Cum aș putea defini dragostea adevărată
Dacă nu prin Dumnezeu?
Cine cunoaște una mai înflăcărată
Decât ca jertfa Fratelui meu?

Nu există alt răspuns la această întrebare
Numai Domnul știe când treci prin foc și încercare,
Iar, la timpul hotărât pentru fiecare,
El, Domnul îți dă balsam și vindecare.

Asta-i numai dragostea Sa veșnică
Ce nu are-asemănare.
Și în fiecare clipă unică
Isus, te scapă din încercare.

Doar păcatul nostru greu ce apăsa
De Hristos urma a ne separa
Dar dragostea Sa mare și aparte
Peste tot, bunătate și salvare-mparte.

Cine e Acel care după tot ce ai greșit,
Când te așteptai să fii pedepsit.
El nu te vrea un copil lovit,
Te ia în brațe și-ți spune: „Bine-ai venit!”

Chiar și-acum te mai întrebi, tu, frate,
Soră, copil, bătrân, oricine-ai fi,
Cine-i Acel ce-ți păstrează hainele curate
Și-i iubește nespus pe-ai Săi copii?

Tu nici acum în ceas târziu
Nu observi a Sa mare bunătate
Nu vezi dragostea ce milă-mparte
Din Mâna Lui, ce nu pot s-o descriu?

Tu și acum mai stai în necrezare
Și-un răspuns încă încă nu ști?
Căci nu-ți trebuie doar așteptare
Pentru ca răspunsul tu să-l ști.

Ci îți trebuie ascultare
Pe pământ să poți să știi
A Domnului sfântă lucrare
Mai departe s-o poți povesti.

Nu mai sta în nepăsare…
Dumnezeu e dragoste!
Vino azi pe-a Sa cărare,
De păcat ferește-te!