O adiere îmi trece peste frunte,
Simțind a ei dulce mângâiere,
Ce îmi alină orice durere,
Oricât ar fi de mare.

Cu glas blând, El îmi vorbește:
„Eu sunt cu tine, nu te teme!
Ești creația Mea măreață,
Și Eu ți-am dat viață.

Te-am făcut dintr-un bulgăre de pământ,
Ce știința nu poate să explice,
Am suflat Duhul Meu peste tine,
Făcând din tine o minune.

Eu am să-ți fiu a ta povață,
Tu urmează-Mă cu credință,
Iar orice val s-ar ridica,
La glasul Meu se va spulbera.

Eu sunt cu tine și voi fi,
Până pe pământ nu vei mai fi,
Păzit de mâna Mea cea sfântă,
Călăuzit prin lumea pustie.”