Din depărtare se zăresc lumini
În bradul de curând împodobit,
Şi vin în cete mii de peregrini,
La Betleem, oraşul liniştit.

E sărbătoare iarăş pe pământ,
Creştinii azi din nou şi-au amintit,
Că-n vremuri ca acestea Pruncul Sfânt,
Veni la noi sărac şi umilit.

Nu este-n lume parcă nicăieri
Un loc mai minunat şi mai frumos,
Decât acel sălaş unde oieri
Venit-au să se-nchine lui Hristos.


Dar trist şi-acum același vechi popor,
De veacuri plin de ură, nesupus,
Nu pot găsi nici azi în casa lor
Un loc de găzduit pentru Isus.

El a rămas de două mii de ani,
În "Ieslea umilinţei" condamnat,
Şi-ar vrea să-l ţină-acolo pentru bani
Acei ce nu-l cunosc cu-adevărat.

De nu ai bani destui în buzunar
Să mergi la Betleemul cel frumos,
Dorinţa ta să ştii, nu-i în zadar,
De vrei să-L simţi aproape pe Hristos,

În ruga ta ce-o nalţi smerit în zori,
Să spui crezând: Isuse, eu te chem
Să vii şi-n casa mea de sărbători!
Şi steaua sfântă de la Betleem,

În dreptul tău din mers se va opri,
Şi raza-i te va face fericit,
De sărbători în suflet vei simţi,
Ce niciodată-n viaţă n-ai simţit.

Isus, Mesia, Marele-mpărat,
Va fi cu tine ca un prieten bun,
Şi vei avea cu El de neuitat,
Cel mai frumos şi fericit Crăciun.

Amin!
Ilie Belciu
Noiembrie 2010