A mai trecut un an
Și cu el a mai apărut un fir alb,
Ce prevestește că ai mei pași
Se îndreaptă spre mormânt,
Spre glia din care Domnul m-a creat
Și Duh de viață peste mine a suflat.

Și mă întorc la Creator,
Căci de El îmi este tare dor,
Să mă strângă la piept,
Să-mi mângâie obrazul
Și toate lacrimile să piară.

O, ce fericire va fi
Când pe nume mă va striga:
„O, vino, slugă credincioasă, căci în via Mea
ai lucrat cum Eu te-am învățat.”
Și cununa din mâna Lui voi primi,
Pentru tot ce aici am biruit.

Prin sângele Lui cel sfânt,
Care pentru mine a curs, sus la Golgota,
Ca să pot într-o zi să stau cu El în Rai,
Să salt de bucurie,
Căci cu El o viață am umblat.