fost acela care s-a alăturat grupului, care a fost chemat în grup și totuși s-a dovedit a fi fiul pierzării încă de la început, a fost fiul diavolului. A trebuit ca el să fie îndepărtat din acest grup al apostolilor pentru ca acesta să funcționeze corect. Este de realizat faptul că înaintea crucificării lui Hristos și chiar în timpul ei, o mulțime de lucruri au fost făcute acelui grup apostolic. Unul dintre ele este că această mlădiță sălbatică a fost tăiată, Iuda, fiul pierzării, care, fără prezența fizică a lui Isus printre ei, ar fi contaminat întreg grupul. Dar a fost scos afară. Unul dintre cei care urma să fie numit stâlpul principal între ei, Petru - Isus a trebuit să lucreze și cu el. În ce fel? A fost necesar ca Petru să se lepede de Hristos. Veți spune, necesar? Isus spune, "Satana v-a cerut să vă cearnă." El nu spune, "Și Eu l-am oprit!" Nu spune acest lucru. Ci spune că S-a rugat pentru el. Ce se întâmplă? Când Isus le spune tuturor că se vor lepăda de El și că Îl vor părăsi, Petru spune, "Eu nu, eu nu voi face asta!" Dacă Petru ar fi fost lăsat în acea stare de mândrie autosuficientă, nu ar fi putut fi niciodată folosit în acel grup apostolic. A trebuit să fie zdrobit. Lucrul cel mai minunat, fraților, care se întâmplă întotdeauna, și acum vă citez din Samuel Chadwick. Într-o zi pe când se întreba ce să predice, lucru care se întâmplă predicatorilor, s-a hotărât să facă o plimbare prin sat. Plimbându-se prin sat, vede o fierărie și acolo găsește un uriaș îmbrăcat într-o vestă de piele, având un ciocan cu care lovea nebunește o bucată de metal, iar lângă el se afla un alt om, cam așa, îmbrăcat frumos. Samuel Chadwick s-a apropiat de ei și a încercat să vorbească cu omul care ținea ciocanul, crezând că acesta era fierarul, însă omul îmbrăcat cu haine frumoase i-a spus, "Domnule, nu el este fierarul, ci eu sunt fierarul!" Samuel Chadwick a spus, "Păi bine, dar dumneavostră stați aici, pe când el face toată treaba." Acesta i-a răspuns, "Da, așa este." Și într-o engleză veche i-a spus, "Acesta nu-i decât un idiot. Un țărănoi care nici măcar nu știe ce face!" Apoi, Samuel Chadwick a început să investigheze ce se întâmplă, iar fierarul i-a spus următorul lucru, "Acest bărbat habar nu are ce face, lovește o bucată de metal, însă eu îi spun exact unde să lovească, îi spun exact de câte ori să lovească, îi spun exact cum să lovească, iar pe acest neștiutor care crede că distruge o bucată de metal, eu îl folosesc pentru a crea o operă de artă." Samuel Chadwick a ținut o predică cu titlul "Exact așa îl folosește Dumnezeu pe diavolul". Diavolul zice, "O să-l omor în bătaie pe acest sfânt," dar Dumnezeu, în providența Sa, spune, "Tu vei lovi doar unde îți spune Eu, vei lovi de câte ori îți spun Eu și vei lovi cât de tare îți spun Eu. Și dacă tu crezi că îl vei distruge pe copilul Meu, te înșeli, vreau să-L fac asemenea chipului lui Hristos." Același lucru a trebuit să-l facă și cu Petru. Așadar, EL îndepărtează această mlădiță și o ia pe cealaltă ca să o modeleze într-un instrument folositor. Ne putem întoarce cu gândul la ideea de trestie frântă a puritanilor, nu-i așa? Pentru că acesta este Petru, cel ales, este unul dintre ai Săi. El nu-l izgonește afară, El nu-l distruge, nu-l aruncă, ci creează ceva spectaculos din el.

    În Maleahi capitolul 3, versetul 2, vreau să mai ating un ultim punct despre Tatăl și despre tăiere. Când Mesia va veni printre oamenii săi, va fi precum focul topitorului și precum leșia înălbitorului. În multe dintre mustrările făcute celor 7 biserici din Asia, ce puteți vedea? El le spune în esență, "Te iubesc, și de accea fac acest lucru. Te-iu-besc! Vin să te disciplinez fiindcă te iubesc." Dovada că Mesia se află în mijlocul poporului Său, este aceea că se află printre ei ca focul topitorului și leșia înălbitorului și aceasta înseamnă că, cu cât vezi providența lui Dumnezeu acționând în procesulde curățare, de purificare, de disciplinare, ca focul topitorului, cu cât vezi mai mult aceste lucruri într-o biserică, cu atât mai mult acea biserică se află în rânduială cu Dumnezeu. Dar când vedeți o congregație plină de oameni carnali, mințind, comițând adulter, lacomi, idolatri, orice - o biserică evanghelică tipică. Și când vedeți toate acestea și că nimeni nu moare, să nu credeți că este mila lui Dumnezeu. Este judecata lui Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu stă în faptul că a stins fitilul, iar absența Lui arată judecata Lui. Înțelegeți voi lucrul acesta? Vă recomand o carte a lui Jowett cu titlul "Școala de la Calvar", în care încearcă să demonstreze că în întreaga Biblie și istorie a bisericii, faptul că, cu cât sunt mai mult folosiți un bărbat sau o femeie ca instrumente ale lui Dumnezeu și la un nivel cât mai înalt, cu atât suferința este mai mare. Acest Mesia curățește în permanență, purifică în permanență.

