Pe calea mântuirii
autor. Diana G. U.

Pe calea mântuirii,
Nu-s florile în floare,
Dar dragostea e vie,
Și bucuria-i mare.

Sunt lacrimi de durere,
Și suferințe multe,
Dar strigătul din vale,
Un cer poate s-asculte.

Pe drumul spre vecie,
E multă alergare,
Dar cel care aleargă,
El știe de-ndurare.

Puterea cea divină,
Coboară jos... în vale,
Să dea putere celui,
Ce cântă cânt de jale.

Grădina-nlăcrimată,
Ea trebuie trecută,
Prin ea o rugăciune,
Tăcută... nu e mută.

Tăcerea-și are glasul,
Știut de Dumnezeu,
Când taci. . se roagă Duhul,
Mijlocitorul tău.

Și dealul nu-i o vale,
Să urci, să nu cobori,
Urcând strângi pentru ceruri,
Cereștile valori.

Și greul care vine,
Adesea-n fața ta,
El este o unealtă,
Ce vre-a te modela.

La capăt... chip de înger,
Ar vrea Isus să ai,
Intrând ca o mireasă,
În fericitul Rai.

Cu-o haină-mpodobită,
De multe suferiți,
Vei sta cu El la masă,
În ceruri... printre sfinți.
Amin