Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

3 - Responsabilitatea copiilor față de părinți
Autor: Paul Washer  |  Album: Curtarea din perspectivă biblică  |  Tematica: Ascultare
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 12/01/2016
    12345678910 0/10 X
Copyright 2013, Paul Washer de la HeartCry Missionary Society. Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
Aceasta resursa a aparut original pe www.heartcrymissionary.com.
Subtitrarea (daca este cazul) este furnizata de colaboratorii site-ului www.resursecrestine.ro

    Iată-ne din nou la studiul nostru despre curtarea biblică și doresc să repet cât este de importantă aceasta, deoarece una dintre cele mai importante instituții din Scriptură și unul dintre cele mai importante lucruri din viața ta este sau urmează să fie căsătoria și găsirea acelei persoane pe care Dumnezeu o are pentru tine. Și, când ai găsit-o, să trăiești acest lucru într-un mod care să Îl mulțumească pe Dumnezeu, chiar și înainte de căsătorie, să știi cum să te porți și cum să tratezi acea persoană, să știi cum să fii atent la propriile slăbiciuni, la poftele tinereții care apar și la toate acele lucruri care pot aduce pierderi viitoarei tale căsnicii. Ne vom ocupa de aceste lucruri și în continuare dorim să aratăm baza biblică a motivelor pentru care acționăm așa. Când am început, cu câteva studii în urmă, am început cu discuții despre cum să pregătim un "pământ" bun pentru învățătură. Și doar făcând acest lucru putem să realizăm cât de disperată este cultura noastră. Este atât de departe de Dumnezeu și de voia lui Dumnezeu. Obișnuim să privim în trecut la farisei și să discutăm despre ei, dar trebuie să realizăm că mult din civilizația noastră are deja o foarte mare influență asupra noastră. Și mai trebuie să realizăm că separați de înțelepciunea lui Dumnezeu și separați de Duhul Său și de ajutorul Său, nu există nici o cale de a ști ce avem de făcut, și chiar dacă am ști, nu am fi capabili să facem acel lucru fără ca Duhul lui Dumnezeu să-Și facă lucrerea. După ce am discutat despre pregătirea unui "pământ"pentru învățătură, de asemenea, am discutat despre importanța părinților. Unii dintre voi poate că se întreabă de ce această discuție care pare a fi o lecție despre cum să fii un bun părinte. Trebuie să înțelegem că unii dintre noi care acum sunt creștini, în tinerețe nu au crescut în case creștine și vreau să realizați căci chiar dacă aceasta nu poate fi o scuză pentru lipsa noastră de credintă, ne face conștienți că avem un handicap din cauza faptului că nu am crescut în case creștine, deoarece părinții joacă un rol foarte important în Scriptură. Și dacă părinții noștri nu ne-au călăuzit în învățăturile lui Cristos și nu ne-au demonstrat cu propriile lor vieți și exemple a ceea ce înseamnă să trăiești pentru Cristos, este foarte, foarte dificil. Doresc, de asemenea, să insist cu învațătura asupra atribuțiilor părinților, deoarece unul din motivele pentru care te căsătorești, unul din motivele pentru care urmează să curtezi această fată sau urmează să fii intr-o relație cu acest băiat, este pentru că dorești să te căsătorești și dorești să ai copii pe care să-i crești pentru moștenirea Domnului și atunci ai nevoie să știi cum să o faci. 

    Acum, după ce am vorbit despre responsabilitatea părintelui, vom vorbi despre responsabilitatea copilului, pentru că aceste lucruri sunt extrem de importante. Vei spune: "Frate Paul, sunt la colegiu sau sunt departe de casă, am propriul job, de ce trebuie să discutăm despre rolul copilului sau responsabilitatea lui față de părinte?" Lasă-mă să ți-o spun deschis. Există o mare probabilitate ca, dacă nu ai fost creștin din copilărie sau nu ești un creștin matur sau bine instruit, există o mare șansă ca tu să fi trăit o mare parte din viața ta în rebeliune și nu poți înțelege valoarea părinților și nu îi onorezi, nu asculți de ei și aceasta este un lucru rău. Este mult mai rău decât poți tu crede. Trăim într-o civilizație care nu stimează părinții, nu-i stimează pe cei bătrâni, de fapt în majoritatea programelor de televiziune bătrânii nu știu nimic și tinerii trebuie să îi învețe. Deci trăim într-o civilizație care nu-i onorează pe părinți și unii dintre voi, după ce veți asculta aceste lucruri astăzi, probabil va trebui să vă duceți la părinții voștri și să-i rugați să vă ierte. Și va trebui să munciți pentru a crește în acest domeniu al vieții voastre, să învățați - chiar dacă nu mai stați acasă - să-i onorați pe părinții voștri și să le cereți sfatul. 

