Sunt al Tău pentru vecie
autor. Diana G. U.

Sunt al Tău pentru vecie,
Mire-al sufletului meu,
Te doresc întotdeauna,
Vreau cu Tine a fi eu.

Tu ești Stânca vieții mele,
Și alinul din dureri,
Care îmi ridică ochii,
Să privesc spre-albastre zări.

Inima mea te dorește,
Ca și cerbul ape reci,
Vreau ca să rămâi cu mine,
Niciodată să nu pleci.

Pe altar plin de iubire,
Pun întreaga viața mea,
Ca s-o cârmuiești spre Țara,
Plină de iubirea Ta.

Haru-n suflet înflorește,
Când din slavă te cobori,
Mâna Ta desparte ape,
Poate să străpungă nori.

O cântare nesfârșită,
E mereu prezența Ta,
Doar ușoară-mi este calea,
Suntem doi mereu pe ea.

Aștept zorii dimineții,
Ca să-ți cânt cât te iubesc,
Ca să merg pe urma care,
Ai lăsat... nu obosesc.

Doar cu Tine-mi este pasul,
Pe pământul trecător,
Arde-n mine după ceruri,
După Tine... un sfânt dor.

'N ale Tale brațe sfinte,
Pacea pot eu a găsi,
Umbra serii când se lasă,
Eu nu pot a rătăci.

Văd lucrarea Ta măreață,
Zi de zi în viața mea,
Ca vre-o dat să ne despartă,
Nimenea nu are putea.

Fără Tine-mi este viața,
Cum e ziua fără soare,
Cum e noaptea fără stele,
Fără luna e răsare.

Sunt bolnav de-a Ta iubire,
Cânt al sufletului meu,
Sunetul iubirii Tale,
Mă înalță Dumnezeu.

Nici-un ocean nu stinge,
Foc de dragoste aprins,
Cât în pieptul meu el arde,
Nu pot ca să fiu învins.

Din a Tale vii izvoare,
Sufletul mi-e adăpat,
Tu-mi ești dulcele vieții,
Te iubesc cu-adevărat.

Printre munții ce se-nalță,
Eu te caut... te găsesc,
Brațul Tău îi mută-ndată,
Căci e braț Dumnezeiesc.

Ochii mei privesc spre ceruri,
Căutând doar fața Ta,
Tu aduci seninul vremii,
Când e uneori prea grea.

Toată bogăția lumii,
Nu mă face fericit,
În prezența Ta divină,
Eu sunt cel mai împlinit.

Bucuria mea cerească,
O comoară-n viață-mi ești,
Peste cer, pământ și mine,
Tu ești cel ce stăpânești.
Amin