Am găsit un prieten...
El era un firicel de gând în inima mea
ca o sămânță de muștar
ce încolțea și creștea
în dragostea-I fără hotar
Și mă îndemna ca un prieten bun
să mă las copleșit de iubire
să mă supun...
Gând ce a prins rădăcină
în pământul inimii mele
Se ridica în sufletul meu ca o tulpină
de-mi umplea mintea cu soare, cu lumină...
Era ca o șoaptă tăcută
ce abia o auzi
Ca un susur subțire și blând...
Îl auzeam cântând din când în când...
Mă trezeam diminețile murmurând
și eu împreună cu El...
despre Slava-i din cer
Cuprinsă și de sufletul meu efemer...
Dar ca din întâmplare
Am căzut în uitare
Parcă L-aș fi pierdut
Am început a-L caută din nou cu disperare
Plecase de la mine oare?
Îl căutase în toate colțurile
În toate gândurile și dorințele mele
În toate visele mele de viitor
Mă apucase un dor...
L-am căutat printre  prietenii mei
Și în toate umblările mele
Dar El nu era în nici una din ele...
De ce nu-i mai auzeam șoapta cea blândă
De ce simțim atâta osândă?
*
Dar când L-am regăsit
El era tot acolo, în inima mea
Se ruga pentru ea
Să nu-mi pierd nădejdea
Mijlocea pentru credința mea
Am găsit un prieten bun
Ce mă îndeamnă să mă las copleșită de iubire
Să mă supun...