    Haideți să ne uităm la câteva aspecte. În primul rând, ca tânăr, chiar dacă ești la colegiu sau chiar dacă ai 20 de ani și ai un job, doresc să înțelegi un lucru. Părinții tăi încă mai joacă un rol enorm în viața ta, ei continuă să fie foarte importanți și trebuie să înveți să-i onorezi. Rolul părinților este stabilit de Dumnezeu, doresc să înțelegi asta. Este prima lege care guvernează relația omului cu omul. Cele 10 Porunci încep cu toată responsabilitatea pe care o are omul în fața lui Dumnezeu. După aceasta, ele vorbesc despre responsabilitatea omului față de om. Și prima dintre aceste porunci nu se ocupă de guvern sau de socieate ci se ocupă de părinți, se ocupă de familie. Citim în Exod 20:12, unde se spune: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău." Fără să insistăm prea mult asupra acestui pasaj, chiar și locul pe care îl ocupă în cadrul Decalogului ne arată cât de importantă este pentru Dumnezeu relația din cadrul familiei, cât de important este ca un copil să-și onoreze tatăl și mama. Ai putea spune că tatăl tău și mama ta nu sunt credicioși. Nu contează, nu contează. Tu totuși trebuie să-i onorezi. Ca adult, poți avea diferențe de opinie cu ei, poți să nu fii de acord cu stilul lor de viață, se poate chiar să nu poți accepta o parte din sfaturile lor deoarece ei poate nu-L cunosc pe Domnul, totuși, tu trebuie să-i onorezi. 

    Acum aș dori să te întorci la amintirile tale cele mai timpurii, primele pe care le ai ca ființă pe pămant și să te gândești la timpul când erai copil sau la timpul când erai la liceu sau la facultate. Întreabă-te cât de mult te-ai încrezut în sfaturile părinților, cât de des te-ai supus părinților, ai trăit o viață de ascultare de părinți sau o viață de neascultare și de rebeliune? Ce doresc să sugerez, nu vreau să condamn sau să împing la disperare, dar doresc să iei în serios aceasta, sugerez că ar trebui să stai deoparte câteva ore, poate cu Biblia, cu o foaie de hârtie și un creion și să-ți pui întrebarea: de la începutul vieții tale, cum i-ai dezonorat pe părinți, cum te-ai răzvrătit împotriva lor, cum ai făcut că nu i-ai tratat cu onoare sau nu ai stimat sfaturile lor, cum este că le-ai făcut viața dificilă și aproape mizerabilă? Trebuie să te gândești să notezi toate aceste lucruri și să mergi în fața Domnului dacă nu ai mai făcut asta niciodată și să-I ceri să te ierte. Și să-ți mărturisești păcatele, că ți-ai trăit viața încălcând una dintre cele mai importante porunci ale Lui, una din poruncile pe care este fondată societatea. Și după ce faci acest lucru ar fi bine să-ți vizitezi mama și tatăl, chiar dacă nu sunt credincioși, chiar mai mult în cazul acesta. Deoarece supunându-te înaintea lor în felul acesta, și rugându-i să te ierte și mărturisindu-le păcatele, poate vor vedea impactul pe care L-a avut Cristos în viața ta. Și nu doar mergând să mărturisești păcatele și să ceri iertare, dar mai este necesar și să te ocupi de creșterea ta în Domnul, și atunci vei putea începe să-i onorezi. Vei putea să-i onorezi. Gândește-te la acest lucru. Ia-ți timp pentru aceasta și poate fi un lucru care îți poate aduce o eliberare, îți poate regenera relația cu părinții, îți poate permite să începi din nou totul. 

    Deci așa cum este spus în Exod 20:12, "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău." Știi ce este uimitor aici? Se spune să-i onorezi, nu doar să asculți. Unul din lucrurile pe care le spun copiilor mei este "băieți, faceți curat în camera voastră", dar nu este suficient ca ei doar să-și curețe camera, ci trebuie să-și curețe camera cu sentimentul că fac aceasta pentru gloria Domnului, cu sentimentul că fac aceasta ca să-și onoreze părinții și cu un sentiment de bucurie. Dacă fac aceasta bombănind și aplecându-și umerii, de fapt nu ascultă pentru că nu onorează. Când Domnul vorbește aici de relația noastră cu părinții noștri, vorbește despre ceva mai presus de ascultare, "fac asta pentru că trebuie". El vorbește despre onorare "fac asta, mama și tată, pentru că vă stimez, vă apreciez și vreau să demonstrez acest lucru cu viața mea". Se spune "onorează pe tatăl și pe mama ta". Ascultă-i pe amândoi. De multe ori în familie punem punctul pe i când ordinul vine de la tata pentru că știm că s-ar putea să avem de-a face cu el, dar poate nu o onorăm pe mama noastră așa cum ar trebui și aceasta este greșit. Acest lucru ne arată că ascultăm de tatăl nostru nu pentru că îl onorăm sau că îl iubim ci pentru că este mult mai puternic decât noi. Ar trebui să ne onorăm tatăl și mama. 

