Domnul în popor strigă TREZIRE
Celor ce sunt adormiți
Că nu mai sunt multe zile
Și de Domnul vom fi pedepsiți.

Urcușul este tot mai greu
Iar cei ce prigonesc mereu
Ajunge-vor, sus la Dumnezeu,
Și-atunci și lor le va fi greu.

Căci Domnul drept și-adevărat,
A trecut la cântărit
Și orice gând nemăsurat
De El va fi măcelărit.

De Acela care-n toate-i totul
Și toate lucrurile sunt în El
El, ce este începutul,
El, Domnul. Sfântul lui Israel!

Dar omul care rămâne
Pe cărarea strâmtă dar curată
Lui în cer îi va fi bine
Căci va fi fără de pată
Și sus, în cer va fi răpit odată.

Căci Domnul spune în Cuvânt
Și cere să băgăm de seamă
Că lucrul spurcat nu stă lângă Cel sfânt
De aceea, oamenii la sfințenie cheamă.

Sunt în lume mii și mii
De pocăiți ce nu veghează
Și spun că sunt ai Domnului copii
Dar ei de cer se-ndepărtează.

Haideți, dar, să luăm aminte
La Glasul Domnului mereu
În biserici să strigăm TREZIRE!
Chiar de uneori ne va fi greu.

Căci sunt mulți ce nu mai cunosc calea
Și se-nșeală, amăgiți
De cei ce le doresc pierzarea,
De aceea ce din cer vor fi goniți.

Trezire cere Domnul.
TREZIRE, nu adormire
Că dacă ne prinde somnul
Nu vom fi sus la răpire!