    Credinciosule, fii atent la aceasta: lucrurile de care avem cea mai mare nevoie sunt lucrurile pentru care ne rugăm să nu le primim. Într-un serviciu de rugăciune tipic, dacă există un astfel de serviciu într-o biserică evanghelică, "Doamne, scapă-mă de această suferință, scapă-mă de acest disconfort." Ar trebui să fie, "Doamne, să fim ca și Hristos cu orice preț, ca și Hristos cu orice preț." Dragul meu prieten, ascultă, numele lui Dumnezeu este batjocorit printre Neamuri din cauza creștinismului evanghelic de astăzi. Și când toată lumea spune, "Misiuni, misiuni, misiuni!" - știți că eu lucrez într-o organizație de misiune, întreaga mea viață este misiunea - dar când îi aud pe cei din lumea evanghelică spunând, "Vrem mai multe misiuni! Avem nevoie de mai multe misiuni!", eu le spun, "Nu! Noi trebuie să oprim aceste lucruri greșite! Nu le răspândiți mai departe! Lăsați-le să moară aici!" Pot merge oriunde în lumea aceasta și vă pot arăta locuri unde lideri creștini vin la mine și îmi spun, "Vă rugăm, nu mai vrem să auzim de americani!" Însă există și misionari buni, vă rog, să nu aruncăm totul peste bord. Și totuși, doriți să exportăm evanghelismul american? Focul topitorului și leșia înălbitorului. Dacă El nu lucrează într-o biserică în acest fel, este datorită faptului că fitilul s-a stins. O întrebare potrivită ar fi aceasta și nu contează dacă este pusă de un calvinist sau de un arminian, întrebarea este aceasta, "Când o biserică încetează să mai fie biserică?"

    Vedem că El curățește. Vreau să observați ceva, dacă citim în versetul 2 și 3, El spune, în ultima parte a versetului 2 El spune, "și pe orice mlădiță, care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă." Apoi în versetul 3 spune, "Acum voi sunteți curați, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus." Cuvântul "curățește" din versetul 2 și cuvântul "curați" din versetul 3 au aceeași rădăcină, ideea fiind aceea de curățare. Iar Isus spune, "sunteți curați, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus." Ce înseamnă acest lucru? Am scris aici, "Hristos declară faptul că ucenicii sunt curați datorită învățăturilor pe care le-au primit de la El. Datorită învățăturii Lui și a lucrării de regenerare a Duhului Sfânt, ei sunt acum pregătiți să aducă și mai multă roadă. Sunt pregătiți pentru a fi roditori. Vreau să vă vorbesc despre mijloacele lui Dumnezeu de a-și curăța poporul și biserica. Vreau să vă arat 3 lucruri diferite, ascultați-mă cu atenție! În primul rând, în viața credinciosului, primul mijloc pe care Dumnezeu îl subliniază aici în versetul 3 pentru a ne curăți, este învățătura Lui. Am spus acest lucru pastorilor, de dimineață și vreau să-l spun din nou acum. Nu cred că facem acest lucru în mod intenționat, dar, în special, printre cei reformați sau printre oamenii care citesc scrierile vechilor puritani, baptiști sau presbiterieni și cei care iau istoria bisericii în serios, se pare că în momentul în care începem să creștem în aceste domenii, cursul nostru principal de studiu sunt epistolele. Studiem Romani, studiem Galateni, studiem toate acestea, Efeseni și observ o neglijare a învățăturilor lui Hristos. Toate epistolele reprezintă învățătura lui Hristos și recunoaștem lucrul acesta. Însă nu trebuie să neglijăm Evangheliile. Uneori însă cred că ne este mai ușor să studiem Epistolele pentru că acolo putem discuta aprins despre teologie. Lucrurile nu stau chiar așa. Însă exact în acest fel le tratăm. Dar când ne ducem la cuvintele lui Hristos, nu avem prea multe lucruri despre care să disputăm deoarece ele sunt porunci. Acestea sunt porunci radicale, care schimbă viața. Plinătatea vieții creștine, conform cuvintelor lui Hristos, constă în faptul că sfințenia ta trebuie să depășească sfințenia celor mai excelenți împlintori ai Legii. O, da, învățătura lui Hristos înseamnă justificare prin credință, nu doar o doctrină înspăimântătoare. Dar trebuie să credem în Fiul "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică." Știm acest lucru, este învățătura lui Hristos, dar apoi avem această învățătură, "Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta." Aceasta este una dintre cele mai radicale declarații pe care le-a făcut cineva vreodată. Poate nu ați înțeles-o în felul acesta, dar așa este. Întreaga intenție a inimii lui Hristos este arătată în această rugăciune. El spune, în starea Sa de Om întrupat, "Exist pentru un singur scop, există o singură flacără care arde în inima Mea, ca numele Tău să fie separat, ca fiind sfânt, de toate celelalte nume, ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă. Întreaga Mea viață este dată acestui lucru, unicul Meu scop este doar acesta."

    "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra."

    "Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?"

    "Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine."

    "Ia-ți crucea și urmează-Mă."

