Un suflet bun, un om mare,
Ce azi trece prin încercare.
Dumnezeu îi va purta de grijă
Și prin toate va triumfa,
Iar pe toți de rușine îi va da.

Căci el mult bine a făcut,
Când pe toți i-a adunat.
Nu s-a uitat la cine erau,
Nici măcar nu i-a judecat.
Le-a dat un pat unde să stea.

I-a ridicat de jos, duios,
Iar Dumnezeu din cer i-a vindecat,
Tămăduindu-le răni de neimaginat,
Ce în suflet de mult s-au adunat.
Căutând în stânga și-n dreapta,
Să fie măcar de durere alinați.

Doar un singur om s-a ridicat
Și cu voce blândă i-a mângâiat.
I-a primit în al lui cămin,
Să nu piară de foame și frig,
Să simtă și ei că sunt acasă.
Căci au un pat și o masă.

Dar azi pe nedrept e judecat,
Târât prin orice tribunal.
Căci așa e omul cel rău:
Nu-L suportă pe Dumnezeu,
Nici binele făcut
De un om cu suflet bun.