Sub aripa divină
autor. Diana G. U.

Sub aripa divină, n-am teamă de furtună,
În orice clip-a vieții, și norii când se-adună,
Mi-e adăpost iubirea, am candela aprinsă,
Nu poate fi pe cale, de greul vieții stinsă.

Sub cerul ce revarsă, belșug de har sub soare,
Găsesc izvorul vieții, în clipa arzătoare,
Nu poate nici pustia, să sece-a mea putere,
Căci mă conduce-n viață, izvor de mângâiere.

Sub raza cea de soare, din soare ce răsare,
În noaptea-ntunecată, îmi este ea salvare,
Nu știu ce-i rătăcirea, căci eu mă las condus,
Doar de lumina lumii, lumina... e Isus.

Splendoare dimineții, cu stropii cei de rouă,
M-ănveselește-n clipa, în calea mea când plouă,
Mi-arată roua zilei, să zbor... să nu opresc,
În zbor spre cele sfinte, pe El să-l întâlnesc.

Minunea este mare, în viață am primit,
Odihn-adevărată, cand eu eram zdrobit,
Sub aripa divină, pe drumul cel mai greu,
Mă ocrotește harul, căci haru-i Dumnezeu.

Se înspăimântă valea, când trec cu El prin ea,
Cad la pământ și munții, să trec de vremea grea,
Se-aștern pe ape valuri, și vântul e oprit,
Și zbuciumul dispare, de El sunt ocrotit.
Amin