Când sufletul îți este-ndurerat,
Când inima de dor s-a apăsat,
Nu alerga spre lumea trecătoare,
Nici spre cărări ce duc la pierzare.

Aleargă la Dumnezeu cu credință,
Și strigă către El cu stăruință;
Înalță-ți glasul către cer,
Căci El te-aude când Îi ceri.

Chiar de lacrimile-ți sunt amare,
Și drumul tău pare fără soare,
Nu te lăsa cuprins de noapte,
Nici de tristeți și grele șoapte.

Când oboseala te doboară,
Mai roagă-te încă o oară;
Căci Dumnezeu nu te-a uitat,
El lângă tine a rămas.

Nu fi trist și nu dispera,
Chiar dacă-i grea povara ta;
Căci Domnul te va sprijini
Și-n ziua grea te va păzi.

El nu-i uită pe credincioșii Săi,
Ce merg cu El pe pașii Lui;
Chiar prin necaz ei vor cânta,
Știind că Domnul îi va ajuta.

Iar când furtuna va veni,
Și cerul greu se va-nnegri,
Ridică ochii către El
Și mergi nădejdea ta cu cer.

Căci după noapte vine iar
Lumina sfântă, ca un dar;
Iar cel ce-n Domnul s-a-ncrezut
Nu va rămâne la pământ căzut.