    Tinerilor, vreau să împărtășesc cu voi ceva. Dacă aveți mai mult de 6-7 ani, mama voastră nu ar trebui să vă mai facă patul, nu ar trebui să vă mai curețe camera și probabil că nu ar trebui nici să vă mai spele rufele, decât dacă dorește să o facă pentru a-și arăta dragostea față de voi. Am văzut atâția tineri care întorși fiind de la colegiu sau alte școli, lenevesc pe lângă casă și se așteaptă ca mama lor să îi servească. Astfel sunt, pur și simplu, niște dezastre. Trebuie să vă purtați singuri de grijă, trebuie să faceți singuri aceste lucruri, să vă onorați mama eliberând-o din aceasta sclavie. Știu că vor fi și câțiva tați care ascultă acestea, așa că ascultați aici, taților, nu vă lăsați soția să fie sclava fiilor voștri sau a fiicelor voastre când au devenit suficient de mari ca să facă singuri aceste lucruri. Am văzut mame care în numele dragostei și de multe ori în numele lui Isus Cristos, poartă această povară în locul unor copii viguroși și leneși care pot face ei înșiși aceste lucruri. De asemenea, soților, înțelegeți că cea mai importantă relație pe care o aveți în această lume este cu soția voastră. Nimeni nu se poate interpune între tine și soția ta și nimeni să nu dezonoreze pe soția ta! Orice copil trebuie să știe, dragi tați, că îl iubiți suficient de mult ca să fiți gata să muriți pentru el de o mie de ori. Dar orice copil trebuie să știe că sunt anumite lucruri pe care nu le face și unul dintre ele este acela de a-și dezonora mama, pentru că mama lui este soția ta. Acela care o dezonorează pe ea te dezonorează pe tine, nu permite asta! Dacă ceri asta copiilor tăi, mai este ceva ce trebuie să faci ca tată și ca soț, trebuie sa-ți stimezi soția. Acei copii au nevoie să vadă că ea este foarte respectată de tine. În acord cu respectul pe care îl acordă un bărbat soției în propria casă, așa fac și copiii. Fetița mea Rowan, are trei anișori, deci încă nu-și leagă singură șireturile, dar cei doi băieții știu că cel mai rău lucru pe care îl pot face vreodată pe lume și în această dispensă a vieții lor, este să își dezonoreze mama pentru că în acel moment vor cunoaște furia tatălui lor. Vedeți, ei au nevoie să învețe asta de la noi. Soților, au nevoie să învețe asta de la noi. "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău". 

    Vreau să vă spun ceva, există judecată, judecata lui Dumnezeu peste țara nostră, datorită modului în care copiii respectă sau nu respectă pe părinții lor astăzi. Și mai pot să vă spun că este o disciplinare, chiar și în adevărata biserică, și este disciplinare în viețile tinerilor creștini deoarece au încălcat porunca aceasta care este foarte serioasă, atât de serioasă. Este uimitor că facem o mulțime de lucruri ca ordinea, și multe alte lucruri și multe reguli ca tineri creștini, dar omitem să urmăm legea în privința a ce avem de făcut în relațiile noastre, chiar și în relația cu Dumnezeu, în relațiile noastre unii cu alții. Cea mai importantă relație din viața voastră, ca tineri care nu sunteți căsătoriți, este relația cu tatăl vostru și cu mama voastră. Este necasar să-i onorați, chiar și când greșesc este necesar să-i onorați. Trebuie să-i binecuvântați, trebuie să căutați să ascultați de ei, atunci când puteți pentru că acest lucru nu încalcă Scriptura sau conștiința. Trebuie să faceți aceste lucruri. Și ce va spune Dumnezeu? El va binecuvânta acest lucru. Există un motiv pentru care Israel a fost alungat din țara promisă: din cauza idolatriei și a imoralității lor, dar vreau să realizați că ei au fost alungați și chiar vărsați afară din țară și deoarece copiii nu și-au onorat tatăl și mama. Deci este un aspect foarte important.

    Haideți să ne uitam un minut în Noul Testament, la Efeseni 6:1-3. "Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta - este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință - ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pamânt". Este un pasaj foarte important. Pavel a luat ce am găsit în Exod 20:12 și într-un fel l-a înfrumusețat, adăugând la el lucruri care să ne permită să pătrundem învățătura pe care încearcă să ne-o dea Domnul Mai întâi, "copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept". Este important să recunoaștem aici ceva: copii, ascultați în Domnul de părinții voștri. Sunt unii oameni astăzi, foarte bine intenționați, și nu doresc să fiu lipsit de respect, dar nu sunt de acord cu ei. Ei promovează ideea aceasta că tatăl are autoritate în casă și acest lucru este foarte adevărat, are autoritate peste copiii săi și acest lucru este și el adevărat, dar are autoritate peste copiii săi chiar și după ce ei au părăsit casa lui și s-au căsătorit și au propria familie. Doresc să spun că acest lucru este în afara Scripturii. Mai mult, îmi doresc să fiu un asemenea tată care să-și educe copiii în așa fel încât, când vor părăsi casa mea să poată sta pe propriile lor picioare ca oameni cu propriile lor familii. Nu este scris "adulți, ascultați în Domnul de parinții voștri", este scris "copii, ascultați în Domnul de părinții voștri". Aceia care au părăsit casa, s-au căsătorit, au început o nouă legătură de familie, într-un fel, sunt autonomi. Acum doresc să ne uităm la alt aspect. Sunt oameni, tineri care locuiesc acasă, poate sunt la colegiu, poate chiar s-au căsătorit. Sunt ei sub autoritatea tatălui lor? Nu, învățătura biblică nu spune aceasta. Dar trebuie ei să continue să-și onoreze, să-și respecte și să-și stimeze tatăl și mama? Absolut, trebuie. Chiar și ca om în vârstă, înainte de moartea mamei mele - tatăl meu a murit când eram foarte tânăr și aveam 17 ani - deci chiar și ca tânăr și ca om în vârstă, au fost situații când am cerut sfatul mamei mele. Asta nu înseamnă că ea a dictat sau a impus reguli în viața mea sau că ar fi trebuit să fac tot timpul ce spune ea, dar am dorit să îi arăt respect și să o onorez. Și, de asemenea, cred că din cauză că este mama mea, Domnul poate vorbi prin ea uneori. Aș dori să vedeți aceste lucruri, să evitați ambele extreme: extrema în care chiar dacă mai locuiești acasă, tatăl tău dictează în tot ce faci, am auzit cazuri de oameni care învață că el chiar și după căsătorie își impune regulile în căsnicia ta. Aceasta este absurd. Cealaltă extremă este întreruperea completă a legăturilor cu tatăl și cu mama și lipsa totală de comunicare, nici chiar solicitarea de sfaturi și încetarea onorării lor. Ambele situații sunt greșite. 

