Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Viața creștină - Partea 1
Autor: Paul Washer  |  Album: Viața creștină  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 04/03/2016
    12345678910 0/10 X

    Aş vrea să deschideţi Bibliile la Romani, capitolul 12. Am fost rugat să vorbesc despre viaţa creştină şi Romani este un text bun de unde să pornim. Vom vedea că acest verset subliniază două lucruri foarte importante cu privire la creştinătate: adevărul şi viaţa. Adevărul ca fiind trăit într-un mod real, practic, perceptibil. Romani capitolul 12, versetul 1 spune, "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită." Haideţi să ne rugăm.

    Tată, vin înaintea Ta şi te rog să ne dai îndurare prin Hristos. Şi milă în vreme de nevoie. Dă-ne înţelepciune şi mie ca vorbitor şi celor ce ascultă. Cuvântul Tău să ne schimbe vieţile ca să fim transformaţi şi să fim mai asemănători lui Hristos şi plăcuţi Ţie. Tată, ajută-ne, în Numele lui Isus. Amin.

    În timp ce cântam am realizat că în cultura evanghelică şi în creştinătate, avem tendinţa să romantizăm cântările şi le umplem de sentimente. Te face să te simţi slab şi neputincios. Nu vreau să dau vina pe cântec, căci din cauza noastră există cântecele acestea. Când apostolul Pavel vorbeşte despre cât l-a costat să-l urmeze pe Hristos vorbeşte la timpul trecut. Când noi vorbim despre ce înseamnă să-l urmezi pe Hristos, pare că vorbim la timpul viitor. Pavel spune că a pierdut totul, iar noi spunem că într-o zi în viitor vom face la fel. Şi cântăm despre lucruri care nu-s reale în vieţile noastre. Martin Luther a spus că, creştinii nu spun minciuni, ci le cântă în cântări. Gândiţi-vă la lucrurile acestea. "Voi iubi vechea tristă cruce." Iubeşti tu crucea în prezent? "Pân' sfârșesc viața umană." Deci nu în prezent, acum? "Eu voi sta lângă vechea cruce. Și-am s-o schimb cândva-ntr-o coroană. Deci, crucii lui Isus voi fi credincios." Ai fost credincios şi eşti credincios crucii? "Şi orice suferinți voi răbda." Cu adevărat? La lucru? Acasă? Oriunde? Cu adevărat porţi suferinţa lui Hristos cu bucurie? Sau e doar ceva despre care cânţi? Sunt întrebări foarte importante.

    Mă uimeşte că cu cât o persoană se maturizează în Hristos, vorbeşte tot mai puţin despre cât de mult Îl iubeşte pe Isus. Şi vorbeşte tot mai mult despre cât de mult Isus Îl iubeşte. Pentru că odată ce te maturizezi realizezi că nu poţi cânta despre dragostea ta pentru Isus. Pentru că adesea dragostea ne este atât de mică, slabă şi prefăcută. Dar dragostea Lui pentru mine este constantă şi continuă. Se merită să cânţi despre dragostea Lui. Când cineva cântă "Te iubesc Isuse" îmi vine să cânt "Isus mă iubeşte." Vreau ca viaţa mea creştină şi viaţa voastră să fie mai mult decât cunoaştere, mai mult decât cântece şi mai mult decât a te entuziasma, vreau ca viaţa mea creştină să fie reală. Vreau să fie adevărată până în cele mai mici detalii, în aspectele practice. Sunt cu adevărat dornic să seamăn mai mult cu Hristos? Îmi predau viaţa tot mai mult ca slujitor? Se văd lucrurile acestea în contextul relaţiilor mele cele mai apropiate? Mă puteţi vedea predicând aici sau la colţul străzii şi să vă gândiţi: Omul acesta chiar Îl iubeşte pe Isus. Dar nu trebuie neapărat să fie adevărat. Poţi crede despre un om că se aseamănă cu Hristos, dar şi acesta poate fi înşelător. Vreţi să ştiţi că Îl iubesc pe Isus şi dacă sunt conformat imaginii lui Hristos? Uitaţi-vă la felul în care o tratez pe persoana cu care am relaţia cea mai apropiată. Soţia mea. Şi dacă nu puteţi găsi lucrurile acestea în mine, atunci sunt un mincinos. Creştinătatea e mai mult decât un cântec, e o realitate.

    Haideţi să ne uităm la text. Pavel spune, "Vă îndem fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie." Ce ne spune să facem este să fim gata să ne dăm viaţa. Dacă aţi studiat cartea lui Iov, realizaţi că Satana a înţeles cel puţin un lucru. Că poţi să-i iei unui om tot ce are şi tot îi mai rămâne ceva, dar dacă te atingi de trupul lui, prin aceasta vei vedea cât de autentic e. Omul poate pierde maşini, pământuri, faimă, şi chiar relaţiile, dar dacă te atingi de trupul lui şi ajunge să experimenteze durere sfâşietoare, îl vei vedea pe omul acesta blestemând. E adevărat. Pavel nu ne cere doar să ne mărim dărnicia, nu ne cere să cumpărăm o maşină folosită în loc de una nouă, Pavel nu ne cere doar să ne schimbăm stilul de viaţă, Pavel cere un lucru, aproape imoral din partea noastră. Să ne dăm viaţa, să ne oferim viaţa, nu în mod continuu, ci odată pentru totdeauna, să luăm o decizie și tot ce suntem să aparţină lui Hristos. Punct. Nu cântece, nu poezii, nu cuvinte şi lacrimi în tabere. Ci realitatea că tot ce suntem aparţine lui Dumnezeu. Suntem sclavi care aparţin lui Hristos. El ne roagă să facem cel mai dificil lucru care poate fi făcut de o persoană umană. Ne cere să renunţăm la lucrul cel mai preţios pentru noi ca fiinţe umane. Trebuie să ne întrebăm, care este motivaţia? De ce să fac lucrul acesta? Ce forţă, ce putere, ce influență m-ar mişca să fac lucrul acesta? Este mai presus de orice sacrificiu. Ce m-ar putea face să-mi dau viaţa lui Hristos? Dacă vă uitaţi în text spune, "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu." Vă spun să vă daţi viaţa odată pentru totdeauna pentru Hristos. Şi spui, care-i motivaţia? Şi spune, "pentru îndurarea lui Dumnezeu." Îndurările lui Dumnezeu sunt descrise în primele 11 capitole din cartea Romani. Pavel spune, "bazat pe tot ce v-am spus despre Dumnezeu şi despre ce a făcut Dumnezeu pentru voi prin Hristos, acum vă cer să faceţi lucrul acesta. Predaţi-vă viaţa, este singurul răspuns potrivit şi raţional. Daţi-vă viaţa datorită lucrurilor pe care vi le-am spus în primile 11 capitole."

    Puneţi-vă un semn în cartea Romani şi haideţi să mergem în Efeseni pentru o clipă. Uitaţi-vă în Efeseni capitolul 4, versetul 1. Observaţi cu ce cuvinte începe? "Vă sfătuiesc dar." Mulţi teologi au ajuns la concluzia că primele 3 capitole din Efeseni constituie cea mai profundă teologie din întreaga Biblie. Probabil nu există ceva mai profund, mai ancorat în veşnicie decât primele 3 capitole din Efeseni. În primele 3 capitole Pavel ne spune tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Hristos iar în capitolul 4 spune "Vă sfătuiesc dar." Şi aceasta este tranziţia. "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat, pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o." Face acelaşi lucru pentru voi. Vă spune în 3 capitole tot ce a făcut Dumnezeu pentru voi prin Hristos, "aşadar trăiţi în felul acesta!"

    Mergeţi înapoi în Romani. În primele 11 capitole ne spune tot ce a făcut Dumnezeu prin Hristos, ajunge în capitolul 12 şi spune, "aşadar trăiţi în felul acesta!" Care este motivaţia pentru viaţa creştină? Ce ne poate mişca să ne dăm toată fiinţa noastră lui Isus? Este cunoştinţa a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos. Dacă vă uitaţi în primele 3 capitole din cartea Romani, Pavel se luptă să facă ceea ce oamenii urăsc, chiar şi evanghelicii urăsc lucrul acesta. În primele 3 capitole se luptă să ne condamne pe toţi. Acesta este scopul lui. Să ne închidă pe toţi în păcat, să arate tuturor cât de stricaţi şi răi suntem şi ne taie orice posibilitate de a ne apăra. Omul nu are cu ce se apăra şi e vinovat, vinovat, vinovat! Omul e condamnat şi nu mai are ce să facă! În capitolul 4 începe să vorbească despre Dumnezeu şi Hristos iar în capitolul 5 începe să vorbească despre credinţă, credinţă, credinţă. Apoi ajunge în capitolul 6. În 4 și 5 ne spune că suntem condamnați de păcatul nostru și că putem fi justificați doar prin credință. În capitolele 6, 7, 8, vorbeşte despre puterea păcatului în viaţa credinciosului şi discută despre lucrul acesta în 3 capitole. Deci în capitolele 1-3 ne spune cât de păcătoşi suntem în capitolele 4-5 ne spune că putem fi mântuiţi prin credinţă, în capitolele 6, 7 şi 8 spune cum creştinii pot învinge păcatul, şi în capitolele 9, 10 şi 11 ne spune cât de credincios este Dumnezeu în puterea şi suveranitatea Lui. Iar apoi în capitolul 12 spune, "Trăiţi în felul acesta!" Din moment ce Dumnezeu este așa și a făcut toate lucrurile acestea pentru voi, când tot ce meritaţi era condamnarea în iadul etern, trăiţi în felul acesta.

    Trăim într-o lume şi chiar şi printre evanghelici lipseşte echilibrul. Putem spune aceasta despre toţi. Suntem ca un pendul care oscilează dintr-o parte în alta. Trăim în vremuri caracterizate de superficialitate şi oamenii sunt conduşi de sentimente, emoţii şi tot felul de lucruri. Trebuie să fim oameni care înţelegem, să nu trăim doar prin emoţii. Trebuie să înţelegem cine e Dumnezeu trebuie să înţelegem cine am fost înainte să-L cunoaştem pe Hristos, şi trebuie să înţelegem ce a făcut Hristos pentru noi. Şi cu cât creştem mai mult în această cunoaştere, cu atât vom fi mai motivaţi să trăim o viaţă creştină. Daţi-mi voie să vă dau un exemplu. Dacă v-aș oferi un sandwich la amiază mi-aţi săruta mâinile plângând şi plecându-vă la pământ, plângând, mulţumindu-mi în mod repetat? Bineînţeles că nu aţi face lucrul acesta. Dar în ţările din lumea a treia ar face lucrul acesta pentru un sandwich. Ar cădea în genunchi şi plângând mi-ar săruta mâinile. De ce? Datorită nevoii lor. De ce nu apreciază omul crucea? Pentru că nu-şi vede nevoia. De ce nu-şi văd oamenii nevoia? Pentru că nu se mai poartă ca predicatorii să predice despre cât de păcătoşi suntem şi cât de disperaţi suntem. Când ţi se prezintă latura aceasta şi vezi că doar în Hristos mai ai speranţă, doar atunci Hristos devine preţios pentru tine. Cum poţi să ştii cât de păcătos eşti dacă nu-ţi spune cineva despre Dumnezeu? Pun pariu că cei mai mulţi dintre voi, creştini de mulţi ani, nu aţi parcurs cu biserica un studiu pe atributele lui Dumnezeu. Câţi dintre voi aţi studiat atributele lui Dumnezeu şi aţi învăţat cine e El? Ieremia capitolul 9 spune că este cea mai importantă informaţie de care ai nevoie, şi Psalmii ne spun că dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu vei face tot felul de lucruri în Numele Lui care sunt greşite. Şi totuşi puţini păstori şi predicatori sau seminarii ne învaţă despre atributele lui Dumnezeu. Cum poţi ştii cât de păcătos eşti fără să ştii cine e Dumnezeu? Înţelegeţi cum toate sunt legate una de alta?

    Unul dintre motivele pentru care nu avem motivaţia să trăim o viaţă creştină este pentru că "poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă." Nu înţelegi cine e Dumnezeu, nu înţelegi cum ai fost şi ce a făcut Hristos, nu înţelegi ce au devenit şi nu înţelegi ce te aşteaptă în viitor. Şi de aceea le lipseşte dorinţa şi pasiunea să-şi predea viaţa lui Hristos. Trăim în vremuri când oamenii nu vor doctrină şi teologie, Îl vor doar pe Isus. Nu vor toate astea, ci Îl vor pe Dumnezeu. Dar şi aceasta este o problemă. Dar când spui că nu vrei teologia şi doctrina, ci Îl vrei doar pe Dumnezeu practic spui că vrei doar beneficiile, dar nu vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu. Cuvântul doctrină vine din ebraică şi înseamnă învăţătură. Vrei beneficiile din Isus, dar nu vrei învăţătura Lui. Aţi văzut vreodată vreun om care nu-i prea frumos, nu-i deştept şi nu are prea multe calităţi. Şi se căsătoreşte cu o femeie frumoasă, deşteaptă, fenomenală, inteligentă, din toate punctele de vedere plină de calităţi. Şi el o tratează pe ea ca şi cum ea ar fi cea privilegiată. O mare parte din problemă este ignoranţa. El n-are habar cum stau lucrurile. El gândeşte greşit cu privirea la el şi în acelaşi timp cu privire la ea. Aceasta este una din problemele noastre ale creştinilor. Nu ştim cine-i Dumnezeu în Scripturi. Doctrina lui Dumnezeu este complet ignorată şi de aceea bisericile încearcă să supravieţuiască prin modalităţi pragmatice şi artificiale. Pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nu-l cunoaştem pe Dumnezeu, nu ştim cine am fost, şi nu apreciem salvarea ce ne-a fost oferită. Nu ştim nimic despre caracterul extraordinar al lui Hristos şi de aceea nu putem pricepe ce înseamnă că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi. Ce a făcut Isus pe cruce se reduce uneori la "Patru legi spirituale" sau "Cinci lucruri pe care Dumnezeu ţi le cere să le faci." Deci nu înţelegem cât de glorioasă este Evanghelia şi nu ne entuziasmează. Toate aceste lucruri sunt atât de importante.

    Motivul pentru care ne lipseşte motivaţia să-L urmăm pe Hristos cu toată inima, este pentru că nu ştim cine-i Dumnezeu, cine am fost noi şi ce a făcut El pentru noi prin Hristos. Vom vedea din textul acesta care-i una dintre cele mai mari nevoi ale noastre. De a-l căuta pe Dumnezeu prin rugăciune şi prin Cuvântul Lui. Şi nu doar să-l căutăm în Cuvânt pentru a găsi promisiunile Lui, ci pentru a-L cunoaşte cu adevărat. Şi să înţelegem cu adevărat Evanghelia şi pentru a fi motivaţi. Cu scopul acesta a scris Pavel scrisoarea aceasta. Nu avem o carte sistematică de teologie, dar avem cartea Romani. Pavel scrie 11 capitole prin inspiraţia Duhului Sfânt şi cu toată puterea intelectuală pentru a-l prezenta oamenilor pe Dumnezeu şi Hristos şi ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Iar apoi după ce ştim aceste lucruri măreţe şi minunate despre Dumnezeu şi lucrarea lui prin Hristos, spune, "Mergeţi şi daţi-vă viaţa pentru Hristos. Predaţi-vă viaţa." Când ai un dumnezeu mic care a făcut lucruri mărunte pentru tine e greu să-ţi dai viaţa. Dar când ai un dumnezeu mare care a făcut lucruri măreţe, nu-i prea mult să-ţi ceară cineva să-ţi dai viaţa.

    Pavel spune, "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie." Observaţi cum spune, "Vă îndemn dar, fraţilor." Sunt două lucruri pe care vreau să le scot în evidenţă aici. În primul rând, Pavel vorbeşte bisericii, dar aceasta nu înseamnă neapărat că toţi cei prezenţi sunt convertiţi. Dar îi include pe toţi când spune "fraţilor." Ce putem învăţa prin aceasta? În 1 Corinteni 15, în primele 4 versete avem o definiţie concretă a Evangheliei. Pavel ne spune care-i Evanghelia. "Hristos, după Scripturi, a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi a înviat a treia zi." Avem o frumoasă definiţia a Evangheliei. Nu-i ciudat că scrie fraţilor? Ceea ce vreau să scot în evidență este că mulţi cred că Evanghelia este pentru cei pierduţi. Evanghelia este pentru cei pierduţi, dar cu atât mai mult pentru cei convertiţi. Cu cât mai mult înţelegem ce s-a petrecut pe cruce, cu atât mai mult vom fi determinaţi să-L slujim pe Hristos. Nu doar cu frică şi cu groază, ci cu bucurie şi apreciere pentru ceea ce a făcut pentru noi. Cum aş putea alege altceva? Ne distrugem copiii pentru că ne lăsăm influenţaţi de spiritul acestor vremuri. Copiii voștri vor merge la şcoală şi vor fi instruiţi acolo prin metode secular petrecând 15.000 de ore acolo sub aceste influențe. Iar apoi vor merge la şcoala duminicală unde vor colora arca lui Noe. Credeţi că atât ajunge pentru a combate minciunile pe care le aud la şcoală? Învaţă povestioare doar? Cât de mult am decăzut?

    Schimb puţin subiectul şi spun bărbaţilor că a doua responsabilitate, după cea faţă de şoții, este să ucenicizați copiii voştri. Şi dacă nu o faceţi, atunci păcătuiţi. Dacă vă bazaţi pe educatorii de şcoală duminicală, atunci păcătuiţi. Trebuie să-i învăţaţi pe copii mai mult decât povestioarele despre arca lui Noe. Trebuie să-i învăţaţi despre Dumnezeu şi corupţia radicală, despre sângele ispăşitor, despre împăcare, ispăşire, justificare şi sfinţire. Trebuie să vă învăţaţi copiii! Vi s-a spus că sunt mici și nu pot învăţa. E total absurd! Bărbaţi care sunteţi sub autoritatea lui Dumnezeu, vorbim despre viitor, dar biserica nu mai are nici un viitor cu asemenea generaţii, pentru că sunt tot mai rele. Dacă vrem un viitor mai bun pentru biserică, trebuie să-i învaţăm pentru a nu fi ignoranţi cu privire la Evanghelie. Aceasta este responsabilitatea principală a fiecărui tată din adunarea aceasta. Vom discuta despre aceasta mai târziu.

    Cum spunea Leonard Ravenhill, "acum înţelegeţi motivul pentru care predic doar o singură dată în anumite adunări." Nu am venit aici ca să-mi caut prieteni, ci am venit să spun adevărul. "Vă îndemn dar, fraţilor." Dacă aţi observat, nu includ prea multe glume în predicile mele. Nu vorbesc cu uşurinţă, pentru că nici Pavel nu glumeşte. "Vă rog, vă îndemn, vă implor", spune Pavel. Nu le spune despre un lucru nesemnificativ. Dacă eşti cu adevărat în Hristos, eşti chemat să-ți predai viaţa Lui. Nu-i un lucru pe care poţi să-l faci pe jumătate. Nu! Spune, "Vă rog, vă implor, să îndemn, ascultaţi-mă! Scopul vostru principal în lumea aceasta este să vă daţi viaţa pentru Hristos. Renunţaţi la dorinţele voastre pământeşti! Dorinţe după pământuri, maşini şi case cu rate prea mari. Renunţă la ideea de a-i da copilului tău toate lucrurile pe care nu le-ai avut tu. Lucrurile pe care nu le-ai avut te-au format în ceea ce eşti azi. Acelea sunt lucrurile pe care le vei da copiilor tăi şi-i vor distruge." De la al doilea război mondial încoace am crescut o generaţie de răsfăţaţi, care au născut o generaţie şi mai alintată şi răsfăţată. Felicitări! Acesta este rezultatul când copiii primesc tot ce n-au avut părinţii lor, în loc să aibă caracterul lui Hristos. Depărtaţi-vă de lume! Nu faceţi ce face lumea! Daţi-vă viaţa lui Hristos! De ce? Uitaţi-vă la Calvar! Uitaţi-vă la Dumnezeu care doar cu privirea Lui găseşte vină în voi! Uitaţi-vă la trecutul vostru atât de ruşinos încât n-aţi vrea să-l ştie nimeni, iar apoi uitaţi-vă la Fiul lui Dumnezeu care a murit pe cruce! Nu aveţi nevoie de nici o altă motivaţie. Moartea lui Hristos pentru păcătoşi este motivaţia. Dacă vrei să-L urmezi pe Hristos pentru că îţi va rezolvă problema căsătoriei tale, dacă vrei să-L urmezi pe Hristos pentru că îţi va oferi o viaţă mai bună, aceasta este o formă de idolatrie. Urmează-L pe Hristos de dragul Lui. El merită! El e vrednic!

    "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre". "Să vă aduceţi trupurile" nu e o acţiune prezentă. Nu sugerează că în fiecare zi trebuie "să vă aduceţi trupurile." Într-un fel, în fiecare zi şi în fiecare moment trebuie să luăm decizia aceasta, dar aici se referă la ceva fenomenal. Se referă la ceva mult mai permanent. Ca atunci când profetul le spune, "Cât timp vreţi să mai şchiopătaţi de abmele picioare? Dacă Baal este dumnezeu, atunci mergeţi şi slujiţi-i. Dacă Iehova este Dumnezeul adevărat atunci slujiţi lui Iehova." Nu mai şchiopata Israele, ci decide odată pentru totdeauna. Odată pentru totdeauna decide şi nu mai ezita! Bărbaţilor, prin harul lui Dumnezeu trebuie să facem lucrul acesta. Când soţiile şi copiii ne privesc şi văd cum într-o zi suntem calzi, în alta reci, într-o zi cu Dumnezeu, în cealaltă cu lumea, încep să aibă îndoieli cu privire la credinţă. Dacă un bărbat matur, care şi-a declarat loialitatea faţă de Isus nu poate păstra decizia aceasta, atunci cum vor putea copiii şi soţia lui? Ce vrea să spună este că vine o vreme când, odată pentru totdeauna iei o decizie. Chiar şi în lumea seculară oamenii fac lucrul acesta. Îi vedem pe olimpici cum la 6 ani decid să devină cel mai puternic atlet, sau alergător. Şi toată viaţa şi-o sacrifică pentru scopul acesta. De exemplu, un înotător, chiar şi înainte de a merge la ore, merge la bazin. Merge la şcoală şi după ore merge din nou la înnot. Când toţi ceilalţi copiii se distrează şi mănâncă tot ce vor să mănânce, înotătorul nu vede decât înnot şi dietă. Şi toată viaţa lui e concentrată înspre această ţintă. Să câştige o medalie a cărei valoare trece. Nici măcar nu e aur. Şi noi trebuie să facem la fel. Cu mulţi, mulţi ani în urmă, când mă confruntam cu depresia, Leonard Ravenhill mi-a trimis o casetă care spunea, "Alții pot, tu nu!" Alţii au libertatea să facă unele lucruri, dar dacă vrei să fii un om al lui Dumnezeu, trebuie uneori să limitezi chiar şi lucrurile bune din viaţa ta pentru a putea alege lucrurile şi mai bune. Bărbaţilor, ascultaţi-mă. Dragul meu, trebuie să fii un om puternic, loial, față de un Rege, singurul Rege. Trebuie să fii un exemplu, nu doar pentru cei din biserică ci un exemplu pentru soţia ta, pentru copiii tăi. Copiii să poată spună, "Acesta este tatăl meu şi el ar muri pentru Hristos. El Îl urmează pe Hristos. Aşa trebuie să fie lucrurile!" Aceasta înseamnă ca odată pentru totdeauna să iei o decizie.

    Am avut un profesor la seminar, un om foarte bun, un om consacrat. Ne-a spus cum într-o zi a fost sătul de felul lui de a fi. Şi unii dintre voi poate veţi râde şi veţi crede că e o exagerare sau dramatizare. Dar oamenii care nu fac niciodată nimic dramatic, sunt foarte aproape de capătul zilelor lor. Profesorul nostru ne-a spus că a mers în pod şi a găsit un cufăr vechi şi s-a gândit să facă un serviciu de înmormântare. Şi-a pus mâinile pe cap şi a spus, "Doamne, creierul meu Îţi aparţine, nu mai pun nimic în el decât ceea ce vrei Tu. Îţi aparţine. Doamne, urechile acestea sunt ale Tale. Au fost făcute să te asculte pe Tine şi să nu audă nimic altceva. Ochii aceştia, în mod special pentru bărbaţi, au fost făcuţi să privească la Tine. Gura mea, mâinile, picioarele, toate Îţi aparţin." Cred că aceasta este o ilustraţie minunată cu privire la felul în care trebuie să trăim. Vă întrebaţi poate de ce mă adresez bărbaţilor, când sunt şi femei în adunare? Am descoperit că bărbaţii pot discuta toată ziua cu mândrie despre cum trebuie să ne conducem familiile ca şi capii de familie, dar e o responsabilitate înfricoşătoare. Tu eşti responsabil şi tu vei fi tras la răspundere în ziua judecăţii. Tu eşti cel care ai influenţă asupra soţiei tale şi copiilor tăi. Tu ești acela!

    "Vă îndemn să aduceţi trupurile voastre." Am observat ceva deosebit, în mod special în epoca noastră a romanticismului şi al emoţiilor exagerate. Dacă pasajul acesta ar fi fost scris de cineva din vremea noastră, chiar de cineva din biserică, textul ar fi sunat cam aşa, "să vă aduceţi inima ca o jertfă vie." Sună mult mai bine decât "trupurile." Nu-i aşa? Tot timpul vorbim despre inimă. În inima mea Îl iubesc pe Isus. În adâncul inimii Îl iubesc pe Isus şi nu mă judeca, pentru că nu poţi vedea ce-i în inima mea. Şi totuşi pot vedea ce-i în inima ta. Nu pentru că am puteri supranaturale, ci doar ascult ce iese din gura ta şi văd ce faci cu trupul tău. Pavel spune, haideţi să nu mai vorbim despre inimă, Isus vrea trupul tău. Vedeţi că nu mai este cale de scăpare. Nu te mai poţi ascunde în spatele inimii. Nu poţi să-mi citeşti inima. Dar Pavel nu spune la fel. Nu pot să-ţi citesc inima, dar pot vedea ce faci cu mâinile, în ce direcţie te îndreaptă paşii, la ce priveşti, ce spui şi ce asculţi. Practic, ştiu ce-i în inima ta. Isus a spus, "Din preaplinul inimii vorbeşte gura." Deci dacă faci toate aceste lucruri, toate acestea vin din inima ta. Înţelegeţi? Este foarte important. Când cineva spune că Îl iubeşte pe Isus în inima lui, indiferent de acţiunile lui, vreau să vă gândiţi, ce-i inima? Ce este inima? Când vorbește despre ea, Biblia se referă la un muşchi care pompează sânge? Inima, în Biblie, este centrul de control al fiinţei tale. Centrul de control al intelectului tău, al voinţei tale, al emoţiilor tale. Deci vreţi să-mi spuneţi că Isus are controlul intelectului, voinţei şi emoţiilor tale, şi cu toate acestea acţiunile tale nu sunt afectate deloc? El e Regele centrului de control, dar nu conduce nimic? De aceea, când Biblia vorbeşte despre inimă şi minte, se referă la tot controlul. Avem o ideea foarte superficială cu privire la minte şi transformarea minţii, nu-i aşa? De multe ori aud oameni spunând, "Am înţeles în mintea mea dar nu am priceput cu inima." Felul acesta de a vorbi nu funcţionează şi nu-i biblic. Cuvântul "pocăinţă" în greacă înseamnă a-ţi transforma mintea. Deci pocăinţa înseamnă doar a gândi diferit? Pare superficial. Din cauză că avem o înţelegere superficial a ceea ce înseamnă să gândeşti.

    Am să vă dau ca exemplu pe apostolul Pavel. În drumul lui spre Damasc se gândeşte că Isus este un profet fals şi un hulitor. Aceasta gândeşte în inima lui. Mai crede că creştinii trebuie aruncaţi în închisoare sau omorâţi. Şi pentru că crede lucrurile acestea, Îl bleastămă pe Isus, arestează şi omoară creştini. Vedeţi cum a gândit că Isus era un profet fals şi Îi hulea Numele? A crezut ca creştinii erau răi şi îi arunca în închisoare şi îi omora. Acesta este felul în care a gândit. În drum spre Damasc L-a întâlnit pe Isus cel înviat, a fost trântit la pământ, dar când se ridică de acolo are mintea transformată. Cum? Nu mai crede că Isus e hulitor, acum crede că Isus este Mesia şi Fiul Dumnezeului cel viu. Nu mai crede că creştinii trebuie întemniţaţi sau omorâţi, ci acum îi consideră copii ai lui Dumnezeu. Ce se întâmplă apoi? Lumea noastră nu a mai fost la fel datorită unui singur om care şi-a schimbat gândirea.

    Ştiţi care e cea mai mare nevoie a vostră azi? Trebuie să vă schimbaţi gândirea. Dar pentru a putea face lucrul acesta trebuie să ştiţi care-i adevărul. Din cauza lipsei de studiu şi a predicării mediocre, mulţi creştini au o gândire greşită. E de necrezut! Daţi-mi voie să vă dau un exemplu. Vă avertizez, pregătiţi-vă. Ce vă face să credeţi că grupele de tineret sunt biblice? Cine v-a spus aceasta? Ce vă face să gândiţi că copiii trebuie să fie în grupe de copii? Credeţi că ei trebuie să fie cu copii atunci când vin la biserică. Credeţi că trebuie să se joace împreună, că trebuie să fie la grupe. Probabil toţi dintre voi credeţi aşa. Copiii trebuie să fie cu alţi copii. E în contradicţie cu ceea ce zice Scriptura. Arătaţi-mi unde spune ce credeţi voi. Vă dau un milion de dolari. Arătaţi-mi unde scrie. Cine v-a spus lucrul acesta? Vă spun eu cine. Hippies în anii 1960, evoluţioniştii care cred că ei sunt la nivelul de dezvoltare al speciilor. Biblia spune, "Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău." Nu vreau să spun că nu trebuie să-i învăţaţi pe copii împreună şi nu spun ca tinerii să nu se întâlnească. Dar ceea ce vă spun este că vă lăsaţi copiii să fie crescuţi de alţi copii. Cele mai importante persoane în viaţa copiilor voştri nu sunteţi voi părinţii sau fraţii şi surorile lor, ci prietenii de la şcoală. Şi tot ceea ce vor să facă este să iasă cu prietenii şi voi v-aţi distrus familia prin gândirea voastră greşită. Scopul meu nu este să vorbesc despre familie, ci vreau să vă arăt cum puteţi avea o gândire greşită. Am vorbit la o universitate în Anglia, unde am predicat despre copii, şi un bărbat m-a întrebat, "Cum vor învăţa copiii să se socializeze dacă vor fi doar în compania ta şi a adulţilor?" Şi i-am spus cum am mers la un restaurant şi am văzut mulţi tineri, adolescenţi chiar 11, 12, 13 ani şi am auzit cuvinte şi am văzut lucruri pe care le făceau fetele acestea de 12 ani, lucruri pe care nu le-am văzut când eram beţiv în tinereţe. Deci cum aşteptaţi să-mi las copiii să socializeze cu astfel de copii? Omul acesta gândea că dacă nu trăiesc în felul acesta copiii lui, atunci probabil nu vor fi acceptaţi în societate. N-am ştiut că trebuie acceptaţi de adolescenţi de 12 ani care au un limbaj mai murdar decât al celor mai mari beţivi. Lumea evanghelică este plină de aceste minciuni. Deci nu ne putem schimba gândirea pentru că nu ştim care-i adevărul şi nu recunoaştem minciunile acestea pentru că Scripturile sunt neglijate. Aceasta este sarcina noastră, să fim oameni ai Cuvântului. Pentru a ne putea feri de aceste minciuni, pentru a ne putea schimba gândirea şi a fi conform voii lui Dumnezeu.

    "Aduceţi-vă trupurile voastre lui Dumnezeu." Tot trupul. Căutaţi în Scripturi şi vedeţi, ce vrea Dumnezeu să faceţi cu ochii voştri? Ce vrea Dumnezeu să ascultaţi cu urechile voastre? Ce spune Dumnezeu despre mâinile voastre? Despre picioarele voastre, despre direcţia vieţii voastre? Iar apoi începi să-ţi conformezi viaţa nu după parametrii lumii acesteia, ci după voia lui Dumnezeu. "Să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie." Avem cuvântul "vie" şi vreau să discutăm despre aceasta. Sensul acestui cuvânt poate fi interpretat în două feluri, şi probabil ambele sunt incluse aici. În primul rând, slujirea noastră trebuie să fie plină de zel. O jertfă vie şi nu una nepăsătoare. Zelul vine din cunoașterea lui Dumnezeu şi a ceea ce a făcut El pentru noi. Trebuie să trăim o viaţă plină de zel pentru Hristos. Un tânăr a venit la mine odată şi mi-a spus că nu a înţeles termenul "pasiune." Când a auzit cuvântul acesta l-a interpretat într-un mod contemporan şi a crezut că are un înţeles negativ. Mi-a spus că lumea este distrusă pentru că oamenii sunt prea plini de pasiune. Nu, tinere, i-am spus, lumea se distruge pentru că oamenii nu sunt pasionați. Trebuie să fim pasionaţi, dar să avem pasiune cu privire la lucruri bune. Trebuie să avem pasiune şi un foc să ardă în suflet. În mod treptat în Europa, Canada şi America suntem îmblânziţi. Suntem convinşi că nu am putea schimba nimic nici dacă am vrea. Acelaşi lucru s-a petrecut în timpul comunismului, oamenii au devenit tot mai pasivi până ce inamicului nu-i mai era teamă. Un alt lucru care se întâmplă, nu neapărat trebuie să-i iei focul unui om, îi dai distracţie şi îl faci să alerge după lucruri fără valoare. Atârni tot felul de lucruri sclipitoare în faţa lui, îl faci să umble după relaxare şi hobby-uri şi în timp ce el e distras intri pe uşă şi îi distrugi familia. Răpeşti următoarea generaţie chiar în faţa ochilor lui. E uimitor că iei o broască şi o pui într-o oală cu apă fierbinte şi sare afară imediat, dar dacă încălzeşti apa treptat, stă acolo fără să ştie că va muri în mod sigur. V-am dat o pildă care mă descrie pe mine şi pe voi. Cum luptăm împotriva acestui lucru? Cu adevărul. Prin a trăi adevărul, a-l proclama şi prin a fi îndrăzneţi. Deci trebuie să fim o jertfă vie, în care vibrează viaţa.

    Motivul pentru care biserica pare moartă şi atât de departe de Dumnezeu, este pentru că biserica nu mai face parte din Biserică. Tot mai mulţi oameni neconvertiţi vin la biserică pentru că predicile sunt atât de diluate, pentru că nu mai urmărim sfinţirea, şi pentru că biserica nu mai aplică metode disciplinare. Atunci ce avem? Avem o adunare de orgoliu şi un cuib pentru ca toți oamenii carnali să vină la odihnă. Deci primul lucru pe care trebuie să-l recunoaştem este că mulţi oameni în biserică, nu fac parte din Biserică. Sunt într-o clădire a bisericii, dar nu sunt convertiţi. Şi multe biserici nu sunt ce ar trebui să fie pentru că gloria lui Dumnezeu s-a îndepărtat (Ica-bot). Dacă eşti într-o biserică în care se petrec lucruri nelegiuite şi Hristos nu face nimic, este pentru că Hristos nu este în mijlocul bisericii. Pentru că atunci când Hristos intră în biserică arde şi curăță totul ca un foc. De aceea Anania și Safira au murit. Este periculos când Hristos este în mijlocul nostru. Deci mulţi creştini nu-s creştini şi multe aşa-zise biserici nu-s biserici. De ce? Din lipsa lucrării de regenerare a Duhului lui Dumnezeu. Mulţi evanghelişti au greşit spunând că dacă te-ai decis pentru Hristos eşti şi născut din nou. Mare greşeală! Mulţi oameni au ridicat mâna la o adunare de evanghelizare şi li s-a spus că sunt născuţi din nou. Li s-a spus să creadă că sunt născuţi din nou, deşi nu aveau nici o dovadă a faptului acesta. Dragul meu, Duhul lui Dumnezeu îţi atinge inima şi atunci se văd dovezile, dar dacă nu se vede schimbarea, atunci nu eşti născut din nou. Duhul "suflă încotro vrea, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge." Dar lasă o urmă perceptibilă în vieţile pe care le atinge. Deci o jertfă poate fi vie doar dacă a fost regenerată de Duhul Dumnezeului celui viu. Am fost la o conferinţă săptămâna trecută cu mulţi tineri, şi după predică nimeni nu a făcut chemare, ci doar chemarea din mesajul propriu-zis. De ce? Pentru că nu am vrut ca acei tineri să fie conduşi de sentimentele lor. Precum fac toţi evangheliştii. Îi atrag la altar când ei nu-s născuţi din nou şi evanghelistul merge acasă fericit că încă 200 de oameni au fost convertiţi. Oameni care duminica următoare nu-i mai găseşti în biserică. Deci i-am trimis pe tineri şi le-am spus că voi fi disponibil să discutăm. Le-am explicat ce înseamnă pocăinţa, ce înseamnă credinţa în Isus Hristos, şi nu erau convinşi în sufletul lor. Le-am spus că ceilalţi se pregătesc să joace volei. Du-te joacă volei dacă poţi. Dacă nu te lasă sufletul, atunci du-te pe câmp şi plângi înaintea lui Dumnezeu şi lasă ca Duhul lui Dumnezeu să-ţi spună că eşti salvat! Aceasta este diferenţa dintre predicarea din zilele noastre şi modul folosit în trecut. Nu putem avea zel pentru Dumnezeu decât dacă Dumnezeu ne face să fim vii. Trebuie să fim regeneraţi prin Duhul lui Dumnezeu. Cea mai mare nevoie a noastră este să studiem Cuvântul şi să stăruim după o mai mare umplere şi după puterea Duhului Sfânt. Aceasta este nevoia noastră cea mai mare.

    Vreau să mergem în Efeseni şi vom încheia aici. Mă afectează textul acesta, într-un mod benefic. Efeseni 1:18. Pavel spune, "Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi." Dragul meu prieten, Pavel spune că a avut o viziune divină. Spune că a mers până la al treilea cer, nu a ştiut dacă a fost o viziune sau chiar a mers acolo, dar a văzut lucruri despre care nu a putut vorbi. Vă întrebaţi vreodată ce l-a motivat pe omul acesta? A avut o viziune cu Hristos cel înviat şi a avut rugăciunea din versetul 18. A spus, "Dacă aţi putea vedea ce au văzut ochii mei." Ar trebui să petreceţi mai mult timp în Cuvânt şi rugăciune cerând o viziune mai măreaţă. Să înţeleg Cine eşti şi cei ai făcut pentru mine. Să înţeleg speranţa chemării mele şi moştenirea ce mă aşteaptă. Dacă cineva v-ar oferi un dolar să traversaţi statul nu aţi avea puterea să faceţi asta. Dar dacă cineva v-ar spune, travesează statul şi am să ţi-l dau întreg, toată Canada şi toată lumea, aţi alerga ca la maraton. Dacă am avea o licărire din viziunea aceasta doar...

    Priviţi la versetul 19 "şi care este pentru voi credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale." Iar apoi ne spune cum prin puterea Sa L-a înviat pe Hristos. Evangheliştii au înregistrările acestea care la final te întreabă dacă l-ai invitat pe Isus în inima ta. Ai fost sincer? Cred că da. Atunci eşti salvat. Dacă eşti sincer, atunci eşti salvat. Doar de atât e nevoie. Nu-i nevoie de nici o dovadă, de nici o experienţă şi de sfinţire continuă. Au aceeaşi înregistrare cu privire la Duhul Sfânt. Ştiaţi lucrul acesta? Exact aceeaşi înregistrare. Este dezgustător! Cam aşa spune, "Dumnezeu vrea să fii umplut cu Duhul Sfânt, este voia Lui. Tot ce este după voia Lui va împlinit pentru tine. Singurul lucru care Îl împiedică pe Dumnezeu să împlinească voia Lui în viaţa ta este păcatul. Dacă îţi mărturiseşti păcatul şi-L rogi să te umple, El te va umple. Şi chiar dacă nimic nu se întâmplă şi nu simţi nimic, trebuie să trăieşti prin credinţă şi să crezi că eşti umplut de Duhul Sfânt." Este dezgustător. Nicăieri în Noul și Vechiul Testament nu găsim aşa ceva. Ce trebuie să faceţi fraţi şi surori, este să vă prindeţi de coarnele altarului. Aţi auzit sau citit despre oameni care s-au prins de coarnele altarului şi s-au rugat, "Doamne, promisiunea aceasta este pentru mine, împlineşte-o în viaţa mea. Nu voi înceta până ce nu împlineşti lucrul acesta în viaţa mea." "Nemărginita mărime a puterii Sale?" Pot oare simţi "nemărginită mărime a puterii" lui Dumnezeu în viaţa mea, puterea care L-a înviat pe Hristos din morţi? Dacă o doreşti, atunci insistă în lucrul acesta. Cu îndrăzneală mergi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Charles Spurgeon este predicatorul meu preferat. A spus că nişte învăţători au venit în biserica lui care spuneau că atunci când ai fost salvat ai primit Dujul Sfânt şi nu trebuie să ceri mai mult. Şi Spurgeon a spus, "Când am fost mântuit am avut credinţă, dar nu cerem mereu tot mai multă credinţă? Când am fost mântuit am avut har, dar nu cerem mereu mai mult har?" Când ai fost mântuit ai fost atins de Duhul Sfânt. Şi într-un fel nu poţi spune că ai nevoie de mai mult din Duhul Sfânt ca şi cum ar putea fi divizat şi să ai doar o parte din El. Dar trebuie să stăruim după o mai mare manifestare a Duhului Sfânt în vieţile noastre. Şi în mod constant trebuie să găsim domeniile în care Îl rănim pe Duhul Sfânt şi din cauza cărora nu poate lucra în noi.

    Dragii mei, trebuie să fim o jertfă vie. Unii dintre voi aţi fost atinşi de o trezire petrecută în zona aceasta cu mult timp în urmă în Canada. Fraţilor, a fost datorită Dumnezeului suveran, dar a fost şi datorită oamenilor treziţi de El pentru a se ruga pentru turnarea Duhului lui Dumnezeu. Nu au fost oameni care au neglijat studierea Cuvântului şi conformarea după voia lui Dumnezeu. Nu au fost oameni care să se roage doar ca Duhului Dumnezeu să se reverse şi să rezolve toate problemele. Nu aşa stau lucrurile. Oamenii aceştia au dorit o trezire şi au căutat-o. Dar au studiat Cuvântul pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi pentru a fi transformaţi. Pentru a cunoaşte ce a făcut Hristos, pentru a şti cum să vorbeşti şi să trăieşti. Trebuie să ştim cine am fost şi cine este Dumnezeu. Au folosit ambele lucruri, fraţi şi surori. Caută-L pe Dumnezeu în Cuvântul Lui pentru a-L cunoaşte şi caută-L în rugăciune pentru o ungere divină a Duhului. În mod individual şi împreună ca popor.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1001
  • Export PDF: 2
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni