Inimă, ai obosit? Parcă de un timp încoace
Te simt tristă, plictisită şi-orice-aş face nu îţi place
Plângi când simt o bucurie... plângi şi când sunt supărată
Şi suspini acolo-n piept parcă eşti de toţi uitată
Am vrut să te-nbun cumva şi ţi-am dat din plin de toate
Ţi-am dat vise... ţi-am dat cântec... versuri calde, parfumate
Şi ţi-am dat o haină caldă ţesută din fericire
Mustind pace şi speranţă cu aromă de iubire...
Spune-mi inimă ce ai? Oare eu te-am supărat?
Nu te-am îngrijit destul? Preţuire nu ţi-am dat?
Uneori, în ceas târziu parcă-ai vrea să ieşi afară
Şi te zbuciumi... ce să fac clipa să nu te mai doară?, , Nu te frământa degeaba căci nu este vina ta
Dar nu ştiu cum m-a cuprins şi pe mine iarna grea
Şi mi-e dor de primăvară... vreau căldură, flori şi soare
Şi vreau dimineţi în care viaţa cântă şi nu doare! , ,
Inimioară, inimioară... ştiu un Medic minunat
Ce în marea-I îndurare dragoste a semănat
Te voi duce-n faţa Lui să te-atingă când ţi-e greu
Şi-ai să simţi atunci ce mare şi ce bun e... Dumnezeu!

Vulcan-23-02-2026
Mary