    Cuvintele lui Hristos, învățăturile lui Hristos, sunt mijloacele prin care - și aici vorbesc despre Evanghelii, vorbesc despre epistole, vorbesc despre întreg Cuvântul lui Dumnezeu - toate învățăturile lui Hristos, o parte o interpretează pe cealaltă, dar vreau să știți că este Cuvântul lui Dumnezeu, este mijlocul primordial prin care suntem curățiți și cu cât ne supunem viața Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât aducem mai multă roadă. Este atât de mult neglijat Cuvântul lui Dumnezeu astăzi printre noi. Cât de mult timp petreci zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu? Gândește-te la asta! Oamenii vor spune că nu sunt în acest fel, că nu le place să citească. Ascultă, stimate domn, dacă cei din fabrica unde lucrezi ar veni la tine și ți-ar promite un câștig de patru ori mai mare decât cel de acum, pentru a memora un manual de 600 de pagini, îți garantez că ai sta treaz toată noaptea învățând acel manual, nu-i așa? Ai face orice pentru un câștig lumesc? Vorbim aici despre viață, viața eternă și moartea veșnică. Mă plimbam odată prin Peru, pe străzile din Miraflores, când am văzut ceva pe jos, care mi-a atras atenția și am realizat că a fost scrisă de către biserica catolică, un fel de capcană, și pe ea era scris ceva despre baptiști, ma gândeam că era un fel de atac la adresa lor, așa că am ridicat-o de pe jos, am citit-o și am zis, "O, Doamne, măcar de ar fi adevărat!" Știti ce era scris acolo? Că baptiștii trebuie evitați cu orice preț pentru că sunt oameni fanatici ai Cărții, care cred că fiecare cuvânt al Bibliei a fost inspirit și că fiecare parte trebuie luată în considerare și aplicată în viață și că aceștia sunt fanatici cu privire la studiul și aplicarea Bibliei. Și am spus, "Doamne, dacă acest lucru ar fi măcar adevărat! Dacă ar fi măcar adevărat! Dacă măcar ar fi adevărat!" Nu poți să trăiești viața creștină doar ascultându-i pe John Piper sau John McArthur sau pe oricine altcineva, deși îmi plac oamenii ăștia, dar nu poți trăi prin asta, ci poți face asta doar prin Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu. Trebuie să iei în serios acest lucru, taților, trebuie să luați acest lucru în serios împreună cu copiii, cu soțiile voastre și cu alții. Nu există o altă cale. Vă spun că nu există un plan B. Curățirea din viața voastră și capacitatea de a aduce roadă este direct legată de citirea, ascultarea și supunerea voastră la Cuvântul lui Hristos. Pentru că nu este suficient doar să îl știți, Iuda l-a cunoscut. Nu este suficient doar să îl ascultați, cei care și-au construit viața pe nisip, au auzit Cuvântul. Ci doar ascultându-l și împlinindu-l. Nu vom crește generații care, într-o zi, să se ridice împotriva noastră. Cei care au trăit înainte de Gutenberg, de tiparnița din Gutenberg, care au tânjit să aibă o pagină din Biblia voastră. Cei care trăiesc acum și care nu au o traducere corectă, nu se vor ridica ei împotriva ta în ziua judecății? Din cauza indiferenței tale față de o asemenea comoară. Dragul meu prieten, știu că poate ești nervos pe mine, poate crezi că sunt prea direct, dar este mai bine să auzi aceast acum decât să le auzi atunci, cât încă mai este timp să-ți îndrepți calea. Cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile lui Hristos sunt o metodă prin care suntem curățiți. Uitați o parte pe care eu o consider atât de frumoasă și care arată cât de inspirată este Biblia, că Dumnezeu este atât de înțelept! Aveți nevoie de învățăturile Fiului, aveți nevoie să petreceți ore în Cuvântul Lui, aveți nevoie să memorați Scripturile, aveți nevoie să vă umpleți viețile, aveți nevoie să fiți precum John Bunyan - despre el se spune că dacă ar fi fost tăiat, din venele lui ar fi curs Biblia.

    Aveți nevoie de învățăturile Fiului, dar apoi aveți nevoie de un lucru pe care oamenii nu-l înțeleg. Dacă ați avea doar învățăturile, nu ar fi suficient. Dar Tatăl vine și, în providența Sa, aplică învățăturile. Am scris aici că Tatăl aplică învățăturile lui Hristos în viețile noastre prin lucrările providenței Sale: testare și disciplinare, o continuă, inevitabilă, implacabilă lucrare a lui Dumnezeu, care conduce spre o sfințire și o rodire din ce în ce mai mare. Ascultați asta, Romani 8:28-29, "Pe de altă parte, știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulți frați." Scopul cel mai măreț al lui Dumnezeu pentru viața ta este să te facă asemenea chipului lui Hristos și aceasta se întâmplă pe măsură ce te supui învățăturilor lui Hristos, iar providența lui Dumnezeu ia acele învățături și le folosește pentru a te modela, pentru a te modela asemenea chipului lui Hristos. Uitați-vă în Romani 5:3-5, "Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat." Ce ni se spune? Ne spune să ne bucurăm în toate aceste lucruri, prin puterea Duhului Sfânt, pentru că știm că Dumnezeu lucrează prin toate acestea, necazuri, încercări, boli, moarte, orice. Cu ce scop? Ca să ne dea caracterul și virtutea lui Hristos. Iacov spune, "Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea ca să fiți desăvârșiți și să nu duceți lipsă de nimic." 1 Petru 1:6-7, "În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, mult mai scumpă decât aurul care piere și care este totuși încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea la arătarea lui Isus Hristos." Așadar, ce aveți? Aveți învățăturile lui Hristos la îndemâna voastră, să le citiți, să vă rugați pentru ele, să strigați către Dumnezeu ca să le aplice inimilor voastre și, apoi, aveți providența lui Dumnezeu mereu la lucru, umplând fiecare aspect al vieții voastre cu însemnătate și în economia Lui, El nu face niciun pas care să nu producă vreun bine. Ce vreau să spun este că Dumnezeu nu lucrează în pagubă. Fiecare lucru din viața ta este folosit pentru a te face asemenea chipului lui Hristos, El știe exact de ce ai tu nevoie și în loc să te rogi mereu să fii ferit de încercări, ar trebui să te rogi ca El să te susțină când treci prin ele. Un profesor drag mie mi-a spus odată despre un bărbat care știa povestea unui băiat și al unei fete, un cuplu tânăr, iar tânăra fată, al cărei soț era student, își dorea foarte mult să aibă copii, însă a avut parte de avort după avort. Într-o zi după ce și-a adus soția acasă, după ce suferise un avort, a trebuit să plece la farmacie, s-a urcat în mașină, a pornit radioul, iar la știri se vorbea despre o femeie cu o reputație proastă din pricina imoralității, o muziciană foarte cunoscută care tocmai dăduse naștere celui de-al doilea sau al treilea copil cu un bărbat cu care a ales ea să-l conceapă. Când a auzit această știre, s-a mâniat pe Dumnezeu, și i-a spus, "Doamne, soția mea se află plângând chiar acum în acel apartament, ea Te iubește și își dorește să crească copii pentru gloria Ta, dar are parte numai de avorturi, iar această femeie, care se comportă ca o bestie, dă naștere unui copil după altul. De ce?" S-a dus la farmacie și când s-a întors la locul de parcare, acolo se afla un bărbat tânăr, așteptându-l. Era un tânăr reformat, însă ei nu fac foarte des astfel de lucruri. Stând acolo în parcare, i-a spus:
    -Trebuie să îți spun ceva. Știu că Dumnezeu m-a trimis aici ca să-ți spun ceva.
    -Ce? Când?
    -Trebuie să înțelegi un lucru. Dumnezeu știe exact prin ce trebuie să treceți tu și soția ta pentru a fi făcuți asemenea chipului lui Hristos. Te vei lupta cu El sau te vei supune?

