M-aș întoarce la mine
Unde era cald și bine,
În felul meu trecut de-a fi,
Un fel știut sau învățat.
Eram deja acomodat.

Aici e frig și bate vântul,
O lacrimă se scurge încet pe dinăuntru.
Parcă-i furtună...
Parcă-mi este teamă,
O viață nouă azi mă cheamă...

Ploile-mi inundă pământul
Din prima zi când am citit Cuvântul.
Calea mi se pare întoarsă,
Iar ceața nu-i așa de deasă.
De parcă azi mă-ntorc acasă...

Străine-s toate aici și eu,
Mă lupt s-ajung la Dumnezeu,
Să fug de felul meu trecut de-a fi,
Un fel știut sau învățat.
Eram deja acomodat...

Știam cu ce să mă-nvelesc
Și cazemate să-mi zidesc,
Să mă ascund de-nvățăturile străine,
De oameni mari, de oameni mici.
E prea mult zgomot pe aici...

Cum îi cuprinde pe toți graba,
Prea multă forfotă degeaba...
M-am rătăcit printre cetăți,
Supusă oamenilor drepți,
Cei mai știuți ca mine...

Cu toții cred, dar nu știu cum...
Eu m-am pierdut de crezul lor.
De Tine, Doamne, îmi este dor...