Privim din ce în ce mai mult la alții, nu la noi,
Uitând că iute ne-ndreptăm spre ziua de apoi.
Ce face el, sau ea, sau ei, suntem interesați,
De paiele din ochii lor suntem preocupați.
Pe ale noastre bârne mari nu le putem vedea
Și trist este că prea curând nu le vom observa...
Dar Dumnezeu ne va-ntreba de noi doar, ce-am făcut,
Cum am trăit, cât am lucrat, cât am iubit de mult;
Nicicum nu ne va întreba de neamuri sau vecini
Ci doar de noi, dacă am fost balsam pe răni sau spini.
Dacă pe cei căzuți în gropi cu drag i-am ridicat
Și cu talanții-ncredințați de El dac-am lucrat.
*
Oare ne vrea Tatăl ceresc să fim iscoditori,
Sau să fim plini de Duhul Sfânt, prin Sine roditori?
E limpede că nu ne vrea iscoade pentru frați,
Ci să rodim vrea până când la cer vom fi luați!
Suntem chemați să fim curați, mereu să ne sfințim,
Nici bârne-n ochi să nu avem, nici să nu iscodim!
Ci fiecare dintre noi privească-n dreptul lui,
Să afle singur dacă e pe placul Domnului!
Să nu uităm că ne-ndreptăm spre ziua de apoi
Când nu vom fi răspunzători de alții, ci de noi!