    El știe ce îți trebuie ție. Cu ceva vreme în urmă am scris despre Dumnezeu că dragostea Lui este la fel de vehementă ca și ura Lui. El cunoaște nevoile tale, dar mulți oameni nu doresc cu adevărat ceea ce Dumnezeu dorește pentru viețile lor, mulți pastori nu-și doresc ceea ce Dumnezeu dorește pentru viețile lor. Îmi amintesc că odată am avut ambele șolduri fracturate, iar în încheietura mâinii o tijă de metal, am avut mai mult metal în mine decât are un camion. Și înaintea operației am avut parte de o suferință cronică, a fost îngrozitor. Îmi amintesc că m-am dus în Peru, biserica locală a fost distrusă de către un grup de carismatici de la periferie, mă luptam cu lucrul acesta, fiind în mare suferință, abia ținându-mă pe picioare. Doctorii mi-au spus că nu-și dau seama cum de reușesc să mă țin pe picioare. Aveam dureri în tot trupul, îmi amintesc că m-am plimbat pe acoperișul casei, pentru că în America Latină, în Peru, o mulțime de lucruri se pot face pe acoperiș. Și cu lacrimi în ochi am spus, "Doamne, de ce? De ce? Mă doare atât de rău și acum și asta. Toate sunt pe capul meu și acum, Doamne, te rog să-mi vorbești" și am început să îmi amintesc toate acele momente din facultate, toate momentele de la seminar când împreună cu un alt băiat, în rugăciune am strigat către Dumnezeu, "Doamne, nu-mi pasă ce preț trebuie să plătesc, dar fă-mă asemenea lui Isus! Distruge totul, ruinează lucrarea mea de misiune, zdrobește-mă în bucăți, însă fă-mă asemenea chipului lui Hristos!" Și Dumnezeu îmi zice, "Răspund rugăciunilor tale. Sunt dorințele tale și dorințele Mele?" Ce îți dorești? Într-un fel, acei pastori eretici ai evangheliei prosperității au dreptate. Dumnezeu îți va da ceea ce îți dorești. Este un lucru îngrozitor. Fariseii căutau slava oamenilor, Dumnezeu le-a dat-o din și belșug și au ajuns în iad. Îți dorești ceea ce dorește și Dumnezeu, adică asemănare cu chipul lui Hristos? Vorbim despre un creștinism militant care să schimbe lumea? Creștinismul nu schimbă lumea printr-o activitate militantă, ci noi putem schimba lumea prin asemănare cu caracterul lui Hristos. Și acest lucru are un preț. Orice "măgar" sălbatic poate predica. Dar a fi asemenea caracterului lui Hristos durează o viață întreagă. Creștine drag, și voi care sunteți azi aici și ați suferit lucruri îngrozitoare, și de multe ori, în suferința voastră, ați crezut că totul se întâmplă fără niciun scop, însă acum să știți că Hristos v-a umplut viața cu lumină și că a existat un motiv pentru acel lucru. El știe de ce ai tu nevoie ca să devii asemenea chipului lui Hristos. Nu vă împotriviți!

