Cine sunt eu? Să pot privi Splendoarea
Şi Slava unui mare Dumnezeu
Ce zi de zi şi-arată Îndurarea
Prin tot ce se întâmplă-n jurul meu...

Un rob nevrednic, ciobul din ţărână,
Un călător prin lume fără rost
Aş fi, de nu mi-ar fi întins o Mână,
Când prăbuşit în pulbere am fost.

Cine sunt eu de s-a oprit la mine
Acel Samaritean bun şi milos?
Când auzeam în jur doar voci străine,
Ce nu mi-au fost o clipă de folos...

Mă-ntreb: cine sunt eu şi de ce oare
Făr' nici-un merit de la El primesc
Comori cereşti de binecuvântare
Ce-n orice zi din zori se înnoiesc.

Eu niciodată nu voi înţelege
În largul univers... Cine sunt eu?
Cum de pe tronul Lui ceresc un Rege,
Ascultă când Îi spun necazul meu.

Trimite aici jos, de sus din slavă,
Mulţimi de îngeri care mă păzesc,
Răspunde iubitor, fără zăbavă,
Când umilit în rugă mă zdrobesc.

Privindu-L cum în chinul greu se frânge,
Mă-ntreb adeseori: cine sunt eu?
Când preţul izbăvirii cere Sânge,
Un Dumnezeu să moară-n locul meu!

De-aceea Lui mă-nchin cu-ntreaga fiinţă,
Şi Îi aduc al mulţumirii dar,
Căci eu nu sunt nimic dar prin credinţă,
Am dobândit al Mântuirii Har.