Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,
Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,
Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,
Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.

Când se-ntunecă cărarea, și puterea mea slăbește,
Glasul Tău îmi dă lumină, și din nou mă întărește,
Chiar de lacrimi cad în taină, și suspinul e ascuns,
Tu ești pacea mea deplină, adăpostul meu de-ajuns.

Nu e drumul fără lupte, nici ușor de străbătut,
Dar prin harul Tău eu Doamne, merg mereu spre început,
Fiecare pas mă-nvață să mă-ncred deplin în Tine,
Să las grija mea cea mare și povara ce mă ține.

Când mai cad, nu sunt țărnă, Tu mă chemi din nou să vin,
Îmi întinzi iertarea sfântă, cu un har curat, deplin,
Îmi ridici privirea iarăși, către cerul minunat,
Unde-n locul meu prin Tine, sunt mereu eu așteptat.

Pașii mei, chiar slabi adesea, merg pe urma Ta mereu,
Numai Tu ești calea vie ce mă duci la Dumnezeu,
Și oricât ar fi furtuna, nu mă tem, nu dau-napoi,
Căci în Tine am putere să înving orice nevoi.

Când povara se apasă și mi-e sufletul zdrobit,
Tu mă iei în sfinte brațe, și mă faci iar fericit,
Îmi aduci mereu lumină, și un strop de bucurie,
Și din noapte mă ridici, către sfânta veșnicie.

Nu privesc spre lumea largă, ce mă cheamă înapoi,
Ci privesc spre cerul slavei, unde nu mai sunt nevoi,
Unde lacrima nu curge, nici durerea nu va fi,
Căci domnește doar iubirea, care nu se va sfârși.

Pas cu pas urc spre lumină, chiar de drumul e mai greu,
Căci la capăt mă așteaptă pacea Ta la brațul Tău,
Și chiar dacă simt slăbirea, uneori pe-al vieții cale,
Tu mă ții în a Ta mână și mă duci spre cer prin vale.

Frați, surori pe cale mergem, împreună spre un țel,
Sprijiniți de-a Lui iubire și de harul Său fidel,
Ne-ntărim unii pe alții, când suntem împovărați,
Și privim cu toți spre ceruri, în credință ancorați.

Cina sfântă ne adună, la un loc cu gând curat,
Ne-amintește jertfa sfântă și iubirea ce-arătat,
Pâine și prin rodul viței ne vorbește Dumnezeu,
Și ne chemă la iertare, cum ierta pe drumul greu.

Pașii noștri nu sunt singuri, pe cărarea către cer,
Tu ești lângă noi, o, Doamne, în necaz și în mister,
Și ne duci cu-a Ta blândețe, peste orice încercare,
Până-n ziua când ajunge-vom la sfânta sărbătoare.

Iar când vor sfârși acestea, și vom trece-n infinit,
Vom vedea slava cerească, plină doar de răsărit,
Și cu toți vom sta-mpreună, într-un cânt de bucurii,
Căci acolo nu e jale, fericiri în veșnicii.