Când sufletul îți este indurerat,
Când inima de lacrimi s-a-ntristat,
Nu alerga spre lumea cea deșartă,
Nici spre cărarea ce te duce-n noapte.

Aleargă la Dumnezeu cu stăruință,
Și strigă către El cu biruință,
Înalță-ți glasul către cer mereu,
Căci te ascultă Bunul Dumnezeu.

Chiar dacă lacrimile-ți sunt amare,
Și drumul pare fără de scăpare,
Nu te lăsa cuprins de întuneric,
Nici de un gând ce pare prea puternic.

Când oboseala vine peste tine,
Și simți că nu mai poți privi spre mâine,
Mai roagă-te o dată, cu credință,
Căci Dumnezeu lucrează-n suferință.

Nu fi trist și nu dispera nicicând,
Chiar dacă plânsul îți cuprinde-un gând;
Căci Domnul nu-Și uită copiii Săi,
Ci îi păzește-n toate pașii grei.

El binecuvântează pe cei care
Își pun nădejdea-n El în orice stare;
Cei ce pe calea Lui mereu pășesc
Găsesc putere chiar când obosesc.

Chiar și-n necaz, ei cântă bucuroși,
Chiar și prin lacrimi rămân credincioși;
Căci știu că după orice încercare
Va răsări din nou o zi cu soare.

Iar când furtuna peste tine vine
Și simți că lumea-ntreagă nu te ține,
Ridică-ți ochii către Dumnezeu,
Căci El va fi alături tot mereu.

Și chiar de glasul tău abia se-aude,
El fiecare rugăciune-o știe,
Te-aude chiar și-atunci când doar șoptești:
„Doamne, ajută-mă, Tu mă păzești!”

Nu te lăsa înfrânt de încercare,
Nici de tristețe, nici de apăsare;
Rămâi statornic, mergi cu Dumnezeu,
Căci mâna Lui te va ridica mereu.

Când noaptea trece și lumina vine,
Vei înțelege că El a fost cu tine;
Și vei privi spre cer cu mulțumire,
Căci Dumnezeu ți-a dat din nou putere.