    Așadar, există aceste acțiuni ale providenței și în afară de acestea, mai există și ceea ce numim în cartea Evrei capitolul 12, nu mai avem timp să-l citim, disciplinarea lui Dumnezeu. Vreau să observați ceva aici pentru o clipă, ascultați limbajul acesta, "Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Și ați uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului, și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." Bate cu nuiaua. Fraților, noi uneori citim Biblia, însă nu ne dăm seama ce citim. În Isaia 6 un înger care ia un cărbune aprins cu cleștele și atinge cu el buzele lui Isaia, iar noi ne gândim, "Ce imagine frumoasă!" Ce imagine frumoasă? Acest cărbune era așa de fierbinte încât îngerul nu l-a putut atinge și îl pune pe partea cea mai sensibilă a corpului lui Isaia. Fața lui a explodat de durere. Și astfel vedem ce înseamnă suferința unui profet. "Bate cu nuiaua." Ideea de aici este aceea a unui om legat între doi stâlpi și bătut cu o nuia până când sângele țâșnește din spatele lui. Știu în ce cultură ați fost crescuți: una capricioasă, ipocrită, idioată, o cultură care spune, "Dumnezeul meu nu face astfel de lucruri." Da, poate că Dumnezeul tău nu face asta, dar Dumnezeul Bibliei face. Nici nu vă puteți imagina cât de adâncă este dorința lui Dumnezeu pentru sfințenia noastră și nici nu vă puteți imagina cât de dur poate fi acest pelerinaj, atunci când este cu adevărat un pelerinaj. Credeți că a fost o mare bucurie când John Bunyan a fost închis timp de 12 ani, un refugiu minunat unde se poate scrie o carte? Acolo, el a avut parte de suferință, cu șobolani, cu mucegai, cu noroi, cu excremente și din această suferință a ieșit o carte, considerată a doua după Scriptură și este de folos pentru oamenii lui Hristos în întreaga istorie a bisericii. Nu l-au pus într-un turn de fildeș ca să scrie o carte, acolo nu se pot scrie astfel de cărți. Ce îți dorești? Dragul meu prieten, mulți oameni, din cauza internetului, a faimei de a apărea pe Youtube și a aprecierilor oamenilor, și știu că și eu fac parte din toate acestea, ceea ce le face și mai absurde în mintea mea. Toată lumea crede, pastorii tineri și alți pastori, că satana lucrează prin aceste lucruri pentru a-i face pe oameni să creadă că nu ești un slujitor de success decât dacă ai un blog pe care toată lumea să îl citească, decât dacă o sută de mii de oameni îți citesc mesajele de pe Tweeter sau cum sunt numite, decât dacă predici la toate conferințele. Aceasta este o minciună! Mă voi alătura și eu adevărului filozofic, sau cel puțin imaginii frumoase a acestuia, al unei întrebări pe care un bătrân teolog le-o pune tinerilor din clasa sa, "Ar lua Dumnezeu trandafirul cel mai frumos pe care l-a creat vreodată ca să-l planteze adânc într-o pădure unde nu calcă nicio făptură umană? Ar face El acest lucru? Și dacă ar face-o, cum ar fi El glorificat prin acel trandafir?" Studenții îi răspund, "El ia cel mai frumos trandafir și îl pune într-un loc unde toți să-l poată vedea. Dumnezeu nu ar putea fi glorificat dacă nimeni nu ar putea vedea trandafirul." Ba, ar putea, fiindcă El l-ar vedea în fiecare zi și s-ar bucura de ceea ce a creat. Vă spun că cei mai buni predicatori și oameni vă sunt necunoscuți vouă. J.I.Packer, cel mai bun predicator din lume a spus odată că "voi nu-l cunoașteți", iar un altul a spus că cele mai bune predici predicate vreodată au fost predicate la 6 oameni. Îmi amintesc că odată am predicat în Texas și o întreagă mulțime de oameni s-a adunat pentru acea întâlnire, iar eu urma să predic despre Noul Legământ, despre cum a fost călcat Vechiului Legamânt, despre frumusețea proorociilor, totul despre venirea lui Mesia. Și imediat ce m-am urcat la amvon, am văzut un profesor care stătea acolo. La dreapta mea. Uitându-mă într-acolo, mi-am zis "O, Doamne!" Era un frate din India cu familia sa, Muggli A.R., doctorul Muggli A.R., care uitase multe din lucrurile despre care urma să predic, însă toate împreună erau mai mult decât am știut eu vreodată și mi-am zis, "Priviți înțelepciunea lui Dumnezeu! Savantul și omul lui Dumnezeu stă acolo așezat și nimeni nu-i cunoaște numele, iar un "măgar" sălbatic se ridică și reușește să predice doar un fragment din ceea ce acesta experimentează zilnic în momentele lui de părtășie." Vedeți, tinerilor, nu este vorba despre acest lucru. Să spun așa, nu este vorba despre faptul că cel mai faimos predicator iese câștigător, ci este vorba despre cel care se aseamănă cel mai mult cu chipul lui Hristos. Dacă nu sunteți în disciplinare, sunteți un copil nelegitim. Dacă din viața voastră lipsesc lucrările providenței lui Dumnezeu, este așa pentru că nu-I aparțineți Lui. Una dintre dovezile cele mai mari că sunteți copiii lui Dumnezeu, este dovada providenței protectoare a lui Dumnezeu în viețile voastre. Și dacă aceasta lipsește, ar trebui să tremurați și să vă întrebați, "Îi aparțin eu cu adevărat lui Dumnezeu?" Fiți siguri de alegerea și chemarea voastră! Testați-vă, examinați-vă pe voi înșivă ca să vedeți dacă sunteți în credință.

    Scopul curățării. Uitați-vă la versetul 2, "Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește ca să aducă și mai multă roadă." Dumnezeu lucrează în permanență ca să ne facă mai roditori. Dacă vă uitați în versetul 8, "Tatăl Meu va fi proslăvit dacă aduceți multă roadă, și voi veți fi astfel ucenicii Mei." De aici putem învăța două lucruri: primul lucru, acela că Tatăl este proslăvit prin roada noastră, iar celălalt lucru este faptul că roada este dovada mântuirii. Roada este dovada adevăratei convertiri. Roada este o manifestare a regenerării. Permiteți-mi să vă spun ceva foarte, foarte important: există un lucru astăzi, de care adesea eu, John McArthur și alții suntem acuzați, iar acest lucru se numește mântuirea prin domnia lui Isus. Acești oameni predică, adică eu predic despre faptul că, pentru a fi mântuită, o persoană trebuie să creadă în Isus și să se supună în totalitate domniei Lui și lucrării acesteia. Cei care vorbesc despre mântuirea prin Isus de ambele părți, greșesc toți. Ei nu înțeleg problema. Adevărata Evanghelie nu spune că, pentru a fi mântuit, trebuie să te pocăiești, să crezi și să trăiești ca și cum Hristos ar fi Domn, facând toate aceste lucruri în ascultare de voia Lui. Nu așa vorbește Biblia. Biblia ne învață că pentru a fi mântuit trebuie să te pocăiești și să crezi în Evanghelie. După cum am spus, cei care cred, cei care se pocăiesc și cred, ce s-a întâmplat cu ei? Aceștia au fost regenerați, nu-i așa? Au devenit făpturi noi. Aceasta înseamnă că au devenit făpturi noi în momentul în care s-au convertit și că sunt în totalitate supuși domniei lui Isus Hristos și că sunt fără păcat? În mod categoric, nu! Niciunul dintre noi nu înțelegem pe deplin ideea domniei lui Hristos. Toți suntem departe de a ne supune în totalitate domniei Lui. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că în momentul în care suntem regenerați, îl recunoaștem ca Domn. Facem cu adevărat acest lucru. Și dorim să ne supunem legii Lui, dorim să ne supunem Cuvântului Lui, dorim să ne supunem suveranității Lui și pe măsură ce înaintăm în viață, căutăm să ne supunem legii, suveranității și Cuvântului Lui. Iar atunci când cădem, și asta ni se întâmplă tuturor, ce se întâmplă? Ne pocăim și o luăm de la capăt. Puțin câte puțin creștem în supunerea față de domnia lui Isus Hristos. Oameni buni, acesta este creștinismul. Acesta este creștinismul. Și nu mântuirea este prin credință și prin fapte, ci mântuirea este prin credință cu aceeași lucrare supranaturală a lui Dumnezeu, care produce credință și de asemenea produce roadă. Și pe măsură ce creștem în sfințenie, care este asigurată de Duhul care locuiește în noi și de providența lui Dumnezeu, continuăm să producem mai multă roadă, continuăm să trăim într-o supunere tot mai mare și când ne îndepărtăm, ce se întâmplă atunci? Tatăl vine și, plin de dragoste, ne disciplinează.

    Vreau să vă uitați la versetul 16, "Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea." Ceea ce vreau să înțelegeți de aici este următorul lucru: în primul rând, Dumnezeu ne-a ales. Unul dintre scopurile convertirii este ca noi să producem roadă. Acest lucru îl vedem și în alt loc, dacă deschideți Biblia foarte repede în Efeseni, capitolul 2, versetul 10, "Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele." Observați că spune același lucru pe care îl vedem aici: Dumnezeu ne-a ales încă de la întemeierea lumii ca noi să producem roadă, o roadă pe care El a plănuit-o după modelul Său, pentru că nu trebuie să uităm că Dumnezeu nu doar oferă viață viței prin Fiul Său, ci providența lui Dumnezeu direcționează modul de formare al acesteia. Providența Lui stabilește felul în care trebuie să crești, unde trebuie să produci roadă, ce cantitate de roade trebuie să produci și felul precis în care aceasta trebuie să arate. De un lucru poți fi sigur, dacă ești cu adevărat convertit, vei aduce roadă! Vor fi momente în care vei crede că ești neroditor și asta fiindcă El te va curăța din nou, dar dacă te uiți la întregul curs al vieții tale, trebuie să existe roade. Oamenii vor întreba: ce este această roadă? Aici trebuie să fii foarte atent pentru că dacă doar ai făcut un studiu al Cuvântului, te poți încurca. Roada înseamnă aici toate lucrurile care însoțesc dovezile unei vieți creștine. Ea trebuie să aibă legătură cu caracterul, cu slujirea, cu roadele Duhului, trebuie să fie în legătură cu tot ceea ce însoțește dovada unei vieți creștine. Dacă vă uitați în versetul 16, veți observa un lucru pe care cred că mulți oameni îl scapă. El a spus, "Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am rânduit să..." acum uitați-vă la asta "să mergeți și să aduceți roadă." Găsesc acest lucru foarte interesant și nu cred că a fost pus acolo în mod accidental. Trebuie să mergem undeva, în altă parte, nu-i așa? În Matei, "Mergeți și faceți ucenici." Iar eu cred că acest pasaj de aici ar putea fi pus împreună cu toate celelalte pasaje pe care noi le numim pasajele despre marea trimitere. Ideea este că vița nu stă pe loc, ci merge în toată lumea și acum ne întoarcem la acele metafore legate de Israel, în cartea lui Isaia, în cartea Psalmilor, la această idee de răspândire în întreaga lume, aducând roade. Marea ta pasiune ar trebui să fie aceea de a aduce roade pentru gloria lui Dumnezeu și pentru nevoia lumii, tu ești o viță roditoare. Nu-mi spune, "Știi, eu sunt un mic sfânt umil și nu pot face nimic." Ascultați, toată lumea se află în starea aceasta, fiecare dintre noi este un sfânt mic și umil care nu poate face nimic. "Căci, despărțiți de Mine nu puteți face nimic." Dar noi toți am fost rânduiți să aducem roadă nu prin propria noastră putere și înțelepciune, sau prin îndrumarea noastră, ci prin îndrumarea, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Nu doar că poți să aduci roadă, ci vei și aduce roadă! El va avea grijă ca tu să aduci roadă.

