Nu e ușor când prin pustie,
Pe calea spre Ierusalim,
Des ești lipsit de bucurie
Și mult ai parte de pelin. .

Nu e ușor să fii-n primejdie
De-a fi lovit, sau nimicit;
De n-ai avea sfânta nădejde,
Răpus ai fi tu, negreșit!

De El, din cer nu ți-ar răspunde
Când colți de lupi auzi scrâșnind
Și dacă-n El nu te-ar ascunde,
Pierdut ai fi în infinit!

Dacă de sus, din veșnicie,
A Vieții apă n-ai primi
Și sfântă mană din pustie
De n-ai mânca, n-ai mai trăi!

Așijderea-n carne și oase
Și eu spre cer călătoresc,
Beau apa Sa din sfinte oaze
Și tot cu mană mă hrănesc!

Numai așa, cu El 'nainte
Prin valea morții urc spre cer
Unde pe plaiurile sfinte
Pier lacrimi grele și dureri!

Același țel, până la capăt
Îl voi urma, însuflețit
Până ce sus, la porți, un dangăt
Voi auzi ca "Bun venit"!

Iar porțile se vor deschide
Și sus, în glorie, voi intra;
În urmă-mi iar se vor închide
Și veșnic mă voi repauza!

Că greu a fost drumul spre slavă
Cu siguranță voi uita
Când muzica cea mai suavă
Sufletul îmi va mângâia!

Și-n loc de haina zdrențuită,
Eu voi primi un alt veșmânt
Și o cunună strălucită
Și-un loc la pieptul Său cel sfânt!

Căci Însuși Domnu-mi va fi Soare
Și mângâiere și alin;
Cu El, acasă, în splendoare
Eu voi uita de-orice suspin!