Ce-aș fi Iubire fără Tine,
Eu ce-aș rodi de nu ai fi,
Fără iubirea Ta divină,
Eu pe pământ doar aș urâ.

Ce-aș fi în noapte făr' lumina,
Ce-o lasă strălucirea Ta,
Tu spune-mi... eu fără de Tine,
Ce pot să fac în noaptea grea.

Ce-aș fi în arșița pustie,
De n-ai fi râul nesecat,
De n-ai fi Tu în suferință,
De cine-aș fi eu alinat.

Dar și atunci când urlă vântul,
Cu teama ce aș face eu,
De nu aș fi la adăpostul,
Ce-mi este astăzi pieptul Tău.

Ce-aș fi sub norii plini de ură,
Ce-și scutură mânia lor,
Fără de grija Ta purtată,
Spre ce m-aș îndrepta în zbor.

În fața cărui idol Doamne,
În viață eu m-aș închina,
De nu ai fi și-n zi și-n noapte,
Prin harul Tău în fața mea.

De n-ai fi Tu în anii vieții,
Doar de suspine plini ar fi,
Doar în durere și ocară,
În alergare aș sfârși.

Săgețile ce-s arzătoare,
Doar răni în urmă ar lăsa,
De nu mi-ar fi un scut în viață,
În orice clipă dreapta Ta.

Ce-aș fi de-ar spumega și marea,
Lovind în barca mea mereu,
Ducându-mi barca-n larg de mare,
De n-ai vâsli în locul meu.

M-ar înghiți adânc de apă,
De nu aș fi purtat pe ea,
Prin trecătoarea vieții mele,
Isuse, doar pe mâna ta.

Aș fi uscat de vânt pe cale,
Din Tine de nu m-aș hrăni,
Căci doar din tine eu putere,
Să-naintez pot eu primi.

În Tine am găsit salvarea,
În mine viață ai suflat.
Ca să cunosc a Ta iubire,
Să te cunosc cu-adevărat.
Amin