Privim cum celor răi le merge bine,
În nedreptatea lor cum propăşesc,
Lucrând fărʼ nici o teamă şi ruşine
În faţa lumii râd şi se fălesc.

Iar cei ce se silesc în curăţie
Să meargă doar pe a dreptăţii căi,
Sunt umiliţi şi puşi cu viclenie
Să-ndure umilinţa celor răi.

Păstorul mare oile-şi adună,
Căci mai avem o vreme de luptat...
Nu am trecut de ultima furtună
Şi alergarea nu s-a terminat.

Nu s-a sfârşit cărarea pocăinţei
Şi ultimul război n-am câştigat,
Nu am ajuns la ţărmul biruinţei,
Unde ne-aşteaptă Marele-mpărat.

Mulţi stau în noaptea-ntunecată
În haine albe sfinte, aşteptând,
Ca o mireasă sfântă şi curată
Pe Mirele ce va veni-n curând.

Chiar dacă aşteptarea-i grea, veghează!
Să nu adormi când ceasul va sosi...
Mireasă-n orice clipă să fii trează,
Până în clipa când Isus va reveni.

Chiar dacă vor pieri în jur popoare,
Viteji în jurul tău de vor cădea,
În clipele de cruntă încercare
Ostaş a lui Hristos, nu dispera!

Va fi o minunată dimineaţă
Când pentru veci cei morţi vor învia,
Şi cei ce vor rămâne în viaţă
Într-o clipită trupu-şi vor schimba.

Şi vom zbura purtând un trup de slavă
Cum păsările zboară spre apus,
Ca să trăim în veşnica dumbravă
O veşnicie-ntreagă cu Isus.