    Mai întâi hai să privim din punctul de vedere al copilului. Este scris "copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept". Cuvântul "ascultați" înseamnă să te conformezi, să iei în considerație, este ca un portar care așteaptă lângă ușă, gata să deschidă când cineva bate. Înseamnă să fii pregătit să primești instrucțiuni, gata să te supui, este un fel de atitudine a unui copil care se uită la părintele său și întreabă "ce să fac?". Acest lucru este foarte important și trebuie să evităm extremele. În primul rând, copiii nu vin în lume echipați cu înțelepciune. Poți vedea asta în Scriptură, dar poți vedea asta și doar privind la copii, ei fac unele dintre cele mai greu imaginabil de prostești lucruri. Deci, dacă intri pe un teren în care nu ai înțelepciune, cel mai bun lucru este să găsești o autoritate, un expert în materie și să te uiți la el și înainte de a face o mișcare, să-l întrebi: "Ce trebuie să fac? Ce trebuie să fac? Ce trebuie să fac?" Copii, aceasta este foarte, foarte important. Când se naște un copil nu are înțelepciune, dar știind acest lucru, poate dezvolta o atitudine de a privi la tatăl și la mama sa pentru sfaturi, "Tată și mamă, nu știu ce să fac, nu am mai fost niciodată în această situație, caracterul meu nu este încă dezvoltat, nu sunt matur, deci ce crezi tu că trebuie să fac?" Chiar și când am crescut, să zicem că ai 18 ani, ești o persoană responsabilă, poate deja te gândești la o posibilă căsătorie, ai mai fost vreodată înainte căsătorit? Nu. Ai mai căutat înainte o soție sau un soț? Nu, aceasta este pentru prima dată. Sau ești un expert, ai citit toate cărțile? Vezi, este ceva ce nu ai mai făcut niciodată înainte. Deci, ce trebuie să faci? Ar trebui să ai aceeași atitudine de a privi la parinții tăi, nu pentru ca ei să-ți spună cu cine să te căsătorești sau ce să faci, ci să privești la ei spunând "Tată, nu am mai facut asta înainte dar tu ai mai facut-o, ce trebuie să fac?" 

    Când băieții mei erau mici - încă sunt mici, unul are 9 ani și unul 7 ani - dar când erau micuți și i-am scos prin pădure să vânăm ceva, mult timp i-am purtat de mână, așa am făcut. Am trecut printr-o mlaștină, am escaladat pietre, i-am așteptat, i-am urmărit, am fost atent la ei. Îmi amintesc cum la un moment dat fiul meu Evan a hotărât să sară peste o piatră pentru că a văzut un șarpe foarte frumos, și l-am prins dupa ce deja își luase avânt, și a fost o idee bună pentru ca era o cobră mare. Deci când erau micuți și am fost prin pădure i-am purtat de mână. Nu-i mai port de mână acum prin pădure și asta nu doar pentru că acum sunt suficient de mari, pentru că pot fi oricât de mari, dar la fel de amețiți. Motivul pentru care nu-i mai port de mână acum deloc este pentru că i-am invățat. Nu este nevoie să fiu acolo tot timpul să le dirijez fiecare pas în pădure pentru că i-am invățat cum să meargă prin pădure. Cu cât îi învăț mai mult cu atât mai puțin trebuie să-i țin de mână. Și cu cât îi învăț mai mult înțelepciunea dată mie de către Domnul - sper -, cu atât mai puțin este nevoie să privească la mine. Nu doresc ca copiii care au trăit în casa mea să mă solicite în fiecare zi cerându-mi părerea. Doresc să cresc bărbați maturi, femei mature care, chiar dacă mă onorează în continuare și îmi cer sfatul - pentru că toți avem nevoie de sfaturi, toți avem nevoie de consiliere, "prin marele număr al sfetnicilor ai biruința" - dar nu sunt dependenți de mine cum ar fi un mic copil care ar merge în pădure pentru prima dată, când au nevoie ca tatăl să-i țină de mână. Deci, vedeți, copiii trebuie să-și asculte părinții, dar de asemenea trebuie să dezvoltăm în copiii noștri, să-i învațăm pe copiii noștri, să le dăm copiilor noștri întelepciunea de a sta pe propriile lor picioare. Nu doar ca fiu sau fiică, dar și ca frate și soră în Hristos, complet și matur. Marea țintă a lui Pavel a fost ca Hristos să ia ființă în el și când Hristos a luat formă în acel om, acesta a devenit matur. Și acesta este felul în care trebuie să ne purtăm cu copiii noștri.

