De ce Te chem?
Mi-e ger pe pleoapa de azur
Și norii scurmă-n trupu-mi toamnă.
Un viscol bate la ferești,
Strigandu-mă: hai, vin-o, doamnă?

De ce Te chem?
Mă prăbușesc în adâncimi,
O biată pasăre rănită. .
Plâng ploile pe-obraji-mi reci
Când viața mea este risipă.

De ce Te chem?
O noapte sumbră am pe drum,
Luminile pălesc in zare.
Aud cum urlă -n pieptul meu
Furtuni, neliniște și fiare.

De ce Te chem?
Aș adormi pe brațul tău,
Să-mi fii popas, să-mi fii lumină,
Un Cer spre care să mă-nalț,
Albastră liniște divină.