    El spune, "mergeți și aduceți roadă!" Ei bine, poate vei spune, "Frate Paul, nu am adus atât de multă roadă în viața mea!" Acest lucru este posibil. Este posibil. Însă se mai poate întâmpla ca tu să nu fi văzut niciodată realitatea necesității de a fi conectat la Hristos și a unei relații statornice cu El. Și zici, "Frate Paul, în momentul convertirii mele, în momentul în care am crezut, am fost justificat, El a devenit Stăpânul meu, iar eu fac parte din trupul Lui." Da, este adevărat, însă este vorba despre ceva mai mult decât o poziție, este vorba despre o experiență, este vorba despre un mod de viață, este vorba despre o hrănire zilnică din Hristos. El nu a folosit metafora "Trebuie să mâncați și să beți din trupul Meu" ca să ne învețe despre canibalism sau ceva legat de vreun ritual. Ne vorbea despre a ne hrăni din El. Bisericii din Laodicea îi spune, "voi cina cu tine, și tu cu mine". Este singura cină în care mâncăm din Hristos, ne hrănim din Hristos. Este El, este viața Lui.

    Am găsit cuvântul pe care l-am căutat, am obosit căutându-l toată ziua, este cuvântul "cultivare", cultivarea unei relații cu Hristos și experimentarea unei relații cu Hristos. Mă uit în Cuvântul Său și fiecare instrucțiune vine de acolo, orice alt vânt care bate este testat, orice sentiment, orice emoție este testată prin Cuvânt și așa numita îndrumare sau conducere a Duhului Sfânt este și ea testată prin Cuvânt, astfel mă cultiv în Cuvânt, iar Cuvântul pe care îl citesc mă cultivă pe mine, mă trântește, mă cioplește, mă transformă, mă expune, are putere să vorbească în viața mea, să recreeze, să reînnoiască și toate aceste lucruri. Apoi mă mai cultiv... în ce fel? Prin alte lucruri, prin cărți scrise de bărbați plini de foc puternic și de femei care au adus multă roadă. Citind despre viața lor, citindu-le memoriile, citind despre învățăturile pe care aceștia le-au dat, cultivând, realizând faptul că nu trebuie să merg la mall. De ce? Din cauza lucrurilor îngrozitoare care sunt prezente acolo. Nu voi merge. Indiferent cum voi fi catalogat, refuz să merg acolo. Nu, nu voi merge să văd acel film, nu voi asculta lucrurile acestea, nu-L voi ofensa pe Duhul Sfânt, mi-a fost încredințat un mare depozit și vreau să fiu sfânt. Sunt un bărbat sălbatic, iar casa mea este un circ plin de bucurie. Să nu vă gândiți că ne petrecem timpul visând, facem tot felul de lucruri. Însă există anumite lucruri pe care noi nu le facem, anumite lucruri pe care nu le vizionăm, iar alte lucruri nu fac parte din viața noastră. De ce? Pentru că noi păzim, cultivăm acest depozit. Sunt unele lucruri pe care nu le voi permite în grădina mea pentru că o vor ruina, vulpile mici și în special, vulpile mici distrug viile. Mulți dintre voi nu veți merge să vizionați un film oribil foarte apreciat, însă veți permite destule alte lucruri să intre, vulpi mici care să distrugă via. A cultiva această relație cu Hristos pentru a aduce roadă. Am ceva pentru pastorii evangheliei prosperității, ei vor fi de acord cu mine când spun că trebuie să producem roadă. Ei spun, "Trebuie să producem roadă, trebuie să fim o viță roditoare." Da, este adevărat, însă trebuie să vă amintiți un lucru: copacii nu-și mănâncă propriile fructe. Este un lucru bun pe care să-l țineți minte: roada este întotdeauna pentru altcineva. Și așa cum pastorii mai în vârstă obișnuiau să spună, "Dacă tu arunci afară cu lopata, Dumnezeu aruncă înăuntru cu lopata, însă nu uita că El are o lopată mai mare decât a ta." Așadar, continuă să dăruiești cu lopata. Este vorba despre a ne jertfi viețile pentru a aduce roadă pentru alții.

    Am 50 de ani și îmi doresc să mai trăiesc, cer să mai trăiesc până la 91 de ani. Chiar vreau asta! Dacă depășesc vârsta aceasta, dacă Dumnezeu este extrem de îndurător, tot ceea ce cer este să trăiesc mai mult, dar contez pe 91 de ani. Am văzut bărbați foarte bătrâni, în jurul vârstei de 90 de ani. Există o imagine a lui George Muller în ultimele sale zile, stând într-un fotoliu, cred că era la începutul vârstei de 90 de ani. Fața lui strălucește, și uitându-mă la fața omului în vârstă, parcă o vedeam pe cea a unui băiețel stând acolo. Fratele meu despre care vorbeam, Richard Owen Roberts, predicatorul, la 80 de ani s-a urcat la amvon, cu mâinile tremurând în timp ce-și aranja microfonul, după care s-a întors către mulțime, a citit pasajul din Scriptură și dintr-o dată și-a îndreptat spatele, a scos pieptul în afară și a predicat timp de două ore și jumătate. Și vă spun că ți se făcea pielea de găină ascultându-l predicând. Așadar, cu înaintarea în vârstă, nu se așteaptă mai puține roade, ci mai multe. Mare parte din puterea trupului slăbește pe parcurs așa încât o mai mare putere a Duhului să își poată face apariția.

    Permiteți-mi să vă las niște versete în încheiere. "El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc, tot ce începe duce la bun sfârșit." Nu voi da acest verset predicatorilor evangheliei prosperității, el este al meu, trebuie să fim prosperi pentru gloria lui Dumnezeu, prosperi în vindecarea de vieți, pentru mântuirea sufletelor. De ce ne pasă atât de mult de bani? De ce ne pasă de lucrurile trecătoare, care vor putrezi și vor rugini? Este vorba despre a produce roadă, de a da viață națiunilor care nu cunosc Evanghelia. Psalmul 52:8, "dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci." Acest lucru este pentru mine. Va fi pentru mine și când mă voi afla pe patul de moarte, voi fi tot ca un măslin verde pentru că omul nostru de afară trece, dar omul nostru din lăuntru, omul care sunt cu adevărat, se înnoiește în fiecare zi. Psalmul 92:12, "Cel fără prihană înverzește ca finicul, și crește ca cedrul din Liban. Cei sădiți în Casa Domnului, înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe, sunt plini de suc și verzi." Soția îmi zice, "Dragule, încărunțești!", "Da, draga mea, dar sunt plin de sevă și foarte verde!" Dragul meu prieten, este vorba despre viața care freamătă în noi. Matei 13:23, "Iar sămânța căzută într-un pământ bun, este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci." Vreau să vedeți că cel de pe urmă dintre sfinți produce treizeci de roade. Cel mai puțin roditor. Ioan 14:12, "Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în Mine și în lucrarea Mea, va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tată." Și trimite Duhul Sfânt. Unul dintre lucrurile pentru care vreau să-i mustru, în special pe pastorii de aici, care au o bună teologie. Cum se face că aceste tipuri de versete sunt citite astăzi doar de către predicatorii de la televizor? Care le citesc și le interpretează total greșit. De ce nu sunt citite de către voi oamenilor voștri? Acestă încredere că, deși trupurile noastre se degradează, deși iadul se dezlănțuie împotriva noastră, suntem o viță roditoare. Îngerii lui Dumnezeu vin și ne înconjoară. Am ascultat un pastor foarte faimos acum câteva luni, și este un eretic. Stăteam acolo, el a venit și m-am gândit să-l ascult pe omul acesta. Știți ce am realizat? Că era o adevărată mustrare din partea lui Dumnezeu. El a citat unele dintre promisiunile cele mai frumoase și mai pline de putere despre ceea ce eu numesc prosperitate biblică, care de cele mai multe ori nu are nimic de-a face cu finanțele. Vorbesc despre viață. El a citat toate aceste lucruri, iar eu am stat acolo să-l ascult și nu datorită lui, ci datorită versetelor citate, am fost atât de întărit și am fost atât de plin de credința în ceea ce Dumnezeu poate să facă în viața mea. Dintr-o dată, acel învățător a luat toate acele versete, le-a asociat cu materialismul și a focalizat totul asupra unei vieți mai bune trăite acum. Uitați care este problema, nu pe el l-am văzut, ci pe mine. Eu ar trebui să spun astfel de lucruri oamenilor lui Dumnezeu, însă interpretându-le corect. Eu ar trebui să le spun, "El poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi" și de aceea trebuie să credem în El. Ar trebui să le spun, "poți fi un copac verde", ar trebui să le spun, "râuri de apă vie pot exista înlăuntrul tău". Toate aceste lucruri sunt pentru oamenii lui Dumnezeu, însă ereticii le-au luat de la noi și noi ne simțim stânjeniți să vorbim despre ele. Doar citind acele versete, nu v-ați umplut de speranță? Eu am experimentat asta și le-am citit de sute de mii de ori. De fiecare dată când le citesc.. uau! Doar atât puteți obține de la un baptist reformat! Dacă scot sunete mai tari de-atât, puteți chema o ambulanță! Dar vedeți, fraților, și știu că dorința mea ca om și ca slujitor este să vă văd crescând și să aduceți roadă, să fiți frumoși, chiar dacă în mijlocul acestor lucruri aveți parte de suferință. Frumusețea și zdrobirea sunt pentru voi, ca apoi să vă înfățișați într-o zi înaintea Dumnezeului vostru ca mlădițe roditoare. Aceste promisiuni sunt pentru voi, ele sunt pentru voi, nu lăsați pe nimeni să le fure de la voi. Și dacă ești un slujitor, adu-ți aminte, nu-mi place să o formulez în acest fel, cât de pozitivă și înălțătoare este credința noastră. În unele biserici, când intru și ei încep să cânte imnuri, "Tu ești Dumnezeu, iar eu sunt un vierme. Pășește peste mine și uită-te cum mă târăsc!" Mergând prin biserici, știți că predic foarte mult despre convertire, despre mânia lui Dumnezeu, dar totul a fost doar despre "Mulțumesc Doamne că nu m-ai zdrobit sub mânia Ta!" Bine, am înțeles lucrul acesta, acum putem merge mai departe? Ok, nu ne va ucide pe toți și suntem justificați, dar haideți să ne uităm la ce înseamnă să fii copilul Dumnezeului Celui Viu și să fii fericit în toate aceste lucruri care ne-au fost promise. Ei bine, o să mă rog înainte de a mai găsi ceva de spus.

    Tată, te rog binecuvântează-ți poporul cu bogăție de har ca să fie sfinți, cu revărsări din plin ale Duhului Dumnezeului Celui Viu ca să producă har și virtuți în ei, nu prin mâncare și băutură, ci să fie plini de sfințenie și bucurie în Duhul Sfânt, astfel încât familiile lor să fie mântuite, iar această mântuire să producă bucurie. Dragă Doamne, dacă s-au bucurat... așa cum s-au bucurat de Isaac, să se bucure și de Cel care este mai mare decât Isaac, cu mare mulțumire și bucurându-ne de tot ceea ce ai făcut. În Numele lui Isus. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 942
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni