Când valurile lumii, lovesc în barca ta,
Să nu te temi în valuri, Isus te va salva,
De glasul Lui ascultă, și marea furtunoasă,
Pe ea cu tine-i Domnul, de tine Lui îi pasă.

Când vântul se pornește, și ceru-ngreunează,
Iar inima-n durere, ascuns, adânc oftează,
Întotdeauna-i Domnul, în barca vieții tale,
Furtuna și nici vântul, nu-i mare-n a Sa cale.

Când noaptea pare lungă, și stelele dispar,
Iar gândurile-n suflet, aduc neliniști iar,
Să știi că-n întuneric, o mână te veghează,
Și Domnul peste valuri, pe mână Lui te-așează.

Când lacrimile curg, și dorul te apasă,
Când drumul greu al vieții, nu pare să te lase,
Ridică ochii iarăși, spre cerul plin de har,
Căci Dumnezeu veghează, vegherea nu-i zadar.

El spune mării: , , taci", și vântului: , , oprește",
El vede fiecare, suspin ce te lovește,
Și chiar când nu-l auzi, și cerul pare-nchis,
Atunci lucrează-n taină, Isus, cum a promis.

Când zorii se arată, și vântul potolește,
Atunci vei înțelege, cât Domnul te iubește,
El te păzește-n noapte, de vânt și de furtună,
Te-a ridicat la viață, din lumea cea nebună.

Așa că nu te teme, de val ce se ridică,
Nici de furtuna care, speranța ta o strică,
La cârma bărcii tale, e Domnul, El conduce,
În portul biruinței, El sigur te va duce.

Ael ce ceartă marea, și vântul îl oprește,
E Domnul, El veghează, El nu te părăsește,
În El rămâi statornic, chiar când e noaptea grea,
Căci Domnul este Stânca, și Mântuirea ta.
Amin