Inima mea e o iesle cu paie,
Cu iarbă curată, aromă de flori,
Am scos în tăcere a răului straie
Căci iată, se-nalță frumoasele zori.

Am vrut ca să fie o iesle curată,
Să aibă Copilul un loc minunat,
Dar El când venise fusese stricată
Și iarba murdară de greul păcat.

Am vrut, o Isuse, să-Ți spun în tăcere
Că-n ieslea din mine e loc ca să vii
Şi grajdul e liber, pe Tine Te cere
S-aduci înăuntru a Tale iubiri.

Eram o suflare cu ieslea murdară,
Dar Tu cu iubire venit-ai de sus.
Eram o stafie cu ieslea de ceară,
Tânjeam după Tine, măreţe Isus.

Și Tu Te-ai născut în ieslea din mine
Umplând-o cu paie, spălând-o deplin,
Iar inima-mi este o iesle ca Tine,
Cu Pruncul cel dulce, o floare de crin.