Doamne Dumnezeul nostru, calea Tu ne-ai arătat,
Când pe crucea fără milă, viața, Doamne, Tu Ți-ai dat,
Arătat-a fost iubirea, margine ce nu avea,
Am văzut și dăruirea, mântuire ce-aducea.

Doamne, Om al suferinței, blând și mult disprețuit,
De aceea pentru care, Tu pe cruce ai murit,
Ai purtat a noastră vină, fără glas, fără cârtire,
Și-ai răspuns la orice rană, cu a Ta blândă iubire.

Ca un Miel dus la-njunghiere, n-ai rostit niciun cuvânt,
Ai răbdat întreaga vină pentru noi pe-acest pământ,
Prin loviri și suferință ne-ai deschis spre ceruri drum,
Și din moarte la o viață ne-ai adus Tu, Doamne bun.

Tu, disprețuit de oameni, părăsit fără de milă,
Ai gustat amarul morții, neavând păcat, nici vină,
Totuși Tu ai dus povara celor ce-au fost rătăciți,
Ca să fie la un capăt, cei găsiți și mântuiți.

Tu ai fost lovit, Isuse, pentru vina noastră grea,
Și-ai purtat întreaga rană ce pe noi ne apăsa,
Ne-ai dat pacea prin pedeapsa, ce-a căzut numai pe Tine,
Și prin rănile făcute, avem vindecări divine.

Fără vină, fără pată, ai tăcut sub apăsare,
Și-ai primit tăcut sub cruce, condamnarea cea mai mare,
N-ai cerut dreptate-n fața, celor care te-au lovit,
Pentru ei cereai iertare, Dumnezeule iubit.

Chiar în moarte și-n durere, planul Tău s-a împlinit,
Și prin jertfa Ta, Isuse, omul a fost mântuit,
Ai zdrobit puterea morții, ai învins păcatul greu,
Și-ai deschis o cale nouă către sfântul Dumnezeu.

În mormânt ai fost pus Doamne, dar în el nu ai rămas,
Căci puterea vieții sfinte, nu are nici-un popas,
Ai ieșit în slavă mare, viu, măreț, un Împărat,
Și-ai adus speranță celor, ce mereu te-au așteptat.

Astăzi stăm cu mulțumire înaintea Ta smeriți,
Pentru dragostea cea mare ce ne-a făcut mântuiți,
Iar în ziua Învierii, plini de har și bucurie,
Îți cântăm cu toții slavă, Ție, Doamne, numai Ție!
Amin