Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Suveranitatea lui Dumnezeu
Autor: John Piper  |  Album: Mărci a 30 de ani de teologie  |  Tematica: Atributele Lui Dumnezeu
Resursa adaugata de Mada_O in 26/04/2016
    12345678910 0/10 X
Referințe

    Tată, așa cum stăm adunați ca și biserică în Lakeville, la campusul de nord și în Centru, fă-ne să ne smerim sub mâna Ta puternică, să ne punem mâna la gură dacă avem obiecții cu privire la suveranitatea Ta, și umple-ne cu un cântec despre supremația Ta, fă să ne găsim în puterea Ta sensul, siguranța, mântuirea, speranța și hrana. Doamne, învață-ne acum, fi învățătorul nostru, fă-mă să fiu credincios Cuvântului Tău și pune o stâncă sub picioarele celor care simt că se afundă în nisipuri mișcătoare. Îți cer acestea în Numele lui Isus, Amin.

 

    Unul dintre cele mai fundamentale semne distinctive ale teologiei de treizeci de ani, prin care trecem acum, este suveranitatea lui Dumnezeu. Haideți să mergem la text, până nu spun prea multe încă de la început astfel încât să import în înțelesul acestei expresii, „suveranitatea lui Dumnezeu”, ceva ce nu este din Biblie. Este atât de încărcată, atât de serioasă, atinge atât de multe lucruri dureroase din viață încât nu îndrăznim să atingem această definiție. Nu îndrăzniți să vă aduceți propriile idei în ea! Trebuie pur și simplu să Îl ascultăm pe Dumnezeu când vine vorba despre suveranitatea lui Dumnezeu. Trebuie ca Dumnezeu să ne spună ce înseamnă ca El să fie suveran, ca nu cumva să importăm limitări sau posibilități în Dumnezeu, pe care El nu le regăsește în El Însuși. Isaia 46, versetul 9: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine”. Problema de față este unicitatea lui Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, nu mai este nimeni ca mine. Unic, singurul din categoria mea. Acesta este sensul aici. Problema este dumnezeirea lui Dumnezeu, unicitatea lui Dumnezeu. Când se întâmplă ceva, sau se spune ceva, sau se gândește ceva la care Dumnezeu răspunde: „Eu sunt Dumnezeu!”, atunci știi că lucrul care se întâmpla, sau ce se spunea, sau ce se gândea se întâmplă, se spune sau se gândește ca și cum nu am ști ce înseamnă să fie El Dumnezeu. Așa că El răspunde spunând: „Sunt Dumnezeu”, adică, „Nu te comporți ca și cum ai fi înțeles ce înseamnă să fiu Dumnezeu.” Și acum, în acest text, ne va spune ce îseamnă că El este Dumnezeu. Acesta este spiritul acestui text, „Eu sunt Dumnezeu”, versetul 9, „și nu este altul...nu este niciunul ca Mine”, și tu te comporți ca și cum nu știi ce înseamnă că Eu sunt Dumnezeu.

    Acum, în versetul 10 face acest lucru. Ce înseamnă că Dumnezeu este Dumnezeu? „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.” Sunt două afirmații. Eu declar felul în care lucrurile se vor desfășura, cu mult înainte ca ele să aibă loc. Aceasta este prima afirmație. Iar a doua afirmație este că nu doar declar felul în care se vor desfășura evenimentele naturale, ci declar și cum se vor desfășura acțiunea, cu mult înainte ca acțiunile să se împlinească. „Eu am vestit de a început [...] Ce nu este încă împlinit.” Deci, prezic evenimentele din natură și vestesc de la început și acțiunile ființelor care acționează. Asta înseamnă că Eu sunt Dumnezeu, fapt la care voi ar trebui să răspundeți cu: „Am crezut că predica este despre suveranitatea lui Dumnezeu, iar ce-ai făcut până acum este să ne arăți că El are preștiință.” Și aveți dreptate, doar asta am făcut până acum. Acum, ce face El în continuare, în versetul 10? În următoarea jumătate a versetului 10 Dumnezeu ne spune cum știe ce va fi înainte de a se întâmpla și ce se va face înainte de a fi făcut. Și iată felul Lui de a ști: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic...” Deci când fac această declarație, de fapt asta spun: „Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” Astfel, când El declară sfârșitul de la început, când declară lucruri care nu au fost încă făcute, El spune ceva. Ce spune? Spune: Spune: „Hotărârile Mele vor sta în picioare.” Și mai spune: „Îmi voi duce la îndeplinire toată voia Mea.” Felul în care Își declară preștiința este prin a-Și declara hotărârile luate de dinainte și voia Sa de mai înainte. Nu doar atât, dar El mai spune că „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.”

    Motivul pentru care Dumnezeu cunoaște viitorul este pentru că îl planifică și îl duce la îndeplinire. Asta înseamnă să fii Dumnezeu. Viitorul este hotărârea lui Dumnezeu, pe care El o face să stea în picioare; viitorul este voia lui Dumnezeu, pe care El o duce la îndeplinire. Asta spune textul. Și, acum, El o confirmă chiar și mai clar, la sfârșitul versetului 11: „Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Motivul pentru care El face predicții este pentru că El controlează viitorul. El cunoaște viitorul pentru că îl conduce, îl duce la îndeplinire. Dumnezeu nu este un ghicitor. Dumnezeu nu este un prezicător. Dumnezeu nu are un glob de cristal. El nu doar cunoaște viitorul, El duce viitorul la îndeplinire. Astfel, El știe viitorul pentru că știe ce va face în viitor. Asta spune sfârșitul versetului 11, cât se poate de clar. Sfârșitul versetului 10: „hotărârile Mele vor rămâne în picioare”, deci iau hotărâri, spun viitorului ce să fie și acesta va rămâne în picioare, pentru că hotărârile Mele rămân în picioare; apoi: „îmi voi duce la îndeplinire toată voia Mea”, am un scop pentru viitor, și merg acolo, în viitor, pentru a-l îndeplini; știu ce voi face, și așa cunosc viitorul. Iată care este definiția mea pentru suveranitatea lui Dumnezeu, pe baza acestor versete: Suveranitatea lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu are autoritatea cuvenită, și libertatea, și înțelepciunea, și puterea pentru a face să se întâmple tot ceea ce El intenționează. El are autoritatea, libertatea, înțelepciunea și puterea pentru a face să se întâmple tot ceea ce El intenționează. Astfel, tot ceea ce El intenționează să se întâmple, se întâmplă. Sau, altfel spus, tot ce se întâmplă, El a vrut să se întâmple. De aceea s-a întâmplat. Asta înseamnă că Dumnezeu este suveran.

    Să stăruim asupra acestui lucru încă puțin. Când spune: „Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea”, Îmi voi aduce la îndeplinire, sau Îmi voi face, înseamnă că nimic nu se întâmplă decât ce voiesc Eu. Poate nu vi se pare că acesta este înțelesul textului, dar gândiți-vă. Dacă s-ar întâmpla ceva ce nu voiește Dumnezeu, atunci El ar spune: „N-am vrut să se întâmple asta!” Și noi I-am răspunde: „Dar ce ai fi vrut să se întâmple?” Și El ar spune: „Nu asta, ci altceva!” Noi am spune: „Deci acel lucru nu s-a întâmplat? Tocmai ai spus că Îți duci la îndeplinire toată voia, dar acel lucru nu s-a întâmplat?” Și El ar spune: „Nu, acel lucru s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost voia Mea, și tot ce s-a întâmplat este voia Mea. Altfel n-aș putea spune că Îmi duc la îndeplinire toată voia Mea, aș putea spune doar că Îmi duc la îndeplinire o parte din voia Mea, iar restul cade. Cuvântul Meu cade.” Și nu asta înseamnă că Dumnezeu este Dumnezeu. Tot ce se întâmplă, s-a întâmplat sau se va întâmpla, este voia lui Dumnezeu. Ceea ce tocmai am spus este complicat, așa că dați-mi voie să simplific. Să mergem la Scriptură, oriunde în Scriptură, și să cităm din Scriptură. Haideți să nu devenim raționali, ci doar să ascultăm. Acesta ar fi cel mai ușor de făcut; în loc să luăm o afirmație și să încercăm să deslușim logica implicațiilor ei și să ne încurcăm, haideți doar să ascultăm.

    Înainte să fac acest lucru, voi face două observații preliminare. Sau poate trei. În primul rând, aș dori să ascultați mărturisirea de credință a conducătorilor bisericii, pentru că nu intenționez să țin aceste predici zicând: „Așa a fost, habar n-am ce urmează!” Nu am mentalitatea aceasta în cadrul seriei în care ne găsim. Mentalitatea mea este să predic lucruri pe care noi, mai marii, le credem. Vă voi citi doctrina despre suveranitatea lui Dumnezeu din mărturisirea de credință a conducătorilor, pentru ca să știți că cel puțin patruzeci și patru de oameni din această biserică sunt în asentiment cu ceea ce spun. Și, probabil, încă câteva mii. Secțiunea a treia: „Credem că Dumnezeu, din veșnicie, pentru a-Și arăta întreaga glorie, pentru bucuria eternă și mereu crescândă a celor ce-L iubesc, prin cea mai înțeleaptă și sfântă hotărâre a voii Sale, de voie și neschimbabil, a stabilit și cunoscut mai dinainte orice se va întâmpla. Credem că Dumnezeu susține și guvernează toate lucrurile, de la galaxii la particule subatomice, de la forțe ale naturii la mișcări ale națiunilor, de la planuri publice ale politicienilor la fapte ascunse ale fiecărei persoane, toate conform voii Sale eterne și atot-înțelepte de a se glorifica, dar în așa fel încât El niciodată nu păcătuiește, nici nu condamnă vreo persoană pe nedrept; ci credem că stabilirea și guvernarea tuturor lucrurilor de către El este în conformitate cu responsabilitatea morală a tuturor persoanelor create după chipul Lui. Credem că alegerea lui Dumnezeu este un act necondiționat de har care a fost dat prin Fiul Său Isus Hristos înainte de întemeierea lumii. Prin acest act, Dumnezeu a ales, înainte de întemeierea lumii, pe cei ce vor fi răscumpărați din legătura păcatului și aduși la pocăință și credință mântuitoare în Fiul Său Isus Hristos”, am încheiat citatul. Deci suveranitatea lui Dumnezeu este exprimată așa în mărturisirea de credință a conducătorilor, pe care toți cei din biserică ce vă conduc și vă învață, o cred.

    Înainte de a trece la texte, iată încă o observație preliminară. Când voi ajunge la sfârșitul acestui studiu, unii dintre voi se vor simți, poate, copleșiți. Copleșiți de întinderea suveranității lui Dumnezeu. Vă va tăia respirația. Cel puțin eu așa pățesc. Și veți fi puși în fața unei alegeri. Vă pregătesc pentru asta, să nu fiți luați prin surprindere. Veți fi puși în fața unei alegeri după ce ați auzit atâtea din Biblie despre suveranitatea lui Dumnezeu. Voi reduce la tăcere orice obiecții care se ridică în inima mea, astupându-mi gura cârtitoare cu mâinile, mă voi înălța în laudă înspre înțelepciunea, puterea, libertatea, autoritatea și harul lui Dumnezeu, și mă voi pleca de bună voie în fața suveranității Lui absolute? Sau îmi voi încorda gâtul, zicând: „Nu accept! Nu voi permite existența unui astfel de Dumnezeu în lumea aceasta!” Vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu ca și singura noastră speranță pentru viață în moarte? Vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu ca singura noastră speranță de a primi răspuns la rugăciuni pentru lucruri imposibile? Aveți pe cineva drag? Vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu ca singura speranță pentru succes în evanghelizarea celor vii, dar morți? Vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu ca singura speranță de a găsi un sens în suferință? Sau vom face loc haosului și absurdității? Sau vom insista: „Trebuie să fie o speranță mai bună decât suveranitatea lui Dumnezeu!”? Sau nicio speranță. Aceasta este întrebarea cu care vă veți confrunta.

    Ultima observație preliminară: Unii dintre voi vor auzi ce spun, și vor trage concluzia că spusele mele nu pot fi compatibile cu responsabilitatea mea morală. Dacă acest lucru e adevărat, atunci nu pot fi tras la răspundere. Așa veți simți unii dintre voi. Și vă rog din start, nu faceți asta. Încercăm, ca și biserică, să fim mai mult biblici decât sistematici. Dacă Biblia spune că Dumnezeu este absolut suveran peste voia ta, iar tu crezi că asta face ca voia ta să fie neglijabilă, sau neînsemnată, greșești! Pentru că așa spune Biblia, nu eu. Voia ta are însemnătate infinită! Eternitatea ta depinde de ea! „Alegeți azi cui vreți să slujiți”: lui Hristos sau nu lui Hristos. Am spus asta, de aceea să nu se creadă că restul predicii va contrazice ce tocmai am spus, așa cum unii dintre voi vor zice. Dar nu va fi în contradicție! Și nu contează dacă nu înțelegeți cum de nu se contrazice. Asta înseamnă să te supui Bibliei.

    Vom împărți Biblia în ceea ce privește suveranitatea lui Dumnezeu în fenomene naturale și probleme ce țin de oameni. Prima categorie se referă la stăpânirea proceselor naturale de către Dumnezeu, iar a doua a deciziilor umane. Acestea sunt cele două jumătăți, și vom lua doar texte, lăsându-L pe El să ne vorbească în restul mesajului. Iar în încheiere, vă voi da șapte motive pentru care acest lucru este de preț pentru noi, Biserica Betleem. Sper să fie de preț și pentru voi. Le voi spune sub formă de îndemnuri.

    Suveranitate peste natură. Dumnezeu este suveran peste cele mai aleatorii lucruri pe care vi le-ați putea imagina. Proverbe 16:33: „Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” Cum am spune asta azi? Am spune că zarurile se aruncă în Las Vegas, și fiecare oprire a zarurilor, cu numerele care cad, este de la Dumnezeu. Toate. Sau dacă joci Scrabble acasă, și iei litere din pungă, Dumnezeu decide ce litere iei. Dacă joci Uno, Dumnezeu decide. Ca să nu credeți că acestea ar fi spuse cu ușurință, ascultați: „Nu se vând două vrăbii cu un ban?” Cu alte cuvinte, sunt complet neînsemnate. „Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.” (Matei 10:29-30). Aruncarea zarurilor în Vegas, oricare din ele, jocul vostru de acasă și mica pasăre care moare în miile de păduri, sunt guvernate de către Dumnezeu. Acesta este felul lui Isus și al proverbelor de a spune că nu sunt detalii prea mărunte pentru controlul Lui. Acesta e felul în care o spune. Dacă ar fi azi, ar vorbi despre molecule, ar spune împreună cu R.C. Sproul, nu este nicio moleculă rătăcită în Univers. De la viermi din pământ până la stelele Universului, Dumnezeu guvernează. Un exemplu este cartea lui Iona. Avem un pește foarte mare, și Biblia spune că a poruncit peștelui să-l înghită pe Iona, și peștele s-a supus. Deci peștii fac voia lui Dumnezeu, dacă le spune să facă ceva, o fac! A mai poruncit unei plante să crească, pentru a-i ține umbră lui Iona. „Plantă, crești!” A ascultat! Plantele fac voia lui Dumnezeu. Apoi a poruncit unui vierme să omoare planta, pentru ca să-i fie cald lui Iona și să-l pedepsească pentru atitudinea greșită față de Ninive. Și viermele a ascultat! Eu iau aceste lucruri complet în serios! Bacteriile, muștele tse-tse, virusurile care ucid, fac voia lui Dumnezeu! Nu sunt mai libere decât viermele, sau chitul, sau planta, care s-a întâmplat să crească!

    Dumnezeu vede tot și, dacă urmează să se întâmple ceva ce El nu vrea să se întâmple, atunci doar spune „Stop!” și acel lucru ascultă. Și dacă nu s-a oprit, El nu i-a spus să se oprească, ceea ce înseamnă că are un plan. Sau stelele. „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește!” (Isaia 40:26) De ce sunt stelele unde sunt și fac ceea ce fac? Pentru că El este măreț în putere! De aceea! Nu sunt deloc naturalist! Văd degetele lui Dumnezeu în atom și în galaxii, tot timpul, în fiecare milisecundă a istoriei, controlând totul! Nu știu ce fel de Dumnezeu aveți voi, care, poate, stă cu brațele încrucișate, stă pe spate, nu face nimic, lasă lumea în desfrâu, dar acesta nu este Dumnezeul biblic, și, de aceea, nu este Dumnezeul nostru. Dacă stelele, cu cât mai mult vremea, dezastrele, bolile, dizabilitățile, moartea. Psalmul 147, versetul 15: „El Își trimite poruncile pe pământ, cuvântul Lui aleargă cu iuțeală mare. El dă zăpada ca lâna”, chiar și metrul acela de zăpadă de săptămâna trecută din munți, Dumnezeu l-a dat! „El Își azvârle greața în bucăți: cine poate sta înaintea frigului Său?” Ador să trăiesc în Minnesota. E frig? Acela e Dumnezeu! Încă n-ați simțit frig, cei care tocmai ați ajuns din California. „El Își trimite cuvântul Său și le topește, pune să sufle vântul lui și apele curg.” Acesta e Psalmul 147. Iată și Iov 37: „Încarcă norii cu aburi și-i risipește scânteietori, mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui pentru împlinirea a tot ce poruncește El pe fața pământului locuit. Îi face să pară ca o nuia cu care lovește pământul sau ca un semn al dragostei Lui.” Iubesc cât e de clară Biblia când vine vorba de suveranitatea lui Dumnezeu peste lumea naturii. Zăpada, ploaia, frigul, căldura, vântul, sunt lucrarea lui Dumnezeu, iar când Isus se găsește în mijlocul unei furtuni, se ridică și spune trei cuvinte: „Taci! Fără gură!” Și vântul s-a oprit. Și valurile s-au culcat. Și ar fi putut s-o facă și lunea trecută, în New York. Iar dacă tu spui că nu ar fi putut, nu știu ce fel de Isus ai tu. E viu? Domnește? Este același Isus și azi? Normal că e, ceea ce înseamnă că oricând, oriunde pe planetă, orice vânt poate fi oprit cu un cuvânt din cer: „Stop!” Și ar asculta! Iar dacă nu spune nimic, are un plan. Nu este vânt, sau furtună, uragan, ciclon, taifun, muson sau tornadă peste care Isus să nu poată spune, „Taci! Fără gură!”, fără să se ridice de pe tron și să nu-L asculte! Iar dacă suflă, înseamnă că El asta vrea, și are un scop mai bun decât să-l oprească.

    Asta aș predica dacă aș fi în New York acum, cu cozile de șase ore la benzină și cei 98 de morți și alte trupuri găsite peste tot. Nu aș predica un Dumnezeu neajutorat, nu aș face-o, nu aș lua speranța acestor oameni spunând: „Nu aveți un Dumnezeu care să vă ajute penru că e prea slab ca să oprească o furtună. Cum ar putea să controleze furtunile vieților voastre? Cu ce ar putea să vă ajute dacă nici măcar nu poate spune ce a spus Isus?” Nu aș predica așa. Nu predic așa. Nu credem așa. Așa e cu toată suferința în viață, cu pierderile, durerile, gemetele vieții. Înainte să citesc acest verset, vreau să vă invit la conferința de joi din Campusul de Nord despre dizabilități: „Lucrările lui Dumnezeu: Planul bun al lui Dumnezeu în dizabilități”. Acest fel de limbaj te pune în pericol să fi împușcat în unele locuri. Planul bun al lui Dumnezeu în dizabilități. Cum îndrăznim? Cum îndrăznim să avem o conferință cu așa titlu? Haide și află! Iată unul dintre versetele pe care e bazată conferința. Exod 4, versetul 11: „Domnul a zis lui Moise” când Moise s-a supărat că nu poate vorbi destul de bine, „Domnul a zis lui Moise: Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?” Persoana pe care am auzit-o citând acest verset cel mai des des este John Knight. Fii binecuvântat, John! El are un fiu orb. Născut orb, fără ochi. Asta nu e ușor. Nu a fost ușor, nu e ușor. Nu spunem că dizabilitatea e ușoară. Viața nu e ușoară! 1 Petru 4:19: „Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor și să facă ce este bine.” 1 Petru 3:17: „Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul.” Suferiți pentru că faceți binele, voia lui Dumnezeu... Serios? Da. Deci fie că suferim din cauza dizabilităților, a răutății altora, persecuții, Dumnezeu decide, în cele din urmă, dacă suferim, dacă trăim sau murim.

    Ascultați Deuteronom 32 cu 39: „Nu este alt dumnezeu afară de mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.” Sau Iacov 4:13: „Ascultați acum voi, care ziceți: ‘Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga’ și nici nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțin și apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: ‘Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru” Plănuiți să mergeți undeva luni? Poate că n-o să ajungeți până acolo! Și dacă nu ajungeți, nu a fost planul Lui să ajungeți! Poate nu veți trăi până luni, și dacă nu trăiți, nu a fost planul Lui să trăiți! A fost planul Lui să mergeți acasă! Dacă Domnul va vrea, vom trăi. Voi termina predica aceasta dacă Domnul va voi. Dacă intră un nebun pe ușă și mă împușcă între ochi, a fost voia lui Dumnezeu. Așa că aveți grijă să nu spuneți lucruri rele la înmormântare. Soția mea se va ridica și vă va corecta. Aruncatul zarului, moartea unei păsări, târâșul viermelui, mișcarea stelelor, căderea zăpezii, adierea vântului, pierderea vederii, suferința sfinților, și moartea tuturor, acestea sunt incluse în declarația „Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea”. Am spus destul despre fenomenele naturale, haideți să trecem la problemele ce țin de oameni.

    Votați marți! Acesta este un îndemn pastoral, nu o cerință de la Dumnezeu, dar am un simț destul de puternic că aceasta este voia lui Dumnezeu, din câte înțeleg eu rolul nostru într-o democrație. Știu că mulți dintre voi, inclusiv eu, nu sunteți încântați de opțiunile care ne sunt date, dar nu îmi pasă dacă sunt sau nu opțiuni ideale, știu doar că cineva va fi președinte. Și nu ar trebui să renunțați la posibilitatea de a discerne, pentru următorii patru ani, cine va fi o mai mare binecuvântare pentru această națiune. Cine poate ști? Numai Dumnezeu poate ști, dar li se cere oamenilor să ia această decizie, iar dacă toți cei care se roagă cel mai mult și gândesc cel mai mult se retrag din acest proces decizional, atunci avem mai puține motive să credem că vom avea parte de ce e mai bun. Astfel că, vă spun, votați candidații și amendamentele, și să nu creadă nimeni că el va decide cine va fi președinte. Nimeni de pe planetă nu va decide cine devine președinte. Dumnezeu va decide cine va deveni președinte.

    Daniel capitolul 2, versetul 21: „El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți.” Dumnezeu va domni marți, așa cum a domnit în fiecare marți, și în toate generațiile. Și oricine va fi noul președinte, el nu va fi suveran. El va fi guvernat, condus, și ar trebui să ne rugăm ca el să știe asta! Și să își plece capul sub mâna suverană a lui Isus Hristos, Domnul tuturor, Rege al regilor și Domn al domnilor. Orice președinte și rege de pe planetă ar trebui să se plece înaintea lui Isus. Dacă vă întrebați ce să vă rugați pentru politică, cereți asta! Fie ca Obama și Romney să se plece în fața Regelui Isus al Bibliei. Au nevoie de aceasta mai mult decât orice. Dar ei nu sunt suverani pentru că Biblia spune că „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” Iar când președintele face politică externă, ar trebui să nu-și facă iluzia că va lua vreo decizie în ce privește politica externă, pentru că Dumnezeu a spus, în Psalmul 33, „Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie și planurile inimii Lui, din neam în neam.” O, de s-ar smeri liderii lumii, ca nu cumva să fie făcuți să mănânce iarbă ca bivolii, să le crească pene ca vulturilor și unghii ca ghearele păsărilor.

    Când națiunile s-au adunat, pentru a face tot ce se putea mai rău, și anume să-L omoare pe Fiul lui Dumnezeu, erau ele scăpate de sub controlul lui Dumnezeu? Nu, ci erau, în ceasul lor cel mai rău, mai strâns sub controlul lui Dumnezeu decât oriunde altundeva. Și Dumnezeu, în clipa păcatului lor cel mai mare, a distrus prin aceasta păcatul. Am să vă citesc asta. Iubesc versetele acestea, iar când oamenii mă întreabă: „Cât crezi că este de important să crezi în suveranitatea lui Dumnezeu?” Acestea sunt versetele pe care le citesc. Faptele Apostolilor capitolul 4, versetele 27 și 28: „În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile”, probabil soldații, „și cu noroadele lui Israel” ce strigau „Răstignește-L, răstignește-L”; deci Irod, Pilat din Pont, soldații dintre neamuri și tot norodul, „ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău.” Totul a fost păcat. Uciderea Fiului lui Dumnezeu este cel mai grav păcat care există. Trebuie să aveți o categorie în minte în care Dumnezeu a acceptat comiterea acestui păcat fără ca El să păcătuiască. Mai spun o dată. Aveți nevoie de o categorie biblică în creier în care Dumnezeu a vrut ca acelt păcat să se întâmple, fără ca El Însuși să fie păcătos, sau să păcătuiască. Dacă nu ai categoria aceasta, acest text nu va avea niciun sens.

    Argumentul final pentru mine, datorită căruia suveranitatea lui Dumnezeu este atât de prețioasă, și există multe argumente pe lângă cel final, este că fără suveranitatea lui Dumnezeu nu aș avea un Mântuitor. Niciun Mântuitor lăsat de Tatăl, cu un scop infailibil de a suporta cel mai grav păcat împotriva Lui, prin aceasta înfrângând păcatul și salvând păcătoșii ca și mine. Nu ar exista. Pentru că a spus: Irod, Pilat din Pont, neamurile, norodul lui Israel s-au însoțit „ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău.” Dacă aceasta nu s-ar fi făcut conform cu planul perfect al lui Dumnezeu, profețită în Vechiul Testament și aranjată până la ultimul detaliu, chiar și dacă să rupă sau nu îmbrăcămintea, atunci nu aș fi mântuit. Este o chestiune importantă. Astfel, mântuirea noastră a fost asigurată de suveranitatea lui Dumnezeu, și dacă ești creștin, dacă inima ta a fost smerită și L-ai iubit, crezut și primit pe Hristos, dacă te-ai sprijinit pe El și ți-ai pus speranța în El ca și Mântuitor și Domn al tău, tu nu doar ai fost asigurat prin sângele lui Isus, conform planului suveran perfect al lui Dumnezeu, ci ai fost și trezit de acest plan. El v-a dat pocăință (2 Tim. 2:24-25), El v-a atras către Hristos, pe unii împungând și urlând (Ioan 6:44), El vi L-a descoperit pe Fiul lui Dumnezeu (Matei 11:27), v-a dat darul credinței (Efeseni 2:8-9). „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Dumnezeu ne-a mântuit în așa fel încât să excludă orice fel de laudă. Laudă despre cât sunt de deștept, sau de hotărât din punct de vedere spiritual, sau cât de mult discern lucrurile duhovnicești, bla bla bla, nimic din acestea! Nu se va lăuda nimeni! El a făcut-o, mi-a dat credința. Și ți-a dat-o și ție. Poate că până acum s-au întâmplat o sută de lucruri oribile în viața ta.

    Poate că s-au întâmplat o sută de lucruri oribile în viața ta. Și dacă astăzi ești mișcat înspre a-L prețui pe Hristos ca Mântuitorul și Domnul tău, poți scrie peste toate cele o sută de lucruri oribile care au venit în viața ta și au făcut-o atât de oribilă uneori, poți scrie peste ele ce scrie în Geneza 50 cu 20: „Satan, te-ai gândit să îmi faci rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, și de azi înainte intenționez să văd cât de mult pot din ce a făcut în și prin viața mea; cât despre toate lucrurile oribile care mi s-au întâmplat, nu vreau să mă mai dedic cârtirilor și criticii, mâniei și amărăciunii, ci vreau să Îi ascult glasul și să învăț ce vrea Dumnezeu să facă din această viață stricată...” Dumnezeu a schimbat răul în bine...

    Închei cu Efeseni 1:11, pe care l-a citat Brian în rugăciunea lui: Dumnezeu face toate lucrurile după sfatul voii Sale, de la aruncarea zarurilor la traseul stelelor, ridicarea președinților, moartea lui Isus, darul pocăinței și credinței, El le împlinește conform voii Sale. Îmi rămân doar aceste șapte afirmații de încheiere despre motivul pentru care aceste lucruri au o așa mare valoare pentru noi. Le voi pune sub formă de îndemn, nu doar ca afirmații.

    1. Să fim uimiți de autoritatea, libertatea, înțelepciunea și puterea suverană a lui Dumnezeu. Să fie aceasta o oportunitate de închinare.
    2.
Să nu vorbim ușuratic despre viață, ca și cum ar fi o chestiune mică sau ușoară. Suveranitatea lui Dumnezeu mă face serios. Dacă de fiecare dată când iei o literă pentru Scrabble, știi că El va decide ce literă vei lua, totul devine esențial. Acesta este adevărul.
    3.
Să ne minunăm de propria noastră mântuire. Dumnezeu a cumpărat-o și Dumnezeu a plănuit-o cu putere suverană, iar tu nu îți aparții.
    4.
Să suspinăm din cauza centralității omului și minimalizării lui Dumnezeu din cultura noastră și din marea parte a bisericii.
    5.
Să fim curajoși la tronul harului în rugăciune, știind că acum, din moment ce avem un Dumnezeu suveran, nimic nu este prea greu pentru El, și putem cere imposibilul. Nu știu cum se roagă oamenii care nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu de a face imposibilul, pentru că toate lucrurile pe care eu mi le doresc sunt imposibile. Dacă sunt posibile, le fac eu! Am nevoie de ajutor cu ceea ce nu pot face, pentru că niciun om nu-i poate mântui pe cei ce îi iubesc!
    6.
Să ne bucurăm că evanghelizarea noastră nu va fi în zadar, pentru că nu există niciun păcătos atât de împietrit încât harul suveran al lui Dumnezeu să nu-l poată pătrunde. Vrei succes în evanghelizare? Încrede-te în suveranitatea lui Dumnezeu, doar El poate mântui.
    7.
Să fim încântați și liniștiți în aceste zile de transformare, știind că victoria îi aparține lui Dumnezeu și în niciunul dintre scopurile pe care vrea să le îndeplinească nu I se poate sta împotrivă.

 

    Tată din ceruri, mă plec împreună cu frații și surorile mele de aici, mă plec și mă supun suveranității Tale. Tu ești Dumnezeu și eu nu. Mă plec cu mulțumire că te-ai folosit de suveranitatea Ta ca să vii în lume și să salvezi păcătoși. Și că nu doar ai venit prin Isus ca să-L pui în locul nostru, ci ai venit și prin Duhul Sfânt ca să ne deschizi inimile moarte și să ne înviezi din morți și să ne convingi de adevărul mărturiilor Tale. Ai scos inima de piatră și ai înlocuit-o cu o inimă de carne, ne-ai făcut să ne bucurăm în Tine și pentru asta suntem uimiți de mulțumire. Nu ne-am mântuit pe noi înșine. Mă rog acum ca în această încredințare să fim calmi în aceste zile de schimbare, și în această liniște să semănăm semințe de adevăr, dragoste și neprihănire în acest oraș și în lume. Nu vrem să fim printre cei ce se sperie, ci printre cei ce sunt plini de pace, știind că Dumnezeu nostru este la cârmă, iar când totul se destramă putem încă să iubim oamenii, frunzele noastre rămân verzi, ramurile noastre dau încă roade, chiar și atunci când peste tot e deșert. Pentru că Tu ești suveran, iar noi te slăvim! În Numele lui Isus, Amin!

 

 



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 917
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni