Ispitirea Domnului Isus.

                                            Matei 4:1-11.

            „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavolul.

            Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.

            Ispititorul s-a apropiat de El, și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”

            Drept răspuns Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

            Atunci Diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe strașina Templului, și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești de vreo piatră.”

            „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul Tău.”

            Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”

            „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-i slujești.

            Atunci Diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească.”

            Încă de la începutul creației, pe când erau doar doi pe pământ, Adam și Eva, omul a fost ispitit în multe feluri, și Scriptura ne arată faptul că nu întotdeauna a putut să iasă biruitor.

            De multe ori ispita și păcatul l-a biruit pe om, oricât de tare s-a socotit, pentru că în obrăznicia sa, Satan ispitește omul la nivelul gândirii, al vorbirii, al sentimentelor față de tot ce îl înconjoară și chiar față de aproapele său.

            De aceea se întâmplă atâtea nenorociri în lume, când mamele își ucid pruncii, copiii își ucid părinții, frații se luptă unul cu altul, popoare se ridică împotriva altor popoare și așa mai departe.

            Cain, spre exemplu, a fost „montat” de către Satan împotriva fratelui său geamăn, cu care mânca din același blid, împotriva lui Abel, ca să-l ucidă.

         Avraam a fost ispitit chiar de către nevasta sa, Saara și a intrat la roaba ei Agar, crezând că Domnul Dumnezeu a uitat de făgăduința pe care i-o făcuse cu privire la un moștenitor.

            Ce a urmat se vede clar, mai ales că răul acesta s-a apropiat așa de mult de noi; până în zilele noastre, Ismail, fiul nelegitim a lui Avraam, se ridică împotriva lui Isaac, fiul făgăduinței lui Dumnezeu, și împotriva tuturor celor răscumpărați în jertfa de la Calvar.

            Samson, plin de Duhul Sfânt chiar din pântecele maicii sale, a fost ispitit de către unealta lui Satan și a fost biruit în cele din urmă prin farmecele și „drăgălășiile” filistencei Dalila.

            Ascultând de șoapta ispititorului, unii credincioși ajung să se îndoiască de mântuirea lor, deoarece ispititorul caută, prin orice mijloace, să aducă confuzie în inima și mintea omului. Lucrul acesta nu este de mirare, pentru că Sfânta Scriptură ne descoperă foarte multe exemple în care Satan a încercat să ispitească pe om cu scopul de a-l îndepărta de Dumnezeu și de a-l ține sub „talpa” sa, în mocirla păcatului.

            Dar, citind Cuvântul acesta din Evanghelia lui Matei, ne punem întrebarea: De ce tocmai pe Isus a încercat Diavolul să-L ispitească cu atâta insistență și cu atâta înverșunare?

            Răspunsul se subînțelege din Scriptura: Domnul Isus a coborât în lumea noastră tocmai pentru ca să pornească un război împotriva lui Satan care, prin şiretenie şi mare obrăznicie, a pus stăpânire pe toate împărăţiile pământului, încercând să pună mâna chiar și pe ceea ce îi era mai drag Domnului, adică pe om.

            Versetul 6: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci ale mele sunt şi le dau oricui vreau.” I-a zis Satan Domnului Isus.

            Este așa de simplu să dobândești averi și stăpâniri pe pământ! Atât de ușor fac unii oameni averi colosale. Este îndeajuns să te faci argatul celui rău, să faci voia lui și, în felul acesta, ai obținut ceea ce-ți dorești pe pământ, pentru un timp limitat.

            O poveste spune că stăteau doi oameni de vorbă și unul îl întreabă pe celălalt: Ce să fac, cum să fac și pe unde să apuc, ca să fac avere, să mă îmbogățesc?

            Și răspunsul a fost prompt și simplu: Apucă din stânga, apucă din dreapta, apucă de la unul și de la altul, apucă tot ce vezi în cale și te vei îmbogăți. Dar în final vei ajunge acolo unde merg toți cei ce fac astfel de nelegiuiri.

            Domnul Isus nu S-a lăsat intimidat, nici măcar ispitit, de oferta Diavolului şi i-a spus cu tărie și cu hotărâre: „Înapoia Mea Satano!” Eu am venit să eliberez omul din robia păcatului, să-l smulg din ghearele morţii şi din mâna ta, Satan; Eu sunt Mesia, Mântuitorul lumii. Isaia 43:11: „Eu, Eu sunt Domnul, și afară de Mine nu este nici un Mântuitor.”

            Domnul Isus nu a schimbat Împărăţia cerească pentru toate bogăţiile şi pentru toate ofertele strălucitoare ale lui Satan.

            Cam așa cred că a fost răspunsul Domnului Isus pentru ispititorul Satan.

            La aceasta ne cheamă şi pe noi Domnul astăzi: să nu stăm la discuţie cu Satana, să nu negociem absolut nimic cu el şi să nu ne lăsăm amăgiţi de acest înşelător; el caută pe orice cale să ne abată de la adevăr și să ne îndepărteze de Domnul Dumnezeul cel viu și adevărat, astfel ca în final să ajungem de unde am plecat: în mizeria păcatului!

            Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, este de neînvins. Chiar și când era în trup de om pe pământ, Domnul Isus era plin de putere pentru că era călăuzit de Duhul Sfânt. Aşa spune Domnul în Cartea profetului Isaia 61:1 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine.”

          Când Duhul Sfânt te ia sub ocrotirea și sub călăuzirea Sa, cu siguranță vei fi un biruitor și niciodată un învins. Însă fără putere de la Dumnezeu și fără Duhul Sfânt, la cea mai mică ispită vei claca, vei fi învins.

            De aceea este nevoie să cerem cu stăruință de la Tatăl luminilor putere, prezenţa Lui la cârma vieții noastre, călăuzirea, plinătatea și înţelepciunea Duhului Sfânt, pentru că lucrarea Duhului Sfânt este deosebit de frumoasă și de mare folos pentru fiecare credincios.