    Tinerilor, când începeți să vă căutați perechea, când ajungeți la genul acesta de decizii, trebuie să vă onorați părinții cerându-le sfatul. Vom vorbi despre asta mai târziu. Sunt multe autorități în viața voastră, care pot discuta cu voi despre aceste lucruri legate de curtare. Puteți primi sfaturi de la părinți, de la bătrânii din biserica voastră, de la bărbații si femeile din biserica voastră care sunt cunoscuți pentru înțelepciunea lor. Aici vreau să fac o mică atenționare pentru că dacă cineva este bătrân nu înseamnă că este neapărat și întelept. Sunt tot atât de mulți bătrâni neștiutori pe câți tineri neștiutori există. Deci doar pentru că fost acolo și a făcut asta și are tricoul acum, nu înseamă deloc că și știu ceea ce fac. Vorbim aici de înțelepciune biblică, pe aceasta trebuie să o căutați. Este scris "copii, ascultați de părinții voștri în Domnul". Dumnezeu dorește această ascultare "în Domnul". Aceasta amuțește toate întrebările. 

    "Copii, ascultați de părinții voștri"
    "De ce trebuie să ascult de părinții mei?"
    "Pentru că asta dorește Domnul"
    "Bine, asta este dorința Lui." 

    Foarte amuzant este că mereu când dau învățătura despre asemenea lucruri, cineva din public ridică mână și întreabă "Dacă părinții mei mă pun să asamblez o bombă și să arunc în aer o clădire, sau ceva asemănător?" Atunci eu răspund "Când a fost ultima dată când părinții tăi te-au rugat ceva de genul acesta?" Și ei răspund "niciodată". Și atunci eu răspund că asemenea întrebări sunt lipsite de sens. Eu înteleg că punem întrebări de genul acesta doar ca să ne arătăm pornirea spre rebeliune, nu-i așa? Problema noastră nu este cu părinții noștri care ne-ar pune să facem ceva lipsit de etică, problema noastră cu părinții noștrii este când ne cer să facem lucruri pe care nu dorim să le facem. Trebuie să învațați ceva ca creștini. Nu sunt niciodată liber chiar dacă am avansat în vârstă, cum sunt tinerii care se gândesc la căsătorie. Nu voi fi niciodată liber de autoritate. Dar este ceva ce trebuie înțeles: nu doresc să fiu. Am înțeles că această autoritate din viața mea mă ajută, mă protejează și m-a salvat de multe lucruri prostești pe care le puteam face. 

    Deci de ce să ascultați de părinți? Este ce a spus Domnul. Aceasta a spus Domnul. Deci este scris "copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept". De ce este drept? Pentru că Domnul o spune. Din punct de vedere etic uneori ne întrebăm de ce un anumit lucru este drept sau este greșit? Unul dintre cele mai simple răspunsuri dar de fapt foarte profund este "este drept pentru că Domnul a spus că este drept" și "este greșit pentru că Domnul a spus că este greșit". Este drept pentru că este conform naturii și atributelor și voii lui Dumnezeu și este greșit pentru că se opune voii lui Dumnezeu și naturii Sale. Faci acest lucru pentru că este drept. Domnul cunoaște spița umană, El știe ce anume poate face societatea omenească mai bună, El știe ce este drept. Acest lucru este drept în ochii Lui și acest lucru trebuie să-l faci.

    Acum doresc să spun ceva părinților. De fiecare dată când vorbesc despre autoritate și despre lucruri ca supunere, cum ar fi despre onorarea soțului de către soție sau onorarea părinților de către copii, este un subiect înfricoșător de predat. De ce? Ei bine, motivul este acesta. Am întâlnit în viața mea atâția soți si tați egoiști, ahtiați după putere, legaliști care folosesc de acest tip de învățătură și de poruncă pentru a-și conduce și a-și ține în sclavie soțiile și copiii. Și spiritul și inima lor este în totală contradicție cu călăuzirea lui Isus Hristos, cu îndurarea Lui, cu dragostea Lui, cu mila Lui. Vorbim de o anumită persoană care trebuie să se supună unei persoane căreia i-a fost dată autoritate. Persoana căreia i-a fost dată autoritatea trebuie să aibă o mare teamă pentru că aceluia căruia i s-a încredințat mult i se va cere mult. Ți-a fost dată o soție, ea este o fiica a lui Dumnezeu și Dumnezeu se va ocupa de tine într-o zi. Dacă ai fost aspru cu ea, dacă ai folosit-o pentru propriile tale interese, Dumnezeu se va ocupa de tine. Și să știi, tată, copilul tău trebuie să te asculte, dar dacă tu ești aspru, manipulator, conduci totul în casa ta doar prin putere impusă, Dumnezeu se va ocupa de tine într-o zi și tu trebuie să te temi. Pocăiește-te acum. Împacă-te cu pârâșul tău înainte de a ajunge la judecător pentru că nu vei ieși de acolo înainte de a fi plătit până la ultimul bănuț. Aceia care au autoritate de orice fel, fie în familie, în biserică, ar trebui să exercite autoritatea ca servitori. Autoritatea aceasta ar trebui să-i coste și nu să le aduca beneficii, ei ar trebui să fie ca Isus Cristos care știind că are toată autoritatea, știind de unde a venit și unde se va întoarce, s-a încins cu un ștergar și a spălat picioare. Încă o dată vă spun despre acești bărbați care folosesc aceasta, acești religioși, legaliști. Nu sunt cuvinte cu care să fie numită această categorie de bărbați atât de abuzivi, de manipulatori, care folosesc Scriptura ca să-și manipuleze soțiile și copiii și acest lucru este oribil. Și ei ar trebui să aibă o mare frică. 

    Când ni s-a dat autoritate, tinerilor care într-o zi vă veți căsători, poate veți citi acest verset în care se spune că soția trebuie să se supună soțului și este adevărat, este scris în Scriptură. Dar voi trebuie să vă iubiți soția așa cum Hristos a iubit Biserica Nu uitați niciodată, când vă căsătoriți, vă căsătoriți cu o fiică a lui Dumnezeu. Băieți, poate vă voi spune asta de milioane de ori până voi termina, dar voi tinerii trebuie să întelegeți un lucru. Dacă veniți la mine și-mi faceti o farsă prostească pe care nu o pot gusta - greu de crezut asta - dar, probabil că mă voi ridica și dacă sunt spiritual în ziua aceea, am să mă rog pentru voi. Dar dacă ați rănit-o pe micuța mea fiică, ar fi mai bine pentru voi să aveți pe urmele voastre o mamă grizzly decât să aveți de-a face cu mine. Nu există persoană mai importantă pentru un tată decât micuța lui fiică. Vă veți căsători cu o fiică a lui Dumnezeu. Dacă eu sunt capabil să o iubesc pe fiica mea suficient încât aș fi în stare să pun o armată întreagă să o apere, este nevoie să vă temeți, este nevoie să o tratați pe acea fată ca și când ar fi din sticlă, pentru că Tatăl ei este în cer și El știe cum să se ocupe cu tineri bărbăței ca voi. Deci fiți foarte atenți, luați asta ca pe un avertisment. 

    "Copii, ascultați în Domnul de parinții voștri căci este drept", "cinstește pe tatăl tău și pe mama ta". Vreau să spun din nou, pentru că este foarte important. Stimează-i, prețuieste-i și prețuieste ce au făcut ei pentru tine. Și unul dintre cele mai bune moduri de a-i arăta tatălui tău că-l onorezi și de a-i demonstra că îl stimezi, este prin a-i cere sfatul. Și acest lucru este total împotriva culturii noastre. Este incredibil că în aproape orice film făcut la Hollywood părinții sunt niște proști, tatăl este mai prost ca toți, dacă vreunul dintre cei doi părinți are ceva înțelepciune, aceea este mama, iar copilul este cel care în final trebuie să îi învețe pe părinți drumul drept. Nu acesta este adevărul și este absolut absurd. La bază lucrurile stau altfel. Scriptura spune că tinerii au foarte puțină întelepciune și crescând capătă mai multă întelepciune. Hollywood ne învață că te naști întelept și că pe măsură ce îmbătrânești și când în final devii părinte, devii un prost. Că îți pierzi înțelepciunea cu care te-ai născut. Este lipsit de logică. Nu are nici un sens, dar este un alt caz în care societatea noastră s-a întors spre lucruri prostești. Deci stimează-i pe tatăl și pe mama ta. Stimează-i! 

    "Cinstește pe tatăl și pe mama ta - este cea dintâi poruncă însoțită de o promisiune -  ca să fii fericit și să trăiesti multă vreme pe pământ". Chiar așa și este și asta ne arată cât de importantă este această poruncă. Este prima poruncă pe care Domnul o dă cu o promisiune. Cu ani în urma când eram la seminar am avut privilegiul de a lucra cu câțiva băieți într-o misiune care se numea Misiunea Picioarelor Frumoase de pe Stradă (The Beautiful Street Feet Ministry). Nu am fost lider acolo, dar am lucrat timp de trei ani ajutând cum am putut, chiar și pe cont propriu. Într-o zi am mers pe stradă printre drogați, alcoolici și alții, întrebându-i "Când crezi că a început viața ta de rebeliune? Care este începutul tuturor acestor probleme?" Fiecare dintre ei a spus că în familie. Unii dintre ei în mod special au avut familii oribile, tați și mame oribile. Dar mulți dintre ei au privit în urmă și au spus "nu mi-am ascultat tatăl sau mama, nu am ascultat, am trecut peste autoritatea lor, peste autoritatea profesorilor, peste autoritatea legii și astăzi iată-mă aici". Deci acesta este adevărul, este o poruncă urmată de o promisiune, Dumnezeu îi onorează pe tinerii și pe tinerele care își onorează tatăl și mama. O viață binecuvântată fără frică de judecată și fără frică de disciplinare. Este nevoie să pui asta la inimă, în special când este vorba de una dintre cele mai importante decizii din viață, care este legată de persoana cu care te vei căsători. Ar trebui să îți onorezi părinții în această problemă deoarece este însoțită de o binecuvântare. 

    Haideți să vorbim despre trecerea de la ascultare la onorare. Să citim un pasaj din Levitic 19:32 "Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul". Acest lucru s-a pierdut în cultura noastră. Noi nu îi onorăm pe bătrâni, de fapt râdem de ei sau îi punem acolo unde nu mai pot deranja pe nimeni. Tinerilor, trebuie să învățați să îi onorați pe bătrâni, să învățați să onorați pe bărbații care sunt mai bătrâni decât voi, pe femeile mai în vârstă. Să îi onorați. Poate că nu sunt cea mai cultivată persoană pe care ai întâlnit-o vreodată, mă simt mai bine în pădure decât oriunde altundeva și nu-mi pasă prea mult de titluri. Dar, tinerilor, ar trebui ca atunci când veniți chiar și la mine și spuneți "Hei, Paul!" Eu am fost chemat de Domnul în misiune pentru El - măcar spuneți ceva de genul "frate Paul". Sau pastorului vostru "Pastore Dave", "Pastore Rick". Sau tatălui vostru nu-i răspundeți "mda, asta și asta..." Onorați-l cu o vorbire potrivită. Când mama voastră intră în cameră, onorați-o. Când tatăl vostru intră în cameră, onorați-l. Știu că nimeni nu mai face aceasta, dar voi ar trebui. S-ar cuveni. Este foarte amuzant uneori când întalnesc tineri care poate că au dat mâna cu John MacArthur sau cu John Piper sau cu unul ca ei și îmi spun:

    "L-am întâlnit săptămâna trecută pe John".
    "Pe cine ai întâlnit? "
    "Știi, l-am întâlnit pe John săptămâna trecută și am vorbit cu el."
    "Pe John MacArthur?"
    "Da, da, am vorbit cu John."
    Și eu spun: "Știi ceva, eu nu l-aș numi niciodată John. L-aș numi pastor sau doctor, n-aș folosi limbajul acesta deși sunt mult mai bătrân decât tine, fiule."

    Nu pentru că unii oameni sunt mai mari decât alții, ci doar pentru că este un semn de onorare, de respect. Tinere, fii foarte atent, toate instituțiile din cultura noastră au fost întoarse cu susul in jos. Toate locurile de onoare au fost murdărite. Ai fost învățat să nu onorezi și să nu respecți pe nimeni. Îți spun ceva, dacă nu acorzi onoare acelora cărora li se cuvine, într-o zi nici ție nu ți se va acorda onoare. Învață să-i onorezi pe oameni. În mod special pe acei oameni prin care Dumnezeu lucrează în mod deosebit. Onorează-ți tatăl, onorează-ți mama, onorează-i pe bătrâni, pe pastor, onorează-i pe diaconi, onorează-i pe bărbații și femeile înțelepte din biserica ta. Onorează oficialitățile, chiar și pe acele oficialități alese, cu care nu ești de acord. Onorează-le. Învață să faci acest lucru. Onorează poziția daca nu poți onora porsoana. Ți-aș sugera, tinere, și ți-ar fi de foarte mare ajutor să citești din Scriptură și să studiezi aceste pasaje despre onorarea bătrânilor, despre supunerea înaintea bărbaților și femeilor care știu mai multe decât tine. Îți spun că asta va aduce multă binecuvântare în viața ta și de asemenea te va feri de multe decizii greșite pe care ai putea să le iei pe cont propriu. 

    Aș dori acum să ne uităm la câteva pedepse divine pentru cei care nu au considerație față de autoritați și față de structurile autoritare pe care Dumnezeu le-a rânduit pe pământ. Vreau să ne uităm la Iuda 1:6. Este un pasaj foarte greu de înțeles dar cred că putem scoate un adevăr bun de aici. Este în Iuda capitolul 1, versetul 6: "El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia ci și-au părăsit locuința." Este un înțeles în cel mai înalt sens pentru care suntem chemați să-L onorăm pe Dumnezeu, onorând autoritățile puse deasupra noastră și supunându-ne providenței lui Dumnezeu din viața noastră. 

    Aici avem un caz în care nu știm exact ce s-a întâmplat, dar se pare că îngerii nu erau mulțumiți de locul pe care li l-a dat Dumnezeu în ordinea creată de El. Nu erau mulțumiți să fie ce au fost creați să fie. Nu erau mulțumiți să se supună voii lui Dumnezeu pentru existența lor. S-au eliberat de ea și pentru aceasta sunt supuși unei mari judecăți. Deci Dumnezeu ne-a dat un guvern. De multe ori avem de vorbit împotriva acțiunilor acestui guvern, a imoralitații guvernului. Dar ar trebui să facem acest lucru cu respect și trebuie să-i respectăm pe aceia din guvern cu care nu suntem de acord. Apoi avem legea, și nici un om nu este mai presus de lege. Știm că dacă încălcăm autoritatea legii din propria țară, acest lucru este demn de judecată și va fi amendat sau pedepsit cu pușcăria. Dumnezeu, de asemenea, a rânduit autoritățile în biserică, unde sunt bătrânii, diaconii, înțelepții și anume barbați și femei care au înțelepciune în adunare. Plecând de la aceasta, ajungem în familie unde este o autoritate. Dumnezeu l-a creat pe om să fie capul casei sale. Încă o dată, acesta nu este un tiran, un legiuitor cum a fost Cezar. Dar el slujește cuvântului lui Hristos și harului lui Hristos, așa cum El a slujit oamenilor Săi în ziua în care le-a spălat picioarele. Este o autoritate în casă. Dacă ai tată și mamă, ei sunt autoritatea din viața ta și chiar și după ce pleci din casă, ei sunt sfătuitori și ei trebuie să fie onorați și stimați în continuare. Nu ieși din aceasta, nu te elibera de acest lucru, ci încearcă să beneficiezi de ce ți-a dat Dumnezeu. 

    Deuteronom 21:18-21 spune: "Dacă un om are un fiu neascultător și îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, și nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl și mama să-l ia și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta locului în care locuiește. Să spună bătrânilor cetății lui: Iată, fiul nostru este neascultător și îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru și este lacom și bețiv. Și toți oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre și să moară. Astfel să cureți răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă". Aceasta a fost o lege dată poporului Israel. Veți întreba de ce biserica de astăzi nu mai face așa? În primul rând mulți dintre voi ar trebui să fie bucuroși că acest lucru nu se mai practică astăzi pentru că probabil ați fi morți. Dar aici este nevoie să înțelegeți ceva despre Noul Legămânat. În Vechiul Legămânat, dacă un bărbat descoperea că soția sa sau chiar cel mai bun prieten al său se închina altui dumnezeu, trebuia să informeze preotul, autoritățile, și aceștia trebuiau scoși afară și lapidați. În Noul Legămânat dacă un frate din biserică descoperă că soția sa intenționează să frecventeze un cult și s-a întors de la Hristos, el informează adunarea nu pentru a o lapida, ci pentru a se ruga pentru ea, pentru a vărsa lacrimi pentru ea, pentru a o aduce înapoi și încearcă să o prevină cu dragoste pentru a se întoarce la Hristos. Aceasta este marea diferență dintre dispensația lui Israel și ce avem noi astăzi în biserică. Nu scoatem copiii afară să-i lapidăm sau să-i batem sau să-i supunem torturii publice. Dar aici este ceva ce trebuie să observați: rebeliunea împotrva părinților este un rău la fel de mare astăzi ca și atunci. Și rebeliunea împotriva părinților merită doar moartea și astăzi ca și atunci. Este o crimă oribilă împotriva părinților noștri, împotriva societății și împotriva lui Dumnezeu. Este, și trebuie să o luați ca atare, nu ca ceva de care să râdeți. 

    Uneori avem impresia că sunt păcate foarte, foarte rele și păcate acceptabile pentru că sunt foarte comune. Trăim într-o cultură în care copiii nu-și mai onorează părinții și în care există rebeliune împotriva părinților și părinții nu mai știu ce să facă cu ei. Să nu credeți că voi sunteți scăpați de această influență dar vegheați asupra ei cât este proaspată. Când observați acest lucru în acțiunile și atitudinea voastră trebuie să realizați că prin păcatul făcut ați comis o grosolană imoralitate împotriva lui Dumnezeu. Și trebuie să-L rugați pe Dumnezeu să vă ierte și trebuie să-i rugați pe părinți să vă ierte. Și trebuie să căutați restaurarea și să căutati să creșteți în Domnul pentru a învăța să fiți un bun creștin, pentru a avea viața lui Cristos și pentru a onora autoritățile pe care le-a pus Dumnezeu peste voi. 

    Din nou vom începe o nouă sesiune și ne vom întreba ce am învățat despre curtarea biblică. În următoarea sesiune vom vorbi puțin despre ereziile din întâlnirile ușuratice și cred că vom ajunge să discutăm mai multe despre curtare, despre întâlnire și despre relații, dar am dorit sa pun aceste baze pentru că este foarte important. Să vă amintiți acest lucru: dacă ați învățat câteva lucruri despre modul potrivit de a vă purta cu sexul opus, asta nu înseamnă că ați devenit un bărbat sau o femeie evlavioasă. Trebuie să creșteți în toate domeniile credinței creștine. Și să vă amintiți că nu este atât de mult despre principiile pe care le aveți în minte cât este despre a avea caracterul lui Hristos. Și acesta nu se capătă studiind doar un subiect, trebuie să studiați persoana și lucrarea lui Hristos, revelarea lui Dumnezeu în Cristos și să căutați să fiți ca și Hristos. Pentru că cea mai mare problemă în toate relațiile voastre, cea mai mare problemă a voastră în orice, și cea mai mare problemă a mea este că nu suntem ca Isus. Deci aceasta este ținta, nu doar sa învățăm câteva principii, ci să devenim asemeni lui Hristos. Domnul să vă binecuvânteze și sper ca Domnul să vă dea prosperitate în toate lucrurile, conform voii Sale.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1692
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni