Cu roua din Cuvântul Tău,
Sărută-mi inima rănită,
Treci prin grădina ei de vrei,
Să fie îngrijită.

Să rupi și spinii ce-au străpuns,
S-aducă clătinare,
Să uzi pământul însetat,
Trecut ce-i prin cuptoare.

În noaptea sufletului meu,
S-aud vreau pașii ce coboară,
Doar Tu lumină-mi poți a fi,
În veci ești doar o primăvară.

Ogorul inimii să ari,
Sădind credința crescătoare,
La umbra pomului de dor,
Sa cresc frumos pentru-nălțare.

Iubitul meu cu rod dulceag,
Cu brațe sfinte mă-nconjoară,
Iubirea Ta m-a vindecat,
Căci mă iubești ca prima oară.

În zi cu raze mă-nvelești,
Privirea Ta mă înflorește,
În nopți ca luna strălucești,
Puterea Ta mă întărește.

În fața cerului mă-nchin,
Aduc adâncul de suspine,
La pieptul milei Tale vreau,
Cuvântul Tău să mă aline.

Nimic nu poate despărți,
Ființa mea de-a Ta iubire,
Pe-altarul Tău pun tot ce sunt,
Să-ți fiu mireasă... iar Tu Mire.

Să-mi vii mereu în ajutor,
Veghind asupra căii mele,
Izvorul de putere-mi ești,
În clipele cele mai grele.

În inimă un farmec viu,
Îmi clocotește de iubire,
În ea mereu te voi purta,
Prezența Ta mi-e fericire.
Amin