R1: Inima mea, inima mea,
De ce vrei a uita
De toată alinarea
Şi binecuvântarea
Ce Dumnezeu ţi-a dat,
Atunci când L-ai chemat?

1. Inima ne e-ntristată,
Sufletul tânjeşte-n noi
Ca grădina fără apă,
Ca pomii de frunze goi.

2. "Mâinile slăbănogite
Şi genunchii-I întăriţi!
Izbăviri sunt pregătite
Şi cu Domnul biruiţi!

3. Căci pustia fără apă
În curând s-o bucura
Dumnezeu e Cel ce-adăpă
Pe toţi cei din turma Sa."

4. Noi nădăjduim în Tine,
Doamne, ai milă de noi
Dă-ne iarăşi izbăvire
În necazuri şi nevoi!

R2: Inima mea, inima mea,
Nicicând nu va uita
Toată îmbărbătarea
Şi toată alinarea
Ce astăzi am primit,
Căci El m-a izbăvit!