Frumos e să stai sus pe ziduri de strajă
Alături de sfinţii la luptă chemaţi,
Când vezi că se-apropie-a răului vrajă,
Să chemi la veghere cu drag ai tăi fraţi.

Ce mare onoare e slujba divină
Pe zidul cetăţii să fii un străjer,
Ce-opreşte să intre povaţa străină
În mijlocul celor ce merg către Cer.

Ce mare răsplată-i aşteaptă în slavă
Pe cei ce cu lacrimi lucrează-n ogor,
Pe cei ce nu au nici un ceas de zăbavă
De-a fi umiliţi slujitori tuturor.

Ce bine-i să ştii că în Mâna Lui tare,
A Tatălui nostru ceresc eşti zidit,
Căci planul vrăjmaşilor tăi la-ncercare,
Ca pleava în vânt le va fi risipit.

Tu ai la-ndemână oricând prin credinţă
A Sângelui Sfânt necuprinse puteri,
În care găsi-vei prin Har biruinţă,
Când vin peste tine cumplite-ncercări.

Iar tu fericit imn de laudă cânta-vei,
Acelui ce este Măreţ, Drept şi Sfânt,
Căci poţi fi părtaş prin trăirea ta Slavei
Ce Tatăl şi-arată-ntre